Algoritmul de recomandare de conținut, care alimentează aplicația TikTok, a intrat din nou în lumina reflectoarelor după ce SUA i-a ordonat proprietarului său chinez, ByteDance, să vândă activele aplicației din SUA sau să se confrunte cu o interdicție la nivel național. Cu toate acestea, ce este atât de special la TikTok?

Iată cum funcționează TikTok și de ce a atras mai multe discuții decât tehnologia folosită de rivalii săi, cum ar fi Meta (Facebook), Instagram, Google, YouTube și Snapchat:

Algoritmul din TikTok

Algoritmii sunt considerați operațiuni generale de bază ale ByteDance, iar compania ar prefera să închidă aplicația decât să o vândă, a raportat Reuters, citând mai multe surse.

China a făcut modificări în legile sale de export în 2020, ce îi conferă drepturi de aprobare asupra oricărui export de algoritmi și coduri sursă, la care adaugă nivelul de complexitate oricărui efort de a vinde aplicația.

Academicieni și fostul personal al companiei au spus că nu doar algoritmii, ci și modul videoclipurilor care funcționează pe baza formatului scurt au făcut ca TikTok să aibă un succes enorm la nivel global.

Ce este atât de special la TikTok?

Înainte de apariția TikTok, mulți credeau că tehnologia care leagă conexiunile sociale ale unui utilizator reprezenta secretul pentru o aplicație de social media de succes, având în vedere popularitatea pentru Facebook și Instagram, de la Meta.

Dar TikTok a arătat că un algoritm, condus de înțelegerea interesului unui utilizator, ar putea fi mai puternic. În loc să-și construiască algoritmul pe „graficul social”, așa cum a făcut Meta, directorii TikTok, inclusiv CEO-ul Shou Zi Chew, au spus că algoritmul lor se bazează pe „semnale de interes”, prezintă Reuters.

În timp ce rivalii au algoritmi similari bazați pe interese, TikTok este capabil să turboalimenteze eficiența algoritmului cu formatul video scurt, a declarat Catalina Goanta, profesor asociat la Universitatea Utrecht.

„Sistemul lor de recomandare este foarte comun. Dar ceea ce face diferența cu adevărat la TikTok este designul și conținutul”, a transmis aceasta.

Formatul video scurt permite algoritmului TikTok să devină mult mai dinamic și chiar capabil să urmărească schimbările în preferințele și interesele utilizatorilor de-a lungul timpului, mergând gradual, în funcție de ce i-ar plăcea unui utilizator la o anumită oră, pe parcursul zilei.

TikTok culege datele rapid

În plus, formatul video scurt îi permite aplicației TikTok să se familiarizeze cu preferințele utilizatorilor într-un ritm mult mai rapid, a spus Jason Fung, fost șef al unității de jocuri TikTok.

„Deoarece este în format bite size, un videoclip scurt, se pot colecta date despre preferințele unui utilizator mult mai rapid decât pe YouTube, unde un videoclip mediu durează mai puțin de 10 minute”, a adăugat aceeași sursă. „Imaginați-vă că voi colectați date despre un utilizator, în medie, la fiecare 10 minute, față de o dată la fiecare două secunde”.

Încă de la început TikTok s-a poziționat ca aplicație construită pentru dispozitive mobile, ceea ce i-a oferit un avantaj față de platformele rivale care trebuia să își adapteze interfețele de pe ecranele computerelor.

Intrarea timpurie a TikTok-ului pe piața videoclipurilor scurte i-a oferit companiei un mare avantaj. Instagram nu a lansat Reels până în 2020, în timp ce YouTube a lansat Shorts în 2021, ambele fiind în urmă față de TikTok, ce avea anii de experiență în dezvoltarea de date și produse.

Conținut recomandat pe TikTok

TikTok recomandă în mod regulat conținut care nu intră în interesul utilizatorilor, despre care conducerea companiei a spus în mod repetat că este esențial pentru experiența utilizatorului.

Un studiu pe care cercetătorii din SUA și Germania l-au publicat luna trecută a constatat că algoritmul TikTok „exploatează interesele utilizatorilor de la 30% până la 50% din videoclipurile de recomandare”, după ce a examinat datele de la 347 de utilizatori TikTok și cinci roboți automatizați, conform Reuters.

„Această constatare indică faptul că algoritmul TikTok optează pentru recomandarea unui număr mare de videoclipuri de explorare într-o încercare, fie de a deduce mai bine interesele utilizatorului, fie de a maximiza reținerea utilizatorilor, recomandând multe videoclipuri care sunt în afara intereselor (cunoscute) ale utilizatorului”, au scris cercetătorii în lucrarea numită „TikTok și arta personalizării”.

TikTok mobilizează utilizatorii în grupuri

Ari Lightman, profesor la Universitatea Carnegie Mellon, a spus că o altă tactică eficientă pe care TikTok a folosit-o este să-și încurajeze utilizatorii să formeze grupuri publice prin hashtag-uri. Astfel, TikTok poate afla mai eficient informații despre comportamentul, interesul, alinierea și ideologia utilizatorilor săi, a adăugat acesta.

Lightman a transmis că dacă TikTok ajunge să fie interzis în SUA, iar giganții tehnologici au capacitatea de a reproduce cu propriile lor produse ceea ce se întâmplă pe TikTok, imitarea culturii utilizatorilor activată de TikTok ar putea fi sarcina cea mai mare.

Avantajul TikTok

Algoritmul de recomandare al TikTok a fost preluat în mare parte din aplicația sa soră chineză Douyin, care a fost lansată în 2016. Deși ByteDance subliniază adesea că TikTok și Douyin sunt aplicații separate, o sursă ce are cunoștințe directe a spus că cei doi algoritmi rămân similari până în prezent, potrivit Reuters.

La rândul său, inteligența artificială a lui Douyin a fost supraalimentată de capacitatea companiei de a valorifica costurile scăzute ale forței de muncă în China, ceea ce a făcut-o să angajeze multe persoane care analizează conținutul pentru a examina detaliat tot ceea ce se petrece pe platformă.

„În jurul anilor 2018 și 2019, Douyin s-a străduit să aibă etichete pentru fiecare utilizator. Așa că ei au etichetat manual fiecare clip video. Apoi și-au etichetat utilizatorii în funcție de videoclipul pe care l-au vizionat”, a spus Yikai Li, manager la agenția de publicitate Nativex și fost director la ByteDance. „După au aplicat această tactică și pe TikTok”.

„Este multă muncă să sortăm aceste etichete, este foarte laborioasă”. Astfel, companiile din China „au un avantaj aici: își pot permite mult mai mulți oameni, iar costul este mai mic decât pentru companiile nord-americane”, transmite aceeași sursă citată de Reuters.

Primul gând al lui Dave Duttlinger când a văzut o perdea densă de praf maro-gălbui pe cer, deasupra fermei sale din Indiana, a fost: i-am avertizat că acest lucru se va întâmpla, relatează Reuters. Acest lucru are de-a face cu creșterea energiei solare care este un pericol pentru cele mai productive terenuri agricole din America.

Aproximativ 180 de hectare din câmpurile sale de lângă Wheatfield, Indiana, sunt acoperite cu panouri solare și utilaje aferente – teren pe care în aprilie 2019 Duttlinger l-a închiriat lui Dunns Bridge Solar LLC, pentru una dintre cele mai mari dezvoltări solare din Midwest.

În acea după-amiază de primăvară din 2022, a spus Duttlinger, a fost sunat de vecini care l-au întrebat: „De ce praful din ferma ta este în camionul meu? În casa mea? Pe cine ar trebui să sun să-l curețe?”.

Potrivit contractului de închiriere pentru energia solară al lui Duttlinger, revizuit de Reuters, Dunns Bridge a declarat că va depune „eforturi rezonabile din punct de vedere comercial pentru a minimiza orice daune și perturbări aduse culturilor și terenurilor cultivate cauzate de activitățile sale de construcție” în afara șantierului proiectului. Totuși, subcontractanții au clasificat câmpurile lui Duttlinger pentru a ajuta la construirea de drumuri și la instalarea stâlpilor și a panourilor, în ciuda avertismentelor sale că ar putea face terenul mai vulnerabil la scurgeri, transmite acesta.

Echipajele au remodelat peisajul și au răspândit nisip fin pe întinderi mari de sol bogat, potrivit lui Duttlinger. Când Reuters a vizitat ferma anul trecut și în această primăvară, mare parte din terenul de sub panouri era acoperită cu nisip galben-maro, unde nu creșteau plante.

„Nu voi mai putea cultiva niciodată nimic pe acel câmp”, a zis fermierul. Aproximativ o treime din ferma sa de 485 de hectare, unde cultivă porumb, soia și lucernă pentru vite, a fost închiriată.

Proiectul Dunns Bridge Solar este o subsidiară a NextEra Energy Resources LLC, cel mai mare generator de energie regenerabilă din lume, din eolian și panouri fotovoltaice. Duttlinger a spus că atunci când a abordat NextEra cu privire la daunele aduse terenului său, compania i-a răspuns că va revizui orice lucrări de remediere necesare la sfârșitul contractului său în 2073, conform termenilor acordului.

NextEra a refuzat să comenteze această problemă sau ce angajamente viitoare și-a luat față de Duttlinger, iar Reuters nu le-a putut confirma în mod independent.

Capacitatea de producție de energie electrică prin panouri fotovoltaice se îndreaptă spre vestul mijlociu din SUA, atrasă de chirii mai ieftine ale terenurilor, accesul la transportul electric și o mulțime de stimulente federale și de stat. Regiunea are ceea ce are nevoie industria energiei solare: câmpuri larg deschise.

Analiză despre creșterea energiei solare

Un boom de energie regenerabilă riscă să afecteze unele dintre cele mai bogate soluri ale Americii din state agricole cheie precum Indiana. Analiza a fost făcută de Reuters, bazată pe date federale, statale și locale, sute de pagini de documente judecătorești și interviuri cu peste 100 de oameni de știință în energie și sol, economiști agricoli, fermieri și proprietari de terenuri agricole și parlamentari locali, statali și federali.

O parte din ferma lui Duttlinger, inclusiv părți acoperite acum de panouri solare, se află pe un teren clasificat de Departamentul Agriculturii al SUA (USDA) drept cel mai productiv pentru cultivare, conform datelor analizate de Reuters.

Pentru proprietarii de terenuri precum Duttlinger, promisiunea de profituri este atrăgătoare.

Farmland Partners Inc, un trust de investiții imobiliare în terenuri agricole (REIT), cotat la bursă, a închiriat aproximativ 3642 de hectare firmelor din industria energiei solare, la nivel național. O mare parte din acest teren este foarte productiv, a spus președintele executiv Paul Pittman.

„Cred că este cea mai bună utilizare a terenului respectiv? Probabil că nu. Dar investitorii noștri ne-ar ucide dacă nu am urmări asta”, a transmis acesta.

Unii dezvoltatori de energie regenerabilă au spus că nu toate contractele de închiriere devin proiecte în industria de energie solară. Unii își proiectează locurile pentru a face posibilă creșterea culturilor între panourile fotovoltaice, în timp ce alții, precum Doral Renewables LLC, au spus că folosesc animale pentru a paște în jurul panourilor, ca parte a gestionării terenurilor. Dezvoltatorii susțin că în vestul mijlociu, unde mai mult de o treime din recolta de porumb din SUA este folosită pentru producția de etanol, energia solară este cheia pentru alimentarea viitoarelor vehicule electrice.

Unii economiști agricoli și agronomi susțin că scoaterea din producție chiar și a unor cantități mici a celor mai bune terenuri cultivate pentru dezvoltarea energiei solare și deteriorarea solului superficial valoros, are un impact asupra potențialului de recoltă viitoare în Statele Unite, conform Reuters.

Practicile obișnuite de construcție a fermelor de energie solară, inclusiv curățarea și gradarea unor secțiuni mari de teren, pot duce la scurgeri semnificative și majore de sedimente în căile navigabile, fără o remediere adecvată, potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA și Departamentului de Justiție.

Dezvoltarea solară vine pe fondul concurenței în creștere pentru terenuri: în 2023, în ferme erau cu aproape 8% mai puține hectare decât în ​​1997 deoarece terenurile agricole sunt convertite pentru uz rezidențial, comercial și industrial, arată datele USDA.

Construcții pe terenuri primare cultivate

Nimeni nu știe cât de mult teren cultivat la nivel național este în prezent sub panouri solare sau închiriat pentru o posibilă dezvoltare în viitor. Ofertele pentru terenuri sunt de obicei tranzacții private.

Oamenii de știință de la US Geological Survey și Laboratorul Național Lawrence Berkeley al Departamentului de Energie al SUA au alcătuit o bază de date cu instalațiile solare existente în întreaga țară. Deși proiectul este incomplet și în desfășurare, Reuters a constatat că aproximativ 0,02% din toate terenurile continentale cultivate, din SUA, s-au intersectat într-un fel cu amplasamente de panouri solare la scară largă pe care le-au identificat începând cu 2021.

Capacitatea totală de putere a operațiunilor solare urmărite în setul de date reprezintă peste 60 GW (Gigawatt) de capacitate de energie electrică. În următorii doi ani, capacitatea solară aproape s-a triplat, conform unui raport din decembrie 2023 al Asociației Industrielor Energiei Solare (SEIA) și Wood Mackenzie.

Pentru a înțelege mai bine modelele viitoare de utilizare a terenurilor, Reuters a analizat datele guvernamentale federale pentru a identifica terenurile cultivate pe care USDA le-a clasificat ca fiind primare, unice sau de importanță locală ori la nivel de stat. Reuters a examinat, de asemenea, peste 2.000 de pagini de documente legate de industria energiei solare depuse la birourile locale de înregistrare a județului într-un mic eșantion de patru comitate din Midwest: județele Pulaski, Starke și Jasper din Indiana și Columbia din Wisconsin.

Comitatele au o suprafață de teren puțin mai mare decât statul Delaware, unde sunt dezvoltate sau construite unele dintre cele mai mari proiecte ale națiunii. Eșantionul nu este neapărat reprezentativ pentru Statele Unite, dar oferă o idee despre impactul potențial al proiectelor de energie solară în județele cu ferme.

Reuters a constatat că procentul pentru cele mai productive terenuri agricole din aceste județe asigurate de companiile industriilor solare și energetice la sfârșitul anului 2022 era următorul: 12% în Pulaski, 9% în Starke, 4% în Jasper și 5% în Columbia.

Jerry Hatfield, fost director al Laboratorului Naţional pentru Agricultură şi Mediu al Serviciului de Cercetare Agricolă al USDA, a declarat că afirmațiile Reuters despre cele patru judeţe sunt „îngrijorătoare”.

„Nu este numărul de hectare care se convertesc în industria solară”, a spus acesta. „Este calitatea terenului care iese din producție și ceea ce înseamnă asta pentru economiile locale și de stat și abilitățile viitoare ale țării pentru producția de culturi”.

Peste 12 agronomi, precum și cercetători în energie regenerabilă și alți experți consultați de Reuters, au declarat că abordarea de măsurare a impactului industriei solare este corectă. Agenția de presă și-a împărtășit constatările cu șase dezvoltatori în energie solară și companii de energie care lucrează în aceste județe. Trei au spus că dimensiunea eșantionului Reuters a fost prea mică, iar gama de constatări prea largă pentru a reprezenta o imagine corectă asupra industriei și practicilor de construcție.

Până în 2050, pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare ale Administrației Biden, SUA vor avea nevoie de până la 1.570 GW de capacitate de energie electrică din industria solară.

În timp ce terenul necesar dezvoltării solare la sol pentru a atinge acest obiectiv nu va fi nici măcar de stat, nu este de așteptat să depășească 5% din suprafața oricărui stat, cu excepția celui mai mic stat din Rhode Island, unde ar putea ajunge la 6,5% , până în 2050, conform studiului privind viitorul industriei solare al Departamentului de Energie, publicat în 2021.

Cercetătorii de la American Farmland Trust, o organizație non-profit pentru protecția terenurilor agricole, care susține ceea ce numește „Smart Solar”, au estimat anul trecut că 83% din noua dezvoltare a energiei solare, în SUA, se va desfășura în fermă, cu excepția cazului în care politicile guvernamentale actuale se schimbă. Aproape jumătate ar fi pe cel mai bun teren al națiunii pentru producerea de alimente, fibre și alte culturi, au avertizat aceștia.

Dezbatere despre carburant

Cinci dezvoltatori de energie regenerabilă și firme din industria energiei solare, intervievate de Reuters, spun că utilizarea de către industrie a terenurilor agricole este prea mică pentru a avea un impact general asupra producției alimentare interne. Practic, utilizarea lor ar trebui echilibrată cu necesitatea decarbonizării pieței energetice din SUA, în fața schimbărilor climatice.

Doral Renewables, dezvoltatorul din spatele proiectului Mammoth Solar de 1,5 miliarde de dolari, din județele Pulaski și Starke, nu ia în considerare recoltele de porumb sau soia în deciziile sale de amplasare.

În schimb, compania analizează topografia terenului, zona și apropierea de o rețea sau o substație electrică și încearcă să evite zonele împădurite, șanțurile și zonele sensibile din punct de vedere ecologic, a declarat Nick Cohen, directorul și CEO-ul Doral Renewables.

Hectarele de porumb în schimbul energiei solare? „Nu văd o înlocuire a ceva ce este vital pentru societatea noastră”, a spus Cohen. Energia solară poate face terenurile agricole „mai productive din punct de vedere economic”, a adăugat el.

Fermierul din Indiana, Norm Welker, spune că a obținut o afacere mai bună atunci când a dat în chirie 60% din terenurile sale agricole către Mammoth, decât dacă ar fi cultivat porumb, unde prețurile s-au scufundat în anul actual.

„Avem mormane de porumb, suntem sub costul de producție și chiar acum, dacă închiriezi teren pentru a cultiva porumb, pierzi bani”, a spus Welker. „În acest fel, circumstanțele mele economice sunt foarte bune”.

Lansarea primei dintre cele trei fregate noi din clasa Kimon (FDI HN) pentru Grecia, pe 4 octombrie 2023, la șantierul naval francez Naval Group, reprezintă începutul unei recapitalizări semnificative a flotei Marinei Elene, care are nevoie urgentă de modernizare.

Motorul acestui efort de modernizare este extinderea Marinei Turce, care introduce în serviciu noi clase de fregate moderne. Marina Elenă are ambiția de a menține o forță de cel puțin 12 fregate și corvete moderne.

Pentru Grecia, primul FDI HN din clasa Kimon, care va fi numit HS Kimon (F601), urmează să intre în funcțiune în primăvara anului 2025, după echipamente și teste pe mare. Între timp, oțelul a fost tăiat pe a doua navă Nearchos (F602) în iulie 2022 și pe a treia Phormion (F603) în iulie 2023.

Potrivit unui purtător de cuvânt de la Naval Group, Nearchos va fi lansat în toamna anului 2024, cu livrarea în toamna anului 2025, iar Phormion în toamna anului 2025, cu livrarea așteptată în 2026.

Chiar dacă acordul franco-grec pentru cele trei fregate a fost semnat abia în martie 2022 pentru 2,9 miliarde de euro (3,07 miliarde de dolari), livrarea accelerată a navelor este posibilă, deoarece prima pereche a început deja procesul de producție timpuriu.

Kimon și Nearchos au fost inițial destinate să fie construite pentru Marina Franceză în cadrul programului de fregate FDI din clasa Amiral Ronarc’h al Franței, dar, cu permisiunea guvernului francez, au fost transferate în proiectul grec. Acest lucru nu a afectat livrarea navelor franceze.

„Construirea a trei fregate pentru Marina Elenă în Lorient nu a întârziat proiectul francez”, a spus purtătorul de cuvânt al Naval Grup. „Procesul nostru industrial optimizează timpii de construcție și suntem capabili să construim și să lansăm până la două nave pe an. Flexibilitatea procesului industrial de la sediul din Lorient al Naval Group face posibilă integrarea fără probleme a sarcinii generate de contractele de export.’

Kimon și Nearchos sunt construite conform specificațiilor marinei franceze – cunoscute ca Standard-1 – și vor trebui convertite la o dată ulterioară pentru a include cerințele Marinei Elene – Standard-2 – după ce vor fi livrate.

„Având în vedere programul de livrare rapid pentru primele două fregate, Hellenic Navy și Naval Group au decis să livreze o configurație Standard 1 cu un număr limitat de specificități elene, pentru a se potrivi nevoilor marinei elene, capabilități suplimentare vor fi instalate în Grecia de către Naval Group, cu implicarea industriei elene, ca parte a Standardului 2′, a spus purtătorul de cuvânt al Naval Group.

„Datele exacte vor fi ajustate cu Marina Elenă. Aceste activități se desfășoară în sfera contractului’, a adăugat purtătorul de cuvânt. Ar putea fi exercitată și o opțiune pentru o a patra fregata.

Standard-1 include un tun principal Super Rapid de 76 mm, două tunuri Narwhal de 20 mm, opt rachete antinavă Exocet MM40 Block III, două sisteme de lansare verticală A50 Sylver cu opt celule pentru racheta de apărare aeriană Aster 15 și patru tuburi torpile ușoare MU90.

Standard-2 este similar, dar include lansatoare suplimentare de momeală de torpile CANTO, patru sistem de lansare vertical Sylver A50 cu opt celule pentru rachetele de apărare antiaeriană Aster 30 B1 și tunul Lionfish de 20 mm și rachetă Rolling Airframe (SeaRAM) pentru apărare apropiată.

Pe baza designului Belharra al Naval Group, fregatele FDI au o lungime de 122m și deplasează aproximativ 4.500 de tone și pot suporta capabilități de război anti-aer, anti-suprafață și anti-submarin și au spațiu pentru un elicopter de 10 tone. Acestea vor reprezenta o creștere semnificativă față de capacitățile vechilor 10 fregate din clasa Elli (tip Kortenaer/S), care sunt înlocuite cu trei sau patru nave din clasa Kimon și un nou program de corvetă pentru șase nave.

Fregatele din clasa Elli au 130 m lungime și 3.500 t și au fost construite și puse în funcțiune la sfârșitul anilor 1970/începutul anilor 1980. Prima pereche HN Elli și HN Limnos au fost încadrate în Marina Elenă, în timp ce restul de opt au fost construite pentru Marina Regală a Țărilor de Jos și au fost transferate mai târziu în anii 1990 și începutul anilor 2000.

Deși șase dintre cele 10 au fost modernizate la începutul anilor 2000 (una a fost retrasă în 2013), cele nouă nave rămase au depășit cu mult data limită de utilizare. Întârzierea înlocuirii navelor s-a datorat în mare parte crizei datoriilor din Grecia, care a început în 2009 și a oprit orice achiziție de noi echipamente de apărare.

Abia în 2020 s-a anunțat reluarea noilor proiecte de achiziții. Pe lângă achiziția noii fregate, s-a anunțat că cealaltă forță de fregate a Marinei Elene, constând din patru fregate din clasa Hydra (MEKO200HN), urmează să primească o actualizare de viață medie (MLU).

Aceste nave îmbătrânesc, de asemenea, rapid. Construit la Blohm & Voss din Germania și la șantierele navale Hellenic din Grecia și dat în funcțiune între 1992-1998, principalii senzori și arme se apropie de uzură.

Deși cererea de vânzări militare străine (FMS) către SUA pentru noi senzori și arme pentru navele evaluate la 2,5 miliarde de dolari (2,6 miliarde de dolari) a fost aprobată în 2021.

MS a inclus nou SeaRAM, tun Narwhal de 20 mm, sistem de management al luptei COMBATSS-21, radar de control al focului TRS-4D, noul sonar remorcat de joasă frecvență, sonar cu adâncime variabilă și conexiuni de date. De asemenea, ar moderniza Phalanx 20mm CIWS, lansatoarele Sylena Mk2, sistemul de apărare pentru torpile Nixie, tunul principal Mk45 și sonarul montat pe carenă.

Cu toate acestea, MLU a fost confirmat abia în aprilie 2023. În această etapă nu este clar cât de extinsă va fi actualizarea sau când va începe, dar intenția este de a oferi un deceniu suplimentar de viață până la mijlocul anilor 2030, când un programul de înlocuire oferă nave noi.

Planurile anterioare pentru achiziționarea a două fregate din clasa Karel Doorman second-hand din Țările de Jos au fost abandonate.

Între timp, este de așteptat ca programul de corvetă să fie atribuit în acest an, după o întârziere din 2022. Cele două șantiere navale reselectate pentru faza finală includ Naval Group, care oferă o variantă a designului său de clasă Gowind bazată pe El Fateh, design de clasă folosit pentru Marina Egipteană și Fincantieri, care lansează Doha/Al Zubarah (design FCX30).

Shephard Defense Insight estimează că proiectul va fi evaluat la aproximativ 2,1 miliarde de euro (2,2 miliarde de dolari).

Pe de alte parte, Marina Elenă a preluat livrarea a patru freze din clasa insulei din fosta Garda de Coastă a SUA, prima pereche a sosit pe 4 iulie 2023, iar a doua pereche a sosit la Baza Navală Salamis pe 1 septembrie. Acestea înlocuiesc navele de patrulare de epocă din clasa Andromeda și clasa Antoniou din anii 1960. Cele patru nave vor fi modernizate cu sisteme de arme și senzori înainte de a intra în serviciu.

Proiectul pentru șapte ambarcațiuni de atac rapid – rachete din clasa Roussen (Super Vita) a fost finalizat în sfârșit când nava finală, Ypoploiarchos Vlachakos (P79), a fost pusă în funcțiune pe 29 septembrie 2022.