Fosta șefă AEP, Ana Maria Pătru, este trimisă în judecată de DNA încă din 2017, sub acuzația de trafic de influenţă şi spălare de bani, dar are mari șanse să intre în lotul inculpaților care scapă de pedepse cu sprijinul CCR, care, pe 26 mai 2022, a declarat neconstituţional un articol din Codul penal care permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripţiei prin administrarea de noi probe, scrie Newstrack.ro.

Cea mai recentă „evadare” de sub rigorile legii este cea a lui Nelu Iordache, din luna ianuarie, când Curtea de Apel Bucureşti a dispus încetarea procesului penal, fiind anulată o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare primită de acesta la instanţa de fond în dosarul delapidării companiei de transport aerian Blue Air.

Este o decizie care îi face pe mulți inculpați să-și frece mâinile de bucurie și să-și numere liniștiți banii. Printre ei este și Ana Maria Pătru trimisă în judecată de procurorii anticorupție într-un dosar în care fosta șefă a Autorității Electorale Permanente este acuzată că ar fi obținut 600.000 de euro de la o companie IT, promițând că poate deturna cursul unei investigații care viza societate.

La 6 februarie 2023, Ana Maria Pătru a obținut o nouă amânare în dosar, cu termen peste o lună, când ar trebui să aducă noi martori în sprijinul apărării sale. Cât de credibili vor fi aceștia aproape că nu mai contează, dat fiind că scopul este de fapt de a se ajunge la prescrierea faptelor.

În rechizitoriul DNA, procurorii au depus mai multe documente care ar proba faptul că în perioada aprilie-mai 2013, inculpata Pătru Ana Maria a pretins de la patroana unei firme suma de 1 milion de euro, iar la sfârșitul lunii iulie 2013 a mai cerut două ceasuri de lux (un ceas de damă în valoare de 49.700 lei și un ceas bărbătesc în valoare de 58.500 lei), lăsând să se creadă că are influență asupra directorului unei instituții de control și a promis că-l va determina să soluționeze în mod favorabil o investigație care privea firma.

Procurorii anticorupție au mers pe urma banilor și susțin că ei au fost investiți de inculpată într-o vilă, un apartament la Constanța și terenuri.

De această CCR din 2022 vor beneficia mii de inculpaţi. Printre cei care au scăpat deja de condamnări se află Dorin Cocoş, Mihai Chirica sau foşti şefi din ANRP, iar alţii au ieşit din închisoare: Adrian Mititelu şi Bogdan Olteanu.

La douăzeci și patru de ani după ce a devenit călugăriță, o scurtă atingere a mânecii unui călugăr din salonul mănăstirii din Preston, Lancashire, a schimbat totul pentru sora Mary Elizabeth, conform BBC.

Maica stareță a ordinului o dusese să-l întâlnească pe călugărul Robert, care era în vizită din Oxford, pentru a vedea dacă voia ceva de mâncare. Însă superiorul surorii Mary Elizabeth a fost chemat să răspundă la un telefon, așa că cei doi au rămas singuri.

„A fost prima dată când am fost împreună într-o cameră. Ne-am așezat la o masă în timp ce el mânca, iar stareța nu s-a întors așa că a trebuit să-l las să iasă”.

Sora Mary Elizabeth dusese o viață devotată, austeră și în mare parte tăcută de călugăriță, petrecându-și majoritatea zilelor în „chilia” ei. Când l-a lăsat pe Robert să iasă pe uşă, i-a periat mâneca şi a spus că a simţit o zguduire.

„Pur și simplu am simțit o chimie acolo, ceva, și am fost puțin jenată. Și m-am gândit: Doamne, a simțit și el asta. Și când l-am lăsat să iasă pe ușă, a fost destul de ciudat.”

Ea își amintește că după aproximativ o săptămână, a primit mesajul lui Robert în care o întreba dacă va pleca să se căsătorească cu el. „Am fost puțin șocată. Am purtat un voal, așa că nici măcar nu mi-a văzut culoarea părului. Nu știa nimic despre mine cu adevărat, nimic despre educația mea. Nici măcar nu știa numele meu lumesc”, își amintește ea.

Înainte de a intra în Ordinul Carmeliților (un vechi ordin al bisericii romano-catolice), la vârsta de 19 ani, sora Mary Elizabeth fusese Lisa Tinkler, din Middlesbrough. Deși părinții ei nu fuseseră religioși, pelerinajul unei mătuși a trezit ceva în Lisa, în vârstă de șase ani, astfel încât i-a cerut tatălui ei să construiască un altar în dormitorul ei, scrie BBC.

„Aveam o statuie a Maicii Domnului pe ea și o sticlă mică de apă Lourdes. De fapt, am crezut că sticla era sfântă și nu apa – așa că o umpleam de la robinet și beam apa”, ea spune.

Lisa își croia drumul către una dintre bisericile romano-catolice din orașul ei natal și stătea singură, unde spune că a dezvoltat o dragoste copleșitoare pentru Fecioara Maria, mama lui Iisus și, în cele din urmă, un sentiment că avea o vocație. .

Un refugiu de weekend la o mănăstire pe când era încă adolescentă a convins-o de chemarea ei. Mănăstirea era condusă de călugărițe carmelite dintr-un ordin care avea origini în secolul al XII-lea și în care viața era deosebit de spartană, retrasă și strictă, dar ea a decis că tocmai aceasta era viața pe care dorea să o ducă.

Deși Lisa dorise să se alăture imediat, mama ei, care era tulburată de decizia fiicei sale, a scris în secret mănăstirii să-i amâne plecarea cu câteva luni, astfel încât Lisa să mai poată petrece încă un Crăciun acasă. S-a alăturat noului an, prezintă BBC.

„De atunci am trăit ca un pustnic. Aveam de două ori pe zi de recreere, cam o jumătate de oră, când puteam vorbi, altfel erai singur în celula ta. Nu lucrai niciodată cu nimeni, mereu pe cont propriu”, transmite aceasta.

De-a lungul anilor, sora Mary Elizabeth a simțit că vocabularul i s-a diminuat, deoarece nu mai avea nimic de discutat cu celelalte călugărițe, care erau toate cu decenii mai în vârstă decât ea, cu excepția vremii și a naturii din grădină. Și-a văzut mama de patru ori pe an printr-un grilaj, conform aceleiași surse.

Ea descrie felul în care și-a simțit „lumea interioară” deschisă, pe măsură ce lumea exterioară s-a închis pentru ea. A existat un sentiment de a te simți mulțumit și împlinit. Dar, în acea zi în salonul mănăstirii, totul s-a schimbat cu atingerea unei mâneci și un mesaj în care se întreba dacă va pleca de la viața monahală și se va căsători.

Sora Mary Elizabeth nu ia dat lui Robert un răspuns la întrebarea lui și nu știa ce să facă. Poate că nu știa nimic despre ea, dar ea știa puțin despre el.

În vizitele sale de la Oxford la centrul de retragere al carmeliților din Preston, venea ocazional să țină liturghie la mănăstirea din apropiere, iar Lisa îi urmărise predicile din spatele unui grilaj. Auzind anecdotele lui în timp ce el predica, ea a primit fragmente dintr-o viață în care a crescut în Silezia, în Polonia, lângă granița cu Germania, și despre dragostea pentru munți.

Acum, brusc, asta se schimbase.

„Nu știam cum e să fii îndrăgostită și am crezut că surorile îmi pot vedea asta pe față. Așa că am devenit destul de emoționată. Am putut simți schimbarea în mine și asta m-a speriat”, spune ea.

Sora Mary Elizabeth și-a făcut în cele din urmă curajul să-i spună stareței ei că are sentimente pentru Robert, dar răspunsul pe care l-a primit a fost neîncrederea. „Nu putea înțelege cum s-a întâmplat pentru că eram acolo 24/7 sub supravegherea ei tot timpul. Stareța m-a întrebat cum aș fi putut să mă îndrăgostesc de atât de puțin contact”, spune ea.

Dar interacțiunea cu superiorul ei a determinat-o să facă ceva neobișnuit de impetuos.

„Maica stareță a fost puțin captivantă cu mine, așa că mi-am pus pantalonii și o periuță de dinți într-o pungă și am plecat și nu m-am mai întors niciodată ca sora Mary Elizabeth”, transmite Lisa pentru BBC.

Robert îi trimisese un mesaj pentru a-i spune că plănuia să viziteze Preston, din nou, în acea seară. De data aceasta, a fost să se vadă cu un prieten carmelit, pentru a primi un sfat, la un pub din apropiere. Era prima persoană din Ordin în care avea încredere să-și spună situația lui și a Lisei.

Lisa a bănuit că aveau să se întâlnească la Black Bull, la aproximativ 1 km și jumătate de drum, așa că, a decis să se îndrepte acolo. Dar, în loc să fie un moment plin de bucurie, Lisa a fost aruncată într-o tulburare profundă, în acea noapte de noiembrie din 2015.

„Ploaia năvălea în timp ce mergeam de-a lungul drumului Garstang. Traficul venea spre mine cu faruri strălucitoare și m-am gândit doar „aș putea să termin asta”, spune ea, referindu-se la un gând de sinucidere de moment, relatează BBC. „M-am luptat cu adevărat, m-am gândit că ar trebui să opresc să se întâmple asta și Robert ar putea să-și continue viața. Dar m-am întrebat și dacă a vrut să spună cu adevărat ce a spus despre căsătorie.”

Lisa a continuat să meargă, până când s-a trezit într-o seară de vineri udată, fără haină. Și-a făcut curaj să intre înăuntru doar când l-a văzut pe călugăr înăuntru, printr-o ușă deschisă.

„Când am văzut-o, inima mi s-a oprit”. „Dar, de fapt, am fost paralizat de frică, nu de bucurie, pentru că am știut în acel moment că trebuie să fiu în întregime pentru Lisa, dar știam și că nu suntem practic pregătiți pentru asta”, spune Robert.

Robert era un călugăr carmelit timp de 13 ani până atunci. A fost un gânditor, academic și teolog care a venit la viața monahală în căutarea sensului în timpul a ceea ce el descrie drept o criză de credință și identitate.

„Nu știam prea multe despre carmeliți înainte și nu m-am gândit să fiu călugăr. De fapt, am fost întotdeauna foarte suspicios față de acest tip de exprimare a credinței”, spune Robert. Însă, consideră că Ordinul l-a învățat cum să îmbrățișeze întunericul, dificultățile și criza până la punctul în care s-a simțit așezat. Cu toate acestea, întâlnirea cu Lisa,  pe care abia o cunoștea atunci ca sora Mary Elizabeth, i-a dat viața peste cap.

„Acea atingere a Lisei de pe mâneca mea a început o schimbare, dar în timp ce am simțit că ceva crește treptat în inima mea, nu cred că am ajuns vreodată într-un punct în care am simțit că mă îndrăgostesc nebunește, pentru că, devenind călugăr, ei te învață cum să faci față emoțiilor precum dragostea”, spune Robert. El explică că mesajul lui către Lisa în care a întrebat dacă ar dori să se căsătorească a fost aproape o luptă intelectuală cu el însuși.

„Când a apărut la pub, micul demon din mine era îngrozit. Dar teama mea nu era religioasă sau spirituală, era doar despre cum voi începe o nouă viață la vârsta de 53 de ani”.

Tranziția a fost dificilă, mai ales la început. Lisa își amintește un moment chiar înainte de Crăciun, la scurt timp după ce amândoi și-au părăsit viața monahală.

„M-am uitat la Robert și el era tulburat și plângea. În acel moment am ajuns amândoi la fund și am simțit că ar trebui să luăm ceva ca Romeo și Julieta și să punem capăt”. „A fost atât de greu pentru că amândoi ne-am simțit atât de singuri și atât de izolați și nu știam ce cale era de urmat. Dar ne-am ținut de mână și am trecut peste asta”, spune Lisa.

„Comandasem o carte în limba polonă despre călugărițele care și-au părăsit ordinele din diverse motive. Am citit-o și am tradus-o pentru Lisa în mașină, dar a trebuit să oprească pe M62. Amândoi trebuia să plângem pentru că poveștile lor erau atât de emoționante”, conform lui Robert.

Ceea ce le-a adus pacea a fost lucrul care i-a călăuzit în primul rând către monahismul lor: conectarea cu credința lor personală.

„De-a lungul vieții tale religioase, ți se spune că inima ta trebuie să fie neîmpărțită și dată lui Dumnezeu. Dintr-o dată am simțit că inima mea se extinde pentru a-l ține pe Robert, dar mi-am dat seama că ține și tot ce aveam. Și nu am făcut-o. Nu mă simt diferit în privința lui Dumnezeu și asta a fost liniștitor pentru mine”, transmite Lisa.

Lisa și-a găsit mai întâi de lucru la o casă de pompe funebre și mai târziu a  devenit capelan (un fel de preot) de spital. Deși a fost supărat de o scrisoare de la Roma în care îi spunea că nu mai este membru al Ordinului Carmeliților, Robert a fost curând acceptat în Biserica Angliei.

Amândoi s-au căsătorit și acum împart o casă în satul Hutton Rudby, din North Yorkshire, unde Robert a fost numit paroh al bisericii locale. Ei sunt încă într-o călătorie pentru a se adapta la viața din afara mănăstirii.

Lisa în special, care a fost izolată timp de 24 de ani și nu a avut viața academică pe care o avea Robert înainte, se simte precum un observator în lumea exterioară. Abia acum își dă seama ce coafuri și haine i se potrivesc cel mai bine după o viață setată într-un singur obicei.

Amândoi încă tânjesc după elemente ale vieții monahale, Lisa chiar spune că dacă nu ar fi fost Robert, mâine ar reveni la călugăriță carmelită.

„Ne-am obișnuit atât de mult cu liniștea și singurătatea, care este greu de găsit în afacerile lumii, ești atras în atât de multe direcții diferite, așa că este o luptă constantă pentru mine și Robert să rămânem centrați și întemeiați”, prezinntă Lisa pentru BBC.

„Adeseori, cred că locuiesc într-o mănăstire aici cu Robert, ca doi carmeliți unde tot ceea ce facem este dat lui Dumnezeu. Ne ancorăm în rugăciune”.

Amândoi sunt de acord că sunt trei în căsătorie. „Hristos este în centru și vine înaintea tuturor. Dacă ar fi să-l scoatem din ecuație, cred că nu ar fi durat cu adevărat.”

Când Indonezia a adoptat amendamente controversate în ceea ce privește codul penal, la începutul acestei luni, un aspect mai presus de toate celelalte a dominat titlurile: incriminarea actului sexual în afara căsătoriei.

Cifrele din turism au avertizat că va împiedica vizitarea străinilor și va afecta reputația globală a Indoneziei. Nu este o problemă mică într-o țară care a primit până la 15 milioane de călători internaționali anual, înainte de pandemie și a deținut recent președinția G20 pentru prima dată în istoria sa, informează CNN.

De atunci, oficialii au minimizat probabilitatea ca turiştii să fie acuzaţi, dar sute de milioane de indonezieni se confruntă în continuare cu închisoare de până la un an pentru această infracţiune. Activiştii pentru drepturi avertizează că este doar începutul potenţialului noului cod de a amenința libertățile personale și libertățile civile ale Indonezienei. Oficialii indonezieni, pe de altă parte, apără mișcarea ca un compromis necesar într-o democrație care găzduiește cea mai mare populație musulmană din lume, conform aceleiași surse.

CNN mai prezintă că noul cod incriminează, de asemenea, conviețuirea între cuplurile necăsătorite, promovarea contracepției minorilor și consacră legi împotriva avortului (cu excepția cazurilor de viol și urgențe medicale când fătul are mai puțin de 12 săptămâni) și blasfemiei.

În plus, este limitat și dreptul indonezienilor de a protesta sau de a insulta președintele și membrii cabinetului său ori a ideologiei statului. Așa-zișii infractorii se confruntă cu perspectiva unor pedepse cu închisoarea de la luni, la ani.

„Într-o singură lovitură, situația drepturilor omului din Indonezia s-a înrăutățit drastic”, a declarat Andreas Harsono, cercetător senior în Indonezia la Human Rights Watch, pentru CNN. „Potențial, milioane de oameni vor fi supuși urmăririi penale în temeiul acestei legi profund viciate. Trecerea sa este începutul unui dezastru neatenuat pentru drepturile omului în Indonezia.”

Deci, cum anume s-a întâmplat?

Crearea noului cod este parțial o reflectare a influenței tot mai mari pe care islamul conservator o joacă în politică, fiind considerată a treia cea mai mare democrație din lume.

Aproximativ 230 de milioane din cele 270 de milioane de oameni sunt musulmani, deși există și minorități creștine și hinduse, unde țara se mândrește cu o ideologie de stat cunoscută sub numele de „Pancasila”, care subliniază incluziunea, transmite CNN.

Cu toate acestea, formele mai conservatoare ale islamului, care au fost odată reprimate sub fostul dictator Suharto, au apărut în ultimii ani ca forțe din ce în ce mai puternice la urne.

La cele mai recente alegeri, din 2019, președintele Joko Widodo a ales în mod controversat un cleric islamic în vârstă, Ma’ruf Amin, ca partener de candidatură, într-o mișcare care a fost văzută, în general, ca o metodă de a asigura mai multe voturi musulmane.

Noul cod penal, care actualizează codul moștenit de la olandezi, reflectă și o influență în creștere a islamului conservator. Unele partide conservatoare au cerut un cod și mai strict, dar propunerile anterioare au declanșat proteste de stradă în masă și au fost abandonate după intervenția lui Widodo. Descriind noul cod drept un „compromis”, oficialii indonezieni au spus că trebuie să reflecte o răspândire a intereselor într-o țară multiculturală și multietnică.

Un pas înapoi de la democrație?

Totuși, deși noul cod are în mod clar sprijinul multor alegători conservatori, criticii îl descriu ca pe un pas înapoi pentru libertățile civile a ceea ce este încă o democrație în curs de dezvoltare, prezintă CNN.

Abia după căderea lui Suharto în 1998, Indonezia a intrat într-o perioadă de reformă în care au fost îmbrățișate dominația civilă, libertatea de exprimare și un mediu politic mai liberal.

Grupurile de drepturi se tem că noul cod riscă să anuleze o parte din acest progres, vizând votul religios conservator în detrimentul idealurilor seculare ale țării și întărind discriminarea împotriva femeilor și a comunității LGBTQ. De asemenea, se tem că efectele sale pe termen lung ar putea fi corozive pentru sistemul democratic și văd paralele referitoare la trecutul autoritar al țării.

Aspectele codului legate de insultarea președintelui sau a ideologiei statului ar putea, spun ei, să fie abuzate de oficiali pentru a stoarce mită, a hărțui oponenții politici și chiar a pune la închisoare jurnaliștii și oricine este considerat critic la adresa guvernului.

„Nu este niciodată un lucru bun când un stat încearcă să legifereze moralitatea”, a spus Zachary Abuza, profesor specializat în politică și probleme de securitate din Asia de Sud-Est, la Colegiul Național de Război din Washington DC. „Noul cod pune în pericol libertățile civile și oferă statului instrumente puternice pentru a pedepsi infracțiunile ideologice, morale și politice”.

Un blogger politic, care a cerut să nu fie identificat de teama persecuției conform noilor legi, a declarat pentru CNN, deoarece se aștepta ca supravegherea și cenzura online din partea autorităților să crească. „Termenii nu sunt clari, acesta este ceea ce face codul deosebit de înfricoșător și periculos”, a spus el. „Totul este lăsat la interpretarea guvernului.”

„Se va reduce la oricine dorește guvernul să acuze”, a relatat bloggerul.

Ce urmează?

Vor trece cel puțin trei ani până la intrarea în vigoare a codului revizuit, potrivit oficialilor, așa că este încă devreme pentru a prezice modul în care vor fi implementate și aplicate noile legi.

Mult poate depinde de cât de mulțumiți sunt alegătorii mai conservatori asupra codului de „compromis” sau cât de supărați rămân cei care au protestat în stradă. În același timp, sunt cei care se întreabă dacă parlamentarii au făcut greșeala de a asculta doar cele mai puternice voci, în încercarea de a culege voturi.

Norshahril Saat, membru senior la Institutul ISEAS-Yusof Ishak, a spus că există o „relație complexă între islam, politică și societate în Indonezia”. Norshahril a avertizat să nu se concluzioneze faptul că sprijinul pentru noul cod penal este o dovadă de „val islamic conservator”.

„Ar putea însemna că lista actuală de politicieni aleși este conservatoare, dar este mai probabil ca aceștia să răspundă la presiunile unor puternice grupuri de lobby conservatoare”, a spus el.

„Mai îngrijorător”, a relatat, este că, „în Indonezia de astăzi, toate partidele politice au convenit în unanimitate să incrimineze aceste „păcate”, ilustrează CNN.