Connect with us

Publicat cu

pe

De vorbă cu un tânăr român stabilit în Belgia de aproape un deceniu despre sistemul educațional și diferențele dintre cele două țări

autor: Gabriela Nicolaescu

Silviu Nițu are 22 de ani și de aproape un deceniu trăiește pe meleaguri străine, în Belgia. El este unul dintre puținele cazuri fericite ale emigrării românești spre vestul Europei, de cele mai multe ori părinții fiind cei care își lasă copiii în grija rudelor și plecă peste hotare să muncească. Nu vorbim, totuși, despre acest fenomen astăzi, ci de îndârjirea unui copil de 13 ani de a-și creiona un viitor mai bun, printre străini.

Eoficial.ro: Cum a început totul? Ce i-a determinat pe părinții tăi să vă mutați?

Silviu: Eu i-am determinat pe ai mei să încercăm ceva nou. Situația mea școlară se înrăutățea într-un ritm alarmant, iar eu am tras un semnal de alarmă pe care părinții mei l-au recepționat. Și nu, nu aveam prestații rele, ci tensiunea dintre mine și profesori creștea zilnic și cumva mă simțeam mereu atacat. În clasele a V-a și a VI-a am obținut diplome de excelență, diplome ce încoronau un an de muncă la capătul căruia media generală anuală era 10. Acel 10 nu era văzut bine de profesorii mei, așa că long story short, în clasa a VII-a, la sfârșitul anului, media mea generală avea să fie 9,94. Job done pentru profesorii mei și done mă simțeam și eu. În lunile următoare urma ca și viitorul meu pe pământ românesc să fie la fel de done, săturat fiind de note mărite pe „ochi frumoși”, de prezența fiului doamnei directoare la noi în clasă, de premiile de la concursuri care nu ajungeau la elevi, ci la profesori.

Eoficial.ro: Luând în considerare că aveai o vârstă destul de fragedă, cum a fost tot procesul mutării pentru tine?

Silviu: Eram dornic să uit. Așa că totul a fost ca apăsarea unui buton de reset.

Eoficial.ro: Ți-a fost greu să te acomodezi la început?

Silviu: Nu a fost așa de greu. Belgia are câteva sisteme bine puse la punct în ceea ce îi privește emigranți și ghidarea acestora. Pe 19 septembrie 2012 am plecat, iar în lunea următoare, pe 24, îmi cunoșteam noii colegi, copii din toate colțurile lumii care, ca și mine, erau acolo pentru a învăța limba.

Eoficial.ro: Ai avut probleme cu învățarea limbii, având în vedere că olandeza este destul de diferită față de limba română?

Silviu: Nu am avut probleme. Metodele profesorilor erau eficiente, iar comunicarea se făcea exclusiv în olandeză, deci erai obligat să ții pasul, pentru că altfel nu mai înțelegeai nimic. După 2 luni am fost mutat, împreuna cu alți trei colegi, la clasa de avansați.

Eoficial.ro: În general, trecerea de la școala gimnazială la liceu da bătăi de cap chiar și elevilor români. Cum a fost trecerea aceasta pentru tine, întrucât ai schimbat nu numai ciclul de învățământ, dar și țara și limba de predare?

Silviu: La momentul acela nu eram îngrijorat de schimbări sau de limba în care se va preda. Voiam un singur lucru: să mă schimb eu! Prin martie 2013 a început tranziția de la programul de limbă „OKAN la integrarea în sistemul școlar normal. Tranziția începea cu o perioadă de acomodare: 2 săptămâni în care erai un elev normal printre belgieni, iar profilul ți-l alegeai singur, proces ce poartă denumirea de snuffelstage. Am fost pus să aleg și bineînțeles că mi-am dorit schimbarea cea mai mare, din nou. Voiam să fac arte, să învăț să desenez, ca mai apoi să devin designer de produse. Dar două treimi din oamenii care înseamnă cel mai mult pentru mine nu au fost de acord. Tatăl meu voia ca eu să studiez electricitate, iar fratele meu, a pus „punctul pe i” când mi-a zis „Dar, ce? Tu vrei să devii balerină?”, în viziunea lui matematica fiind baza. Am rămas, deci, la școala unde învățasem limba și am studiat timp de 4 ani electromecanica.

Eoficial.ro: Ai fost privit diferit pentru că veneai dintr-o țară mult mai puțin dezvoltată și cu un alt background cultural? Vorbim aici atât de perspectiva colegilor, cât și de cea a profesorilor.

Silviu: Nu. Am fost foarte bine primit și am fost respectat cam de la început. Încă de la primul test „doctrina” românească era vizibilă de la depărtare, eu având cele mai bune note, cele mai apreciate teme și așa mai departe. Pe parcursul liceului am realizat, însă, că școala nu este despre cursa pentru cele mai bune note. Se poate și altfel.

Eoficial.ro: Există stereotipuri ale străinilor în ceea ce-i privește pe români?

Silviu: Da, probabil că există, dar pentru mine au fost și vor fi subiect de glumă. Una dintre ele ar fi că în camerele de luat vederi ce detectează viteza excesivă a autoturismelor se află și câteva grame de cupru, așa că ar fi bine să îi informăm pe cei din estul Europei, în speranța că aceștia le vor fura și vor dispărea cu totul.

Eoficial.ro: Dacă ar fi să poți da timpul înapoi, ți-ai fi dorit să îți continui studiile în România?

Silviu: Da și nu… În principiu, „da”-ul este pentru că avem, ca oameni, curiozitatea de „Ce ar fi fost dacă?: Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aș fi rămas?, Cu ce m-aș fi ocupat?

Eoficial.ro: Cum este liceul în Belgia?

Silviu: Este bine structurat, divizat în domenii mari: ASO (algemeen secundair onderwijs) – liceu bazat pe teorie, TSO (technisch secundair onderwijs)– liceu bazat pe teorie și practică, BSO (beroepssecundair onderwijs) – liceu în care predominantă este practica și KSO (kunstsecundair onderwijs) – liceu de arte. Sistemul de acordare a notelor diferă de cel din România: Totul este pe puncte, iar nimic nu se rotunjește. Un test poate avea un punctaj maxim de 56 de puncte, din care tu, să zicem, că obții 50. Ce te interesează pe tine, ca elev, este procentajul de 89%. Asta este nota. După o anumită perioadă primești și un raport (dagelijks werk) cu situația ta școlară. Ai examene de două sau trei ori pe an, la toate materiile, nu unul „mare” la finalul liceului și „Gata!”. Nu, în Belgia ai examene, multe examene. La finalul anului vei primi un atestat, fie „A”, „B” sau „C”. „A” reprezintă un elev conștiincios care trece clasa, „B” un elev cu câteva probleme la anumite materii, în cazul căruia schimbarea profilului este avizată, iar „C” este un elev care repetă clasa. În ultimul an ai de obicei și o lucrare de final, numită GIP, iar pe baza rezultatelor obții diploma de liceu. Cât despre profesori, lucrurile diferă de la instituție la instituție. Personal, am avut norocul să am profesori mai mult decât ok. Prietenoși, îngăduitori, pe alocuri profesorul era chiar un „prieten mai mare” care te învăța din lucrurile pe care el le știe. Totodată, am avut și privilegiul de a fi într-o clasă cu 5 elevi.

Eoficial.ro: Dar universitatea? Cum este?

Silviu: Universitatea am experimentat-o inițial ca pe o schimbare negativă. Nu mai ești așa de bine ghidat de către docent, nu mai ești într-un grup restrâns. Te trezești într-o sală cu zeci de studenți, iar tu ești mai mult un număr sau cel mult un nume. Nu am putut să mă acomodez ușor schimbărilor, ba mai mult, am fost nevoit să îmi schimb profilul și facultatea după trei semestre, timp ce a părut mai degrabă familiar pentru mine, din cauza profesorilor care veneau să ne vorbească de sus, neabordabili și neprietenoși. Da, fac aici o paralelă cu România, căci așa m-am simțit timp de un an jumătate în Belgia… Cine ar fi crezut?!

Eoficial.ro: Iar acum, pentru că ne-ai pus în temă cu sistemul educațional belgian și pentru că ai avut șansa de a-l experimenta atât pe acesta, cât și pe cel din România, care crezi că este, din punctul tău de vedere, mai avantajos pentru elev?

Silviu: Dacă vrei să fii olimpic sau să faci performanță într-un domeniu teoretic, clar România. Dar dacă nu ești interesat de acest aspect, atunci Belgia iți oferă un învățământ superior. Dotările școlii, materialele didactice, amabilitatea oamenilor, toate aceste lucruri sunt la un alt nivel în Belgia. Bineînțeles că sunt și puncte slabe, precum profesorii neabordabili menționați mai sus, dar când tragi linie, Belgia oferă un pachet mult mai complet și mai atractiv, la prețuri foarte avantajoase. Un an de studii universitare aici costă o mie de euro.

Eoficial.ro: După terminarea studiilor plănuiești să te întorci în țară și să îți construiești o carieră aici sau ai alte planuri de viitor în minte?

Silviu: M-am gândit de multe ori la asta. Nu sunt sigur, însă nu mă văd revenind full time în România. Sunt român și voi fi mereu, dar nu mai sunt la fel. Un pom nu îl poți replanta de 10 ori sperând să fie la fel de roditor. Vreau să schimb anumite lucruri și să ajut la remodelarea României moderne, însă oamenii trebuie să fie receptivi, nu vreau să fiu un martir, sacrificându-mi viața încercând să mă lupt cu morile de vânt.

Eoficial.ro: De-a lungul timpului, ai minimizat faptul că ești român sau, dimpotrivă, ai încercat să împărtășești din cultura noastră și prietenilor tăi?

Silviu: Nu am minimizat nimic, nu încerc să ascund cine sunt și de unde vin. În același timp, nu sunt genul de om care promovează micii cu muștar că fiind ceva inedit. Dacă ești interesat să cunoști mai multe despre mine și despre țara „în formă de pește”, voi fi mereu deschis și dispus să împărtășesc cu oricine tradițiile noaste, obiceiurile, glumele și așa mai departe.

Eoficial.ro: Care crezi că este cea mai mare diferență dintre Belgia și România?

Silviu: E greu să pun degetul fix pe „rană”, însă sunt câteva. Una dintre problemele pe care le am cu România în momentul de față ar fi o propagandă de care nu multă lume vorbește. Propaganda cum că în altă parte e mai bine, iar la noi este dezastru. Dacă ne repetăm în fiecare zi că suntem codașii Europei, nu ne va ajuta cu nimic. Ba mai mult, oamenii vor pleca pentru că mass-media prezintă „realitatea” din alte state unde „copiii se duc cu tablete la școală”, unde „malpraxisul este doar un termen în dicționar”, unde „poliția își face treaba”. Păi, haideți să discutăm despre aceste locuri „perfecte”, aceste utopii și despre faptul că ele nu există. În 8 ani de trăit, nu locuit, în Belgia, am putut „să gust” din ceea ce înseamnă „vestul”. Ghiozdanul meu pe timpul liceului nu a fost înlocuit miraculos de cine știe ce tabletă, căram cărțile și mapele pline de cursuri în fiecare zi. Să iți „rupi” piciorul și după o săptămâna de stat cu el în ghips să afli că te-ai vindecat, se poate, în Belgia. Și asta nu pentru că m-au tratat cu vreo tehnologie vestică avansată, ci pentru că și ei pun diagnostice greșite. Să suni la poliție și să fii informat că în weekend poliția nu lucrează și că trebuie să aștepți până luni pentru a primi ajutorul lor, din nou, se poate, în capitala Europei. Și multe alte exemple. Trebuie să acceptăm că facem greșeli, că suntem într-o perioadă grea, iar dezinformarea populației nu ajută.

În final, Silviu a fost întrebat ce crede că ar putea românii „să împrumute” de la vecinii belgieni din vestul Europei. „Rețeta pentru ciocolată.” ne-a spus tânărul râzând. „Glumesc. Iarăși sunt multe lucruri pe care le-am putea „împrumuta”, adapta. Cred că este important să te mândrești cu România. Belgieni o fac cu tărișoara lor mică. Atât cât sunt ei de divizați, flamanzi sau valoni, țin la istoria lor comună și se bucură pentru fiecare reușită. Nu numai istoria o împărtășesc, ci și un scop comun: Belgia de mâine. Cred că și noi, românii, diaspora sau nu, putem să avem o viziune comună. Să fim mai puțin egoiști, mai puțin băgăcioși, mai educați și mai muncitori.”

Lifestyle

Când munca îți invadează somnul prin vise

Publicat cu

pe

Visăm ceea ce ne preocupă și, în timpul pandemiei, lucrurile au devenit mai dificile

Faci o prezentare – fără pantaloni. Avionul pentru călătoria de afaceri decolează în timp ce alergi spre poartă. Și ce caută primul tău șeful aici?

Nu îți face griji, a fost doar un vis. Și nu ești singur. O mulțime de oameni spun că munca le-a invadat somnul, mai ales în timpul pandemiei, deoarece granițele au fost anulate și epuizarea este în creștere. Vestea bună: visele ne pot ajuta să rezolvăm probleme sau să descoperim anumite aspecte despre cariera noastră și despre noi înșine, scrie Wall Street Journal.

„Visele sunt gânduri într-o stare cerebrală diferită”, spune Deirdre Barrett, lector în psihologie la Universitatea Harvard și autoare a cărții „Pandemic Dreams”, aparută în 2020 în urma analizei a peste 9.000 de vise.

“Grijile din timpul zilei, orice contează cu adevărat, vă va vizita noaptea”, spune ea.

Pe lângă faptul că avem de-a face cu o grămadă infinită de hârtii care se autogenerează sau că ne dăm seama brusc că am făcut o gafă într-un proiect – vise tipice de muncă, spune dr. Barrett – suntem acum înconjurați de plexiglas, înconjurați de colegi ciudați sau obligați să mergem desculți peste un covor murdar.

Majoritatea viselor pandemice, spune ea, sunt indicative ale anxietății noastre despre orice, de la pierderea locurilor de muncă în primăvara anului 2020 până la revenirea la locul de muncă în această toamnă. Dacă doriți să schimbați canalul, încercați să vă imaginați ceva la care ați dori să visați în timp ce vă așezați pe pernă. Funcționează aproximativ 50% din timp, spune dr. Barrett.

Visele cele mai puțin preferate ale lui Andrew G. Rosen sunt cele plictisitoare. Fără dezastru, fără acțiune. El doar stă la o masă de conferință.

„Și nu se întâmplă nimic”, spune Floral Park, NY, profesionist în marketing. „Te-ai trezit și ai acest tip de oboseală de la locul de muncă în care simți că lucrezi de 24 de ore consecutive.”

Din nou, nici visul său pandemic prin excelență nu a fost prea distractiv. Există o grămadă de ițe imposibil de descurcat. Microfonul nu funcționează. Chipul lipsit de idei pâlpâie pe ecran în timp ce colegii vin cu cerințe contradictorii. Este apelul Zoom din iad.

Măcar coșmarurile de muncă anterioare l-au învățat ceva. Unul recurent, cu un vechi șef în rolul principal, l-a convins că este timpul să părăsească acel loc de muncă. Visul legat de videoconferință, care a venit în jurul aniversării de un an de la începerea lucrului de acasă, l-a adus în mare parte la realizarea: „Aceasta este noua mea viață”.

Multe dintre visele noastre se referă la cele mai profunde insecurități și temeri ale noastre și la modul în care credem că nu reușim în carieră.

Lauren Weeks, o chelneriță în vârstă de 28 de ani, la un restaurant din Denver, vrea să știi că nu a uitat sosul tău. Își amintește întotdeauna, chiar dacă este la 4 dimineața cu ochii închiși.

„Ketchup la 43!” țipă în somn, potrivit iubitului ei.

„Am acele vise de parcă toată lumea mă urăște și sunt o chelneritță atât de groaznică”, spune ea. Visele au început în noaptea primei zile de muncă, cu ani în urmă. A învățat să râdă de ele.

„Cred că tocmai am devenit mai sigură de mine”, spune ea.

Procesăm evenimente emoționale în timp ce dormim, scăpând o parte din neplăcerile zilei în timp ce suntem inconștienți, spune Christopher Barnes, profesor de management la Universitatea din Washington.

Dar unele sentimentele negative ar putea persista a doua zi dimineață. Un studiu realizat de Dr. Barnes și colegii săi a constatat că atunci când muncitorii au experimentat anumite tipuri de factori de stres în timpul zilei de muncă, impedimente precum birocrația sau amenințări la adresa securității lor la locul de muncă, au avut vise urâte. A doua zi dimineață, s-au simțit supărați și necăjiți, indiferent de cât de mult sau de bine au dormit.

„Visele sunt un fel de mecanism de legătură”, spune dr. Barnes.

Ele pot fi, de asemenea, o oportunitate de a gândi creativ și de a rezolva probleme. Ebony Andersen se chinuia să pună la cale designul unui magazin de canabis pe care îl deschide în Los Angeles. Apoi a avut un vis.

„Am simțit vibrația a ceea ce trebuia să fie, muzica, mirosurile”, spune ea. Pe baza viziunii sale, ea și echipa ei au creat parfumuri personalizate cu elemente de iarbă și piele și au schimbat planurile pentru o podea din beton cu un model din lemn.

În alte vise, Ebony Andersen spune că se află într-un centru de comandă al navei spațiale, lansând blocuri tridimensionale de culoare pastel care continuă să vină la ea cu cerințe de muncă. Un antreprenor iese dintr-unul care detaliază problemele legate de un proiect de construcție. Unul dintre partenerii ei de afaceri apare des.

Prezența lui, în lumea ei de vis, aduce uneori o tensiune ciudată, care amintește de un triunghi amoros. Căsătorită din fericire, doamna Andersen spune că nu există nimic romantic între ei în viața reală.

„Cum adică, de ce ești în visele mele? Ieși. A fost doar ciudat.”

În cele din urmă, i-a spus partenerului de afaceri despre vise. „Acum putem râde de asta”, spune ea.

La începutul pandemiei, Godard Abel, director executiv al site-ului G2 pentru recenzii de software pentru afaceri, s-a trezit aproape în fiecare noapte, acoperit de sudoare.

Visul său recurent a fost ca versiunea pentru adulți a acelui coșmar clasic de testare-anxietate: se uita la calendarul său și ar fi șocat să descopere că era complet nepregătit pentru o prezentare. Care și a început acum 30 de minute.

A luat visul ca un semn că trebuie să aibă mai multă grijă de sine. A început să urmeze o rutină de seară de trei ore, recomandată de yoghinul și misticul indian Sadhguru. Include meditație și un duș rece și îi interzice să mănânce, să bea și să petreacă timp în fața ecranelor înainte de culcare.

Când adoarme somnul său este diferit, mai profund și fără coșmaruri. Se trezește fără să-și amintească nimic.

Citește mai departe

Lifestyle

Cinci alimente recomandate de un nutruționist de la Harvard pentru o memorie mai bună

Publicat cu

pe

Potrivit Institutului Național pentru Îmbătrânire, ceea ce mâncăm poate avea un impact direct asupra inflamației și stresului oxidativ din corpul nostru – ambele putând afecta riscul nostru de boli neurodegenerative, inclusiv Alzheimer și Parkinson.

Dr. Uma Naidoo, psihiatru nutriționist, membru al facultății de la Harvard Medical School și autor al lucrării „This Is Your Brain on Food”, prezintă ceea ce mănâncă pentru a-și ascuți memoria, concentrarea și a-și menține sănătatea creierului.

  • ciocolată neagră extra – este plină de antioxidanți. Ciocolata neagră extra ar trebui să aibă cel puțin 70% cacao sau mai mult
  • fructe de pădure – căpșunile, de exemplu, sunt bogate în flavonoide și pot ajuta la încetinirea declinului cognitiv; afinele conțin diferite tipuri de flavonoide legate de prevenirea stresului oxidativ; iar murele sunt surse excelente de antioxidanți, care ajută la sănătatea celulelor creierului
  • turmeric (cu piper negru) – turmericul este bun individual, dar beneficiile pot fi mai puternice atunci când e combinat cu piper negru. Naidoo adaugă întotdeauna „un vârf de piper negru în curcumă deoarece piperina – compusul din piperul negru – activează curcumina și crește biodisponibilitatea creierului și a corpului
  • frunze verzi – sunt un element esențial în dietele sănătoase pentru creier, deoarece conțin folat, care este o vitamină B care susține funcția neurodezvoltării și neurotransmițătorului. Deficitul de folat a fost legat de simptomele crescute ale depresiei, precum și de îmbătrânirea cognitivă. Naidoo spune că frunzele verzi preferate sunt: voinicică, frunzele de păpădie, spanacul, chard elvețian, nasturel
  • alimente fermentate – atunci când mâncăm alimente fermentate ne îmbunătățim sănătatea intestinului, dar și funcția cognitivă. Naidoo recomandă: varză murată, iaurt, kefir
Citește mai departe

Lifestyle

Credeai că mesajele tale pe WhatsApp nu le știe nimeni? Iată cum vă pot identifica mesajele trimise pe WhatsApp

Publicat cu

pe

O echipă de cercetători a construit un algoritm pentru extragerea datelor personale din conversațiile anonime într-un experiment care evidențiază importanța protejării vieții private, notează El Pais.

Care este amploarea amprentei noastre digitale? Știm despre urmele pe care le lăsăm pe rețelele de socializare și de la partajarea conținutului pe alte site-uri de pe internet. Dar edităm acest conținut în funcție de cine îl va vedea și de imaginea pe care dorim să o portretizăm. Platformele de mesagerie instantanee, cum ar fi WhatsApp, care este deținut de Facebook, sunt cu totul altă speță.

„Dezvăluiți mai multe despre dvs. în mesaje private, nu numai în conținut, ci și în modul în care utilizați limbajul”, explică Timo Koch, cercetător la Departamentul de Psihologie al Universității din Munchen.

Koch și echipa sa au analizat peste 300.000 de mesaje WhatsApp și au realizat un algoritm pentru a recunoaște vârsta și sexul autorilor lor – un experiment, spune el, care subliniază importanța protejării vieții private în aceste spații.

„Criptarea End-to-end este un prim pas important”, spune Koch. „Dar dincolo de asta, trebuie să fim informați – platformele trebuie să fie transparente și să adauge etichete atunci când informațiile nu sunt criptate.”

Preocupările cercetătorului și ale echipei sale  vin în contextul în care rețelele de socializare favorizează din ce în ce mai mult utilizarea spațiilor private de mesagerie.

„Facebook se concentrează asupra acestor conversații și probabil vor dori să utilizeze datele, așa că trebuie să avem o conversație despre cum să protejăm aceste mesaje și să ne asigurăm că, dacă sunt etichetate drept private, sunt într-adevăr”, spune Koch.

Chiar credeai ca mai exista viata privata pe Internet? De câte mesaje este nevoie pentru a ne identifica? 

Koch și echipa sa și-au bazat algoritmul pe conținutul WhatsApp, Deutschland?, un proiect care a studiat 451,938 conversații WhatsApp între 495 de voluntari germani. După filtrarea cazurilor în care vârsta și sexul nu au fost furnizate, cercetătorii au rămas cu 226 de subiecți, 309.229 de mesaje și 1.949.518 de cuvinte.

Studii similare care utilizează rețelele de socializare ca sursă de conținut și-au bazat analizele pe eșantioane mari de text de zeci de milioane de cuvinte și  zeci de mii de voluntari. Dar, în timp ce volumul de informații din cercetarea WhatsApp este mult mai mic, deficitul său este compensat de natura informațiilor și de modul mai intim în care ne exprimăm în aceste spații private de mesagerie.

„Faptul că avem un set de date atât de mic și predicțiile noastre încă funcționează sugerează cât de multe s-ar putea face în viitor. Rezultatele noastre ar trebui considerate un punct de plecare”, spune echipa de cercetare.

Odată ce algoritmul a fost realizat, un eșantion de aproximativ 1.000 de cuvinte a fost suficient pentru a obține o clasificare rezonabilă a vârstei și sexului. Pentru a evalua această cifră, cercetătorii au numărat numărul de cuvinte într-o conversație moderat activă între două persoane: trei zile de dialog constau, în general, în puțin peste 1.000 de cuvinte. Cu toate acestea, echipa recunoaște că, dacă ar fi avut o bază de date mai bogată, potențialul analizei ar fi fost mult mai mare.

„Dacă ne gândim la analiza personalității sau la alte caracteristici, am avea nevoie de mai multe informații, deoarece există diferențe mai subtile implicate”, spune Koch. „Când aveți un model bun, a face o predicție durează mai puțin de două secunde.”

Chiar credeai ca mesajele tale nu le stie nimeni? Sau spune-mi cine ești și îți voi spune cum folosești WhatsApp

Această identificare este posibilă deoarece modul nostru de a ne exprima pe WhatsApp răspunde tiparelor demografice. În funcție de conținutul What’s up, Deutschland?, utilizatorii mai tineri tind să folosească mai multe emoticoane și să se exprime mai frecvent la persoana l, caracteristică care a fost deja observată în studiul conținutului postat pe alte platforme și care pare să confirme că devenim mai puțin individualiști odată cu vârsta.

În ceea ce privește sexul, Koch și echipa sa au găsit o utilizare mai mare și mai variată a emoticoanelor la femei, care folosesc și mai multe pronume la persona l singular. Bărbații, pe de altă parte, folosesc un limbaj mai colocvial și includ mai multe referințe la consumul de alcool.

Koch nu exclude posibilitatea ca, de-a lungul timpului, să existe mici schimbări în modul în care ne exprimăm pe aceste aplicații, deoarece conținutul setului de date utilizat în studiul său a fost compilat între noiembrie 2014 și ianuarie 2015. Formate precum stickerele, care au fost încorporate în 2018 și accesul direct la GIF-uri ar fi putut introduce anumite variații.

Dar accesarea unui corp mai mare și mai actualizat de mesaje nu este ușor, cel puțin în lumea academică.

„O companie mare de tehnologie are acces la mult mai multe date”, spune Koch. Surse mai bogate și mai recente de informații ar permite, de exemplu, analize mai complexe ale personalităților utilizatorilor și ar permite cercetătorilor să studieze cât de mult suntem mai sinceri în mesajele private decât în ceea ce împărtășim pe rețelele sociale în funcție de diferite culturi și contexte naționale.

O altă limitare a analizei este factorul lingvistic. Dominanța limbii engleze în dezvoltarea sistemelor de procesare a limbajului înseamnă că majoritatea instrumentelor disponibile sunt în această limbă.

„A trebuit să ne antrenăm propriile modele”, spune Koch. „Fiecare limbă este diferită și are propriile semne.”

Acum că știm toate acestea, ar trebui să cenzurăm ceea ce spunem în aplicațiile de mesagerie privată?

Potrivit lui Koch, depinde de cât de multă importanță acordăm vieții private și cât de mult confort ne dorim.

„Există câteva alternative bune, cum ar fi Signal (serviciul de mesagerie instantanee), care este, de asemenea, criptat și nu are o corporație în spatele său cu un interes legitim de a profita de informații”, spune el.

Citește mai departe

Facebook

Articole Populare