În fiecare săptămână, se pare că există o altă poveste tulburătoare despre cât de dificil este să fii profesor în America secolului XXI. Care ar putea fi factorii ce determină decizia oamenilor de a nu mai dori să lucreze ca profesori?

Aici nu este vorba despre munca obișnuită de zi cu zi de predare a disciplinelor de bază copiilor cu nevoi academice și emoționale variate – care este deja un loc de muncă solicitant, devenit mai mult după provocarea anului 2020, informează New York Times.

Ci este vorba despre profesori care au fost concediați după ce au criticat interdicția unui district școlar de a învăța elevii un cântec al lui Dolly Parton și Miley Cyrus despre curcubeu și acceptare, ori despre a merge în timpul liber la un show cu persoane travestite. Anul trecut, The Washington Post a numărat peste 160 de profesori care au fost concediați sau au demisionat în ultimii doi ani din cauza problemelor „războiului cultural”. Există rapoarte de hărțuire și amenințări care provin din ședințele consiliului școlar.

Desigur, este și despre violența potențial mortală cu care se confruntă profesorii doar venind la muncă. În timp ce împușcăturile în școli sunt încă rare din punct de vedere statistic, în ultimii ani, numărul de apariții a crescut semnificativ și este greu să nu fii afectat de predominanța știrilor în legătură cu acest subiect – poate cea de neuitat este profesoara Abigail Zwerner, din Virginia, care a fost împușcată la începutul anului de către un elev de 6 ani.

Cu ce se confruntă profesorii din America?

Anul trecut, era evidențiată criza profesorilor care renunță, deoarece au fost împinși la limitele lor de eșecurile comportamentale și emoționale ale copiilor legate de pandemie, lipsa de personal care i-a forțat să-și asume roluri dincolo de atribuțiile lor normale, inclusiv prânzul și autobuzul.

Demoralizarea profesorilor de astăzi este o problemă care poate fi urmată de o problemă sistemică și mult mai dăunătoare: mai puțini studenți și elevi vor să devină profesori, iar noul canal de profesori se epuizează.

Care este starea actuală a profesiei de profesor?

„Starea actuală a profesiei de profesor este la sau aproape de cele mai scăzute niveluri din ultimii 50 de ani”, potrivit unui document de lucru publicat în noiembrie de Institutul Annenberg pentru Reforma Școlară de la Universitatea Brown. În ea, Matthew Kraft de la Brown și Melissa Arnold Lyon de la Universitatea din Albany au pictat o imagine îngrozitoare a profesiei.

Percepțiile despre prestigiul profesorilor au scăzut între 20% și 47% în ultimul deceniu, fiind la sau aproape de cele mai scăzute procente înregistrate în ultima jumătate de secol. Interesul pentru profesia didactică în rândul absolvenților de liceu și al studenților a scăzut cu 50% din anii 1990 și cu 38% din 2010, atingând cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani. Numărul noilor intrați în profesie a scăzut cu aproximativ o treime în ultimul deceniu, iar proporția absolvenților de facultate care intră în predare este la cel mai diminuat stadiu din ultimii 50 de ani. Satisfacția în muncă a profesorilor este, de asemenea, la cel mai scăzut nivel din ultimele cinci decenii, procentul profesorilor care consideră că stresul muncii lor merită scade de la 81% la 42%, în ultimii 15 ani.

Kraft a menționat că, deși ne aflăm într-un „moment de criză cu adevărat acută” chiar acum, „tendința de scădere a respectului și interesului, a intrării și a satisfacției în profesie” nu este nouă – a început mai mult de un deceniu. El a spus că, deși este greu de identificat, cauza este parțial o combinație dintre salariile reale stagnante pentru profesori, în timp ce salariile creșteau în alte sectoare pentru lucrătorii cu studii universitare, creșterea costului învățământului superior în general și scăderea respectului pentru profesie în general, prezintă NYT.

Este important de reținut că deficitul de profesori nu este răspândit uniform în școli, districte sau state. Kraft adaugă faptul că acolo unde există lipsuri „de obicei sunt reduceri pe criterii rasiale și socioeconomice”. Există lipsuri deosebite în școlile rurale și pentru profesorii STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) și de educație specială, de exemplu.

Nevoia mijloacelor de existență poate afecta cel mai mult școlile publice, deoarece școlile charter (școală publică independentă fondată de profesori, părinți sau grupuri din comunitate fără a fi sub autoritatea locală sau națională) și private pot fi puțin mai agile în ceea ce privește plățile și alocarea personalului. Cu toate acestea, majoritatea copiilor merg la școlile publice tradiționale și, atunci când problema se desfășoară la un nivel macro, s-ar putea deversa, a transmis Kraft pentru NYT.

Statistici legate de venitul profesorilor din SUA

Deci, ce se poate face pentru a ajuta la atragerea mai multor profesori în profesie și pentru a-i menține acolo? Reducerea costurilor unei diplome de predare este o pârghie de care trebuie să tragi, fie că este vorba de a trece cu vederea peste împrumuturile pentru studenți sau a burselor de studii universitare.

Dorinda Carter Andrews, directorul departamentului de formare a profesorilor de la Universitatea de Stat din Michigan, a spus că programul de pregătire al profesorilor din școala ei trece de la un model de cinci ani la unul de patru ani pentru că al cincilea an, care era în mod tradițional un an de stagiu, a devenit o dificultate financiară pentru mulți studenți. Ei făceau stagii în școli cu normă întreagă fără plată și, prin urmare, nu puteau să-și asume munca suplimentară. „Am organizat stagiul de un an în ultimul an”, a spus Carter Andrews. USM vrea să fie receptivă în fața studenților și să se asigure că aceștia nu „sunt datori pentru o profesie care încă își plătește sub medie angajații”.

Salariul profesorilor este o preocupare evidentă, dar este într-adevăr dependentă de stat. Potrivit Asociației Naționale pentru Educație, de anul trecut, salariul mediu de pornire pentru un profesor cu o diplomă de master este de aproximativ 182 de mii de lei pe an în Colorado, față de aproximativ 280 de mii de lei în statul Washington. La începutul acestui an, ANE a raportat că, ajustat pentru inflație, „salariul mediu al profesorilor a scăzut efectiv cu aproximativ 6,4%, sau 17 mii de lei, în ultimul deceniu”.

Susan Moore Johnson, profesor de cercetare în educație la Harvard, a zis că de-a lungul anilor a intervievat mii de profesori și, deși nimeni nu se așteaptă să se îmbogățească din profesie, cei mai mulți se așteaptă să aibă cariere care să asigure un nivel mediu. „Cred că predarea a fost văzută de multă vreme ca ceva pe care te-ai putea baza acolo unde ai avea un loc de muncă, unde te-ai putea baza pe un plan de pensie și pe o asigurare de sănătate”, a adăugat, iar acum nu este neapărat cazul în unele locuri.

Profesorii în grevă au scris despre faptul că se bazează pe bonurile de masă. Într-un nou sondaj efectuat de profesorii din Texas, majoritatea au citat salariile slabe și beneficiile drept o sursă majoră de stres.

Ce pot face oamenii pentru a susține profesorii?

Dar poate la fel de important este faptul că, noi ca societate, trebuie să acordăm profesorilor mai mult respect. Mai mulți profesori și lideri din educație consideră că, deși a existat un val inițial de sprijin pentru profesori la începutul pandemiei, acesta s-a dizolvat în timp. „A existat acest tip de mândrie prin faptul că profesia de cadru didactic este altruistă și că suntem foarte pricepuți, iar părinții au fost impresionați în mod corespunzător de cât de mult ar putea face profesorii chiar și sub constrângere. Deci au avut o lună de miere și apoi luna de miere s-a terminat”, a spus Wendy Paterson, decanul școlii de educație din SUNY Buffalo State.

Allie Pribula, care a predat la o școală primară publică din Pennsylvania, începând cu 2019 și a ajuns să părăsească profesia la sfârșitul anului școlar trecut, a menționat că predarea este o meserie pe care și-a dorit să o facă de când era copil. Burnout-ul și suprasolicitarea au fost factori în decizia ei de a merge mai departe, dar lipsa de respect este o problemă flagrantă pe care vrea să o vadă remediată. „Nu știu cum s-ar întâmpla vreodată acest lucru sau ce ar trebui să se întâmple pentru ca acest lucru să se schimbe, dar ca un întreg, părinții, comunitatea în general, trebuie doar să aibă încredere în profesori”, a spus ea.

Pribula a adăugat că mulți profesori cu care obișnuia să lucreze se întreabă dacă doresc să rămână la locul de muncă în acest moment.

Cum ar trebui să se raporteze profesorii la elevi?

Este de menționat un aspect clar. Paterson a spus că în mulți ani ca educator, ea a văzut cum se revarsă și se scurge profesia și că acum vede mai mult un anumit tip de educator: oameni care vin în profesie mai târziu în viață, după ce au încercat diferite cariere.

Având în vedere că plata profesorilor din New York este printre cele mai mari din State și, prin urmare, o opțiune de carieră relativ stabilă pentru cineva pasionat de educație, jurnalistul de la NYT a fost inspirat să discute cu Chloe Mokadam. Ea predă acum științe în liceu, făcând școala de teatru la 20 de ani și apoi urmând un master în biologie. A avut de ales să urmeze un program de doctorat prestigios sau să meargă la studiile ei de master în știință, la Buffalo State, iar ea a l-a ales pe cel din urmă, chiar dacă părinții ei „nu au fost super mega susținători la început”.

Este cu adevărat pasionată să-și transmită dragostea pentru știință elevilor săi de liceu. „Aceștia sunt copii care au nevoie de pregătire suplimentară, îngrijire suplimentară, atenție suplimentară, doar din cauza lumii cu care se confruntă, dar sunt și viitorii noștri lideri. Ei sunt viitorii oameni de știință, ei sunt viitorii medici, ei sunt viitorul, totul. Și trebuie să fim cu adevărat tandri, precauți, atenți și protectori în ceea ce privește educația, pentru că asta nu numai că le modelează mințile, ci modelează cine vor fi ei ca oameni”.

Avem nevoie de mai mulți oameni ca ea care lucrează cu elevii în fiecare zi – și nu doar părinților ar trebui să le pese. Există un motiv pentru care Florida are una dintre cele mai mari lipsuri de profesori în acest moment – cu nebunia războiului cultural la fiecare colț, de ce s-ar înscrie cineva pentru asta?

În toată Grecia, localnicii își iau lucrurile în mâini, aruncând prosoapele pentru a-și revendica plajele și accesul la natură, fără prețurile mari. Activiștii greci au organizat proteste pe care presa le-a denumit „revolta prosoapelor de plajă”.

Era în preajma apusului soarelui duminică, 3 septembrie, în Paros, o insulă populară de vacanță din regiunea insulelor Ciclade, a Greciei. O mulțime de aproximativ 50 de persoane s-a adunat pe plaja Parikia, aproape de portul principal al insulei. În spatele lor, cerul strălucea într-un portocaliu adânc deasupra mării azurii. Pe de o parte, o moară de vânt emblematică din insulele Ciclade stătea fix la orizont. Pe de altă parte, o zonă de șezlonguri ce aparțineau unui bar de pe plajă se întindea de-a lungul nisipului.

Chiar dacă nu ați vizitat niciodată Grecia, părți din această scenă probabil sunt cunoscute. Cu toate acestea, în această zi, au existat și câteva detalii neobișnuite. Trei dintre participanți țineau în sus o pancartă uriașă care spunea „Reclaim the Beach” (Revendicăm Plaja). Un bărbat cu un difuzor stătea lângă ei. În timp ce publicul urmărea, el a citit cu voce tare părți din constituția Greciei, care prevede că plajele și alte zone naturale aparțin cetățenilor țării.

Protestul a făcut parte dintr-o campanie pe care mass-media a numit-o „revolta prosoapelor de plajă”, prin care localnicii caută acces gratuit la plajele care au fost preluate de barurile de pe plajă și de alte afaceri care oferă șezlonguri și umbrele la prețuri exorbitante. În timp ce mișcarea a început la Paros, acum s-a răspândit în toată Grecia și chiar în Turcia învecinată, militanții cerând spațiu pentru a-și lăsa prosoapele gratuit.

BBC Travel a discutat cu activiști și localnici pentru a afla despre ce sunt protestele, de ce sunt importante și ce înseamnă mișcarea atât pentru turiști, cât și pentru rezidenți.

Cum au început localnicii din Grecia să protesteze?

Protestele au început în Paros, în mai 2023, când un grup de rezidenți, care deja se întâlneau regulat pentru a discuta despre problemele de mediu de pe insulă, au început să vorbească despre locurile în care oamenii pot înota liber și pot face plajă (fără a fi forțați să plătească prețuri mari pentru un șezlong) care deveneau din ce în ce mai rare. Este un simptom al modului în care insula se bucură din ce în ce mai mult de turiști în detrimentul localnicilor.

Întreprinderile de pe plajă care ridică șezlonguri și umbrele trebuie să solicite licențe de la ministrul grec de finanțe pentru a folosi părțile desemnate ale plajei. Verificările sunt menite să fie făcute în mod regulat pentru a se asigura că nu ocupă mai mult spațiu decât permit licențele lor. Cu toate acestea, protestatarii susțin că aceste verificări sunt rareori – spre niciodată – aplicate. Drept urmare, locurile libere pentru prosoape sunt puține acum, informează BBC.

Locuitorii au creat o pagină de Facebook numită „Salvați plajele din Paros” și au început să organizeze proteste, cerând restricții împotriva acestor operatori privați. De asemenea, au folosit imagini cu drone pentru a investiga șezlongurile ilegale, comparând locațiile lor cu zonele desemnate de Guvern. „Acesta a schimbat jocul, pentru că nivelul de ilegalitate putea fi văzut atât de clar”, a spus localnic Nicolas Stephanou. El spune că grupul a găsit locuri în care șezlongurile și umbrelele ocupau de 10 ori spațiul permis.

Unde s-au răspândit protestele?

Mișcarea a câștigat rapid avânt. Demonstrația din 3 septembrie a marcat începutul unei noi campanii la nivel național și a fost prima dată când au avut loc mai multe proteste pentru prosoape de plajă în diferite regiuni ale Greciei, în aceeași zi.

Mișcările au avut loc pe insula vecină Naxos și pe insula sudică Creta. Mai recent, insulele Rodos și Egina, precum și Attica – statul în care se află Atena – s-au alăturat. Locația protestului de la Paros este deosebit de simbolică, fiind plaja principală din satul central al insulei, este cel mai popular loc pentru localnici pentru a face o baie după muncă.

Eleni Andrianopoulou, purtătorul de cuvânt al campaniei Naxos, a declarat că ea și alți localnici s-au simțit frustrați de supradezvoltarea plajelor de câțiva ani, dar nu au fost siguri cum să acționeze. După ce au aflat ce se întâmplă în Paros, au fost imediat inspirați să înceapă propria campanie pe Facebook.

„Cred că aceasta este o adevărată schimbare de paradigmă pentru Grecia”, a spus ea.

Prețurile mari de pe plajele din regiune afectează localnicii

Mulți greci încă suferă din punct de vedere financiar de la criza datoriilor din țară în urmă cu mai bine de un deceniu și nu își pot permite să plătească pentru un șezlong de fiecare dată când vizitează plaja. Soarele și marea sunt o mare parte a culturii grecești – albastrul din steagul grec reprezintă Marea Egee, iar majoritatea grecilor au amintiri puternice din copilărie despre verile petrecute pe plajă.

Cu toate acestea, militanții spun că plajele sunt doar o parte a unei lupte mai mari. Grecia este una dintre cele mai populare destinații de vacanță din Europa, iar vorbitorii de la protest le-au spus mulțimii adunate că supraturismul – și problemele sociale și de mediu care vin odată cu acesta – trebuie abordate.

Ce se află în spatele problemei?

Turismul este cea mai mare industrie a Greciei. În 2021, țara a primit 15 milioane de vizitatori. Cu toate acestea, mulți susțin că boom-ul turismului nu a fost gestionat corespunzător. Decidenții nu au puterea de a controla fluxurile de vizitatori, iar instituții slab pregătite înseamnă pentru întreprinderile de toate tipurile că este ușor să ignore regulile, conform BBC.

În plus, în ultimii ani, guvernele succesive au folosit industria turismului pentru a ajuta economia țării să se redreseze, mai întâi de la criza financiară din 2008 și apoi din cauza pandemiei de Covid-19. Politicienii au promovat puternic țara ca destinație pentru soare și mare și au făcut mai ușor pentru investitorii străini deschiderea de afaceri legate de turism.

„[Există o] lipsă de supraveghere de lungă durată, care a dus la creșterea impunității”, a declarat Efthymia Sarantakou de la Universitatea West Attica. Ea notează că mai multe instituții nu au reușit să pună în aplicare controale și echilibrări, lăsând unele afaceri libere să exprime un comportament de tip „mafiot”: „Există acuzații conform cărora civili au fost intimidați de angajații barului de pe plajă atunci când au încercat să stea pe ceea ce a rămas liber din zonă”.

Primarul orașului Naxos, Dimitris Lainos, spune că multe afaceri de pe insula lui respectă legea. Cu toate acestea, „am văzut că Ministerul de Finanțe nu are personal pentru a efectua verificări adecvate”, a spus el.

Funcționează „revolta prosoapelor de plajă”?

Se pare că protestele au efect. Datorită atenției presei, autoritățile au făcut inspecții pe una dintre cele mai afectate plaje din Paros – o fâșie de nisip dintr-o zonă protejată, care era acoperită cu șezlonguri, deși nu li s-a eliberat licență pentru acestea. Drept urmare, plaja este acum fără șezlonguri.

„Vreau să cred că aceste proteste vor duce la o mai mare participare a cetățenilor în gestionarea destinațiilor turistice”.

Situația rămâne însă neschimbată pe alte plaje. Pe Naxos, au fost noi verificări ca răspuns la proteste, dar mulți proprietari de afaceri au fost prealertați și pur și simplu și-au scos șezlongurile înainte de sosirea inspectorilor.

„Vreau să cred că aceste proteste vor duce la o mai mare participare a cetățenilor în gestionarea destinațiilor turistice și, bineînțeles, în gestionarea spațiilor publice”, a spus Sarantakou. „Acest lucru poate fi realizat doar prin îmbunătățiri ale cadrului instituțional și supraveghere”.

Ce urmează?

Sezonul de vârf de vară s-a încheiat, dar militanții spun că protestele din septembrie au marcat adevăratul început al activității lor. Despre Naxos, Andrianopoulou spune că nu vor doar verificări mai frecvente, ci și mai multă transparență cu privire la modul în care se acordă licențele și cui. Iar Stephanou de la campania Paros spune că grupul său vrea să prezinte o strategie întreagă pentru un model de turism mai sustenabil în Grecia.

„În acest moment, prețurile sunt scăpate de sub control”, a spus el. „Majoritatea oamenilor nu-și permit să meargă la un bar sau un restaurant. Traficul este incredibil”. Dacă nu deții o casă, este greu să găsești una de închiriat care să nu fie Airbnb, ceea ce a dus la lipsa de lucrători cheie, cum ar fi medici, asistente și profesori.

Ce înseamnă mișcarea pentru turiști?

Dacă cererile protestatarilor vor fi îndeplinite, va fi mai mult spațiu pe plajele grecești pentru a vă lăsa gratuit prosopul – lucru pentru care mulți turiști ar putea fi recunoscători. În deceniile anterioare, majoritatea insulelor grecești erau cunoscute ca destinații cu buget redus, iar mulți localnici simt că accesul liber la plaje este în conformitate cu această reputație tradițională.

Stephanou ar dori să se îndepărteze de comercializarea insulelor Ciclade ca destinație de lux. „Există o istorie uimitoare aici, situri arheologice, poteci de mers pe jos, vin bun și produse agricole”, a spus el. „Acest lucru poate atrage un vizitator mai responsabil decât unul care vrea doar să stea pe un șezlong cu un cocktail”, citează BBC.

Călătorii care nu doresc să contribuie la problemele legate de supraturism pot fi inspirați să exploreze partea mai puțin cunoscută a Greciei, cum ar fi oportunitățile de drumeții în peisajul montan care acoperă întreaga țară – o activitate grozavă în afara lunilor de vară de vârf, când vremea este puțin mai rece.

Cu toate acestea, dacă doriți să petreceți ceva timp relaxându-vă pe un șezlong, atunci fiți siguri că acestea nu vor dispărea complet – activiștii vor doar să le vadă limitate la zonele permise de licențele lor. Vizitatorii din Paros pot verifica dacă șezlongurile sunt legale pe site-ul web al campaniei.

Companiile turcești au cumpărat zeci de tancuri petroliere care transportă petrol rusesc, ajutând Rusia să evite sancțiunile și să își continue războiul în Ucraina.

ISTANBUL — Într-o clădire gri de birouri cu patru etaje, deasupra unui club de noapte, cu o ușă neagră, o companie fondată de un magnat turc, de șosete și lenjerie intimă, s-a transformat într-unul dintre cei mai mari armatori din lume care transporta petrol rusesc.

Cum reușește flota fantomă să ajute Rusia?

Firma, Beks Ship Management, a cumpărat 37 de nave din 2021, multe dintre ele petroliere vechi, cheltuind peste jumătate de miliard de dolari în puțin peste doi ani și mărind valoarea flotei de 10 ori.

Companii precum Beks sunt un element critic în încercările Rusiei de a continua să furnizeze petrol în întreaga lume și de a finanța războiul în Ucraina.

Flota include acum sute de nave din întreaga lume, multe deținute de companii din Grecia, India și Emiratele Arabe Unite, precum și Turcia. Mulți se sustrag de la sancțiunile occidentale prin operarea în afara standardelor obișnuite ale industriei, renunțând adesea la asigurarea cu Cluburile P&I, rețelele globale care asigură aproximativ 90% din transportul comercial mondial. Unii folosesc un sistem paralel de asigurări rus, instituit de la începutul războiului, conform The Wall Street Journal.

Navele îmbătrânesc frecvent, au aproximativ 20 de ani sau mai mult și și-au schimbat proprietarii de mai multe ori, ridicând probleme de siguranță și de mediu. Analiștii de transport maritim spun că există întrebări din ce în ce mai mari despre posibilitatea că tancurile nu sunt controlate corespunzător și dacă Moscova va plăti în cazul unui accident. Rusia a declarat că face eforturi pentru ca sistemul său de asigurări să fie recunoscut la nivel internațional.

Companiile turcești, inclusiv Beks, sunt o preocupare deosebită. Ei au achiziționat cel puțin 36 de nave care nu sunt listate ca fiind asigurate de către Cluburile P&I, atrăgând mai multă atenție asupra aplicării, de către Turcia, a sancțiunilor împotriva Rusiei, atunci când președintele Recep Tayyip Erdogan încearcă să repare relațiile tensionate cu SUA.

Cine este compania turcă Beks?

În luna februarie a acestui an, Beks era al patrulea cel mai mare armator din comerțul rusesc cu petrol, potrivit datelor privind transporturile maritime analizate de Global Witness, un grup anticorupție care a militat în numele Ucrainei pentru sancțiuni mai dure.

Craig Kennedy, un analist energetic și fost consilier financiar care studiază flota fantomă rusă la Centrul Davis de Studii Ruse și Eurasiatice din Harvard, a numit preocupările legate de siguranță „o bombă cu ceas”.

Preocuparea numărul unu este că sunt nave vechi. „Există un motiv pentru care nu continuă să navigheze pentru totdeauna, pentru că atunci se ajunge la un punct în care oboseala structurală devine pur și simplu o problemă prea mare”, a spus el.

Beks a avut o serie de incidente de siguranță în ultimii ani. În iunie, salvatorii ruși au fost nevoiți să stingă un incendiu în sala mașinilor Forței Beks, în largul coastei Pacificului. O altă navă deținută de companie a eșuat în largul Tunisiei, în iulie.

Ce s-a întâmplat cu flota?

Totuși, flota încă navighează și, împreună cu alte companii de transport maritim, ajută Rusia să se adapteze la sancțiunile Occidentului, creând un impas global care reflectă, într-un fel, liniile de front care se mișcă lent în războiul din Ucraina. Veniturile din petrol și gaze au contribuit la menținerea economiei ruse pe linia de plutire înainte de prăbușirea rublei din această lună, care a determinat o creștere de urgență a ratei de către banca centrală, în această săptămână.

Totuși, există semne că eficacitatea efortului de sancțiuni condus de americani se estompează.

În iulie, cel mai important țiței din Rusia de calitate, Urali, a început să se tranzacționeze la peste 60 de dolari pe baril – peste plafonul stabilit de economiile Grupului celor Șapte pentru petrolul rusesc, în decembrie, spre a permite Rusiei să continue să vândă și să mențină prețurile globale scăzute, în același timp sufocând veniturile către Moscova. Analiştii spun că acest lucru sugerează că o mare parte din exporturile sale sunt expediate şi vândute la preţuri mai mari.

Turcia, sancționată de către SUA

Oficialii americani și aliați se luptă acum pentru a înăspri aplicarea sancțiunilor, în special în țări precum Turcia, un aliat al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, care a redus împotriva cerealelor și a extins comerțul cu Rusia în timpul războiului din Ucraina.

Oficialii americani declară că Washingtonul rămâne îngrijorat de faptul că Turcia este un centru pentru încălcările sancțiunilor rusești, inclusiv flota fantomă pentru petrolul rusesc, escalele la port de către navele de marfă rusești sancționate, care transportă arme și transporturile de bunuri precum electronicele occidentale de care Moscova are nevoie pentru armata sa.

„Avem un dialog continuu cu guvernul turc pe aceste probleme”, a spus un diplomat occidental, referindu-se la conversațiile guvernului SUA cu statul turc și sectorul privat. „Speranța noastră sinceră este să evităm un scenariu în care o companie turcă este sancționată și am lucrat atât cu guvernul, cât și cu sectorul privat pentru a-i informa cu privire la riscurile reale”, prezintă WSJ.

Beks Ship Management, fondată cu peste un deceniu în urmă, a operat în obscuritate ani de zile cu o flotă mică care includea doar șase nave, începând cu 2021. Compania a început ca o afacere secundară a unui magnat turc al textilelor, Ali Bekmezci, care este cunoscut în Turcia pentru fabrica lui care face șosete și lenjerie intimă, pentru mărci occidentale precum H&M.

Compania s-a extins agresiv în ultimii 2 ani și jumătate, iar cheltuielile sale s-au accelerat de la invazia Ucrainei, achiziționând 17 nave, din 2022. Compania deține acum 41 de nave în valoare de 782,61 de milioane de dolari, de aproximativ 10 ori valoarea flotei sale în 2021, potrivit Veson Nautical, o firmă de consultanță în domeniul transporturilor.

Cemil Ersoz, membru al consiliului de administrație și partener fondator al companiei, a declarat că firma a finanțat navele de la bănci din Franța, China, Japonia, Taiwan și Australia, dar a refuzat să numească creditorii din cauza a ceea ce a spus că sunt acorduri de confidențialitate. „Nicio finanțare nu a venit din Rusia”, a spus el, citat de WSJ.

„Noi nu lucrăm doar cu Rusia. Lucrăm peste tot. Facem toate controalele necesare sancțiunilor cu avocații noștri englezi”, a spus Ersoz. El a adăugat că asigurarea a fost susținută „în principal de Lloyd’s și piețele europene”, dar nu a explicat de ce navele nu au apărut în baza de date P&I. Lloyd’s este o piață de asigurări din Londra.

Așa-numita asigurare de protecție și despăgubire este disponibilă în afara Cluburilor P&I, inclusiv de la unele sindicate listate la Lloyd’s și unele din Europa, care reasigură cu piața, spun experții.

„În general, este considerată potrivită doar pentru tipurile de nave mai puțin riscante – remorchere, șlepuri, bărci cu echipaj”, a declarat David Osler, expert în asigurări la Lloyd’s List Intelligence, un furnizor de informații despre transport maritim. Acele nave mai mici necesită o rambursare potențială de asigurare mai mică. „Dacă asigurarea achiziționată este la un nivel suficient pentru cisternele mai vechi, este o întrebare separată”, a spus el.

„Există un sfârșit dubios pentru industria asigurărilor”, a adăugat.

Ce s-a întâmplat cu petrolul furnizat?

Navele deținute de companie au încărcat petrol în ultimele luni în portul Kozmino, de pe coasta Pacificului Rusiei. Aici, petrolul a fost vândut în mod constant la prețuri peste limita maximă, potrivit cifrelor de transport maritim adunate de furnizorul de date despre mărfuri, Kpler, și revizuite de The Wall Street Journal.

Compania a continuat să livreze petrol din port chiar și după ce Departamentul de Trezorerie a emis un avertisment global, în aprilie, împotriva încărcării petrolului la Kozmino și în alte porturi din Orientul Îndepărtat al Rusiei, din cauza încălcării plafonului de preț, ceea ce a determinat unele companii maritime principale să nu mai exporte ulei de la terminal. Unii dintre cei care nu sunt enumerați continuă să livreze petrol din terminal, printre care și un alt expeditor turc, Imza Marine. Nu a răspuns la o solicitare de comentariu.

Una dintre cele mai mari nave ale lui Beks, petrolierul Beks Sun, a făcut o escală în port la terminalul petrolier Transneft, deținut de Rusia, din Kozmino, în iulie și apoi a plecat spre India, arată datele de transport maritim. Cea mai mare parte a afacerilor de transport maritim ale lui Beks se îndreaptă spre și dinspre Rusia, transportând adesea petrol în China, India și către alți cumpărători.

„Suntem foarte precauți în respectarea mecanismului de plafonare a prețurilor”, a spus Ersoz într-un mesaj text. El nu a răspuns la nicio întrebare pentru WSJ despre modul în care compania a livrat petrol de la Kozmino, la tarife conforme cu plafonul.

Rezultatul net este însă că, din cauza prețurilor mai mici și a acestei game largi de expeditori, Rusia a reușit să-și extindă cota pe unele dintre cele mai mari piețe de petrol din lume pe parcursul războiului, schimbând modul în care funcționează aprovizionarea globală cu energie.

Acesta a depășit pentru scurt timp Arabia Saudită ca cel mai mare furnizor al Chinei, în aprilie. Acum, cele două sunt aproximativ egale, analiştii aşteptându-se ca Rusia să avanseze din nou în lunile următoare.

În India, schimbarea a fost și mai dramatică. Moscova asigură acum aproximativ 40% din importurile de petrol ale Indiei, potrivit Kpler, în creștere cu 3% comparativ cu datele de dinainte de război.