Connect with us

Opinii

Cine are rezultate mai bune: un medic tânăr sau unul mai în vârstă?

Publicat cu

pe

Cine are rezultate mai bune: un medic tânăr sau unul mai în vârstă?

Eficacitatea și rezultatele bune ale unui medic, fie el tânăr sau în vârstă, au mai puțin de-a face cu anii pe care îi are și mai mult cu numărul de pacienți pe care îi are sub observație și cum se ține la curent cu noile cercetări, susține The Wall Street Journal.

Imaginează-ți că ai fost internat la spital și te întâlnești pentru prima dată cu medicul care te îngrijește. Cine speri să treacă pe ușa aceea? Ai prefera să fie un medic în vârstă de 50 de ani, grizonat, sau un medic la 30 de ani, la doar câțiva ani după ce a avut examenul de rezidențiat?

Într-un studiu publicat în 2017, diverși doctori și-au propus să arunce o privire asupra rolului vârstei atunci când vine vorba despre medicii interni care tratează pacienții, în spitale. Acești medici oferă cea mai mare parte a îngrijirii pacienților vârstnici internați în SUA, cu unele dintre cele mai frecvente boli acute, cum ar fi infecțiile grave, cedarea organelor și problemele cardiace.

În cea mai mare parte a asistenței medicale, pacienții își aleg medicii pe baza unor lucruri cum ar fi atitudinea doctorului față de pacient, expertiza, receptivitatea și atributele care sunt imposibil de dedus. Pacienții care sunt internați în spital, totuși, nu au un cuvânt de spus cu privire la ce medic îi va trata – sunt îngrijiți de orice specialist care se întâmplă să fie de gardă la momentul respectiv. Acei medici tind să fie programați să acopere spitalul în funcție de secții, poate una sau două săptămâni la un moment dat.

Folosind date de la Medicare, privind pacienții de peste 65 de ani și o bază de date care conține vârstele medicilor, au fost identificați aproximativ 737.000 de spitalizări care nu au fost bazate pe alegeri, gestionate de aproximativ 19.000 de spitaliști diferiți în perioada 2011-2013. Pacienții au fost împărțiți în patru grupuri diferite în funcție de vârsta medicului care i-a tratat: medici cu vârsta sub 40, 40-49, 50-59 și 60 de ani și peste, prezintă WSJ.

Ce spun rezultatele studiului?

Medicii mai în vârstă au avut, evident, mai mulți ani de experiență de la finalizarea rezidențiatului, medicii sub 40 de ani, având o medie de 4,9 ani de experiență post rezidențiat, crescând la 28,6 ani pentru medicii de peste 60 de ani. Mai mulți bărbați au fost identificați în rândul doctorilor în vârstă: 61% dintre cei sub 40 de ani erau bărbați, comparativ cu 84% dintre medicii de peste 60 de ani, reflectând schimbarea rolurilor de gen care a avut loc în profesie, în ultimele decenii.

Un anumit procent dintre pacienții spitalizați vor supraviețui sau vor muri, indiferent cine este medicul lor, dar pentru alții, judecata clinică a medicului lor, luarea deciziilor și abilitățile tehnice ar putea fi diferența dintre viață și moarte. Următorul pas a fost compararea ratelor de mortalitate în termen de 30 de zile, între cele patru grupuri de vârstă diferite. Modelul statistic a constatat că, pe măsură ce medicii îmbătrâneau, pacienții lor aveau rate mai mari de mortalitate. Rata pentru medicii sub 40 de ani a fost de 10,8%, crescând la 11,1% în grupul 40-49, 11,3% în grupul 50-59 și 12,1% în grupul peste 60 de ani, conform WSJ.

Pentru a pune aceste cifre în perspectivă, rezultatele au sugerat: dacă medicii peste 60 de ani s-ar fi îngrijit de 1.000 de pacienți, 13 pacienți care au murit în grija lor ar fi supraviețuit dacă ar fi fost îngrijiți de medicii sub 40 de ani. Analiza a fost repetată folosind ratele mortalității pentru 60 și 90 de zile, pentru a observa dacă rezultatele pe termen lung ar fi putut fi diferite, dar din nou, modelul a persistat: medicii mai tineri au avut rezultate mai bune decât colegii lor mai experimentați. A urmat întrebarea inevitabilă: De ce?

 De ce medicii mai tineri au rezultate mai bune?

Există două explicații posibile:

  1. Există un adevărat efect de vârstă, în care pur și simplu înaintarea în vârstă duce la schimbări în modul în care un medic își practică profesia, ducând la o mortalitate mai mare. Poate că medicii mai în vârstă sunt prea încrezători în experiența lor, simțind că au „văzut un astfel de caz de un milion de ori” și, prin urmare, ratează diagnostice dificile.
  2. Sunt lucruri pe care medicii mai în vârstă și doctorii mai tineri le fac diferit, pur și simplu pentru că au fost instruiți în momente diferite. Medicii mai tineri au cunoștințe clinice care sunt mai actuale. Dacă medicii mai în vârstă nu au ținut pasul cu cele mai recente progrese în cercetare și tehnologie sau dacă nu respectă cele mai recente linii directoare, este posibil ca îngrijirea lor să nu fie la fel de bună ca cea a colegilor lor mai tineri.

Ce pot face medicii pentru a deveni mai buni?

O modalitate prin care medicii pot fi la curent reprezintă grija față de pacienți. Atunci când pacienții vin cu un anumit diagnostic, îi pot determina să verifice cele mai recente cercetări, ghiduri sau recomandări pentru acea afecțiune. Medicamentele sunt instrumentul principal al medicului intern, întrucât medicamentele mai noi și mai bune sunt dezvoltate într-un ritm (relativ) rapid. A consulta un volum mare de pacienți este o modalitate bună de a ține pasul.

Pentru a vedea dacă acesta ar putea fi cazul, am repetat analiza, dar de data aceasta am împărțit medicii în funcție de vârstă și de volumul cazurilor. Am descoperit că pentru medicii cu „volum redus”, medicii mai în vârstă au avut o mortalitate mai mare. Pentru medicii cu „volum mediu”, modelul a fost mai puțin pronunțat. Iar pentru medicii „cu volum mare”, modelul a dispărut cu totul. În termeni practici, atât timp cât un medic are un număr suficient de mare de pacienți, vârsta este irelevantă pentru îngrijirea pe care o acordă.

Rezultă că, în general, medicii mai tineri sunt „mai buni” decât cei mai în vârstă? Acest studiu sugerează că dacă „mai bine” este definit ca un doctor care are o mortalitate mai mică a pacienților la 30 de zile, atunci ar trebui să însemne că da. Dar ce zici de chirurgi, care pe lângă abilitățile lor de diagnosticare necesită abilități tehnice care depind de experiență și de memoria musculară?

Regulile anterioare se aplică și în cazul chirurgilor?

Cine are rezultate mai bune: un medic tânăr sau unul mai în vârstă?

Cine are rezultate mai bune: un medic tânăr sau unul mai în vârstă?

Pentru a afla, un studiu separat a analizat aproximativ 900.000 de pacienți Medicare care au suferit intervenții chirurgicale majore fără a-și alege medicul (de exemplu: fracturi de șold sau intervenții chirurgicale pentru vezica biliară), efectuate de aproximativ 46.000 de chirurgi de diferite vârste. Ca în cazul medicilor din spital, pacienții vor ajunge să fie repartizați chirurgului de serviciu, într-un mod aleatoriu.

Rezultatele au arătat că, spre deosebire de spitaliști, chirurgii s-au îmbunătățit odată cu vârsta. Ratele de mortalitate ale pacienților lor au avut scăderi modeste, dar semnificative, pe măsură ce înaintau în vârstă: mortalitatea a fost de 6,6% pentru chirurgii sub 40 de ani, 6,5% pentru chirurgii de 40-49 de ani, 6,4% pentru chirurgii de 50-59 de ani și 6,3% pentru chirurgii de peste 60 de ani, arată Wall Street Journal.

Este clar că aici se întâmplă ceva diferit. Pentru chirurgi, care își perfecționează multe dintre abilitățile în sala de operație, își construiesc memoria musculară prin repetiție, lucrând în spații restrânse, cu anatomie complexă. Ei învață să anticipeze problemele tehnice înainte ca acestea să apară și să planifice lucrurile în jurul lor pe baza experienței anterioare. De-a lungul timpului, aceștia își construiesc abilități tehnice mai mari într-o varietate mai largă de scenarii, învață cum să evite cel mai bine complicațiile și să aleagă strategii chirurgicale mai bune.

Ce înseamnă asta pentru noi toți, ca pacienți, atunci când întâlnim un nou medic? Dacă analizăm studiile făcute pe spitaliști și chirurgi, este clar că vârsta unui medic nu este ceva ce poate fi înlăturat – vârsta contează – dar nici nu poate fi considerată singurul factor. Dacă suntem îngrijorați de calitatea îngrijirii pe care o primim, întrebările care merită puse nu sunt „Câți ani ai?” sau „Câți ani de experiență ai?”, ci mai degrabă „Ai multă experiență în îngrijirea pacienților în situația mea?” sau „Ce faci pentru a fi la curent cu cercetarea?”.

Citește mai departe
Apasă pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Opinii

Jurnalistă britanică: România a fost norocoasă să îl aibă președinte pe Klaus Iohannis

Publicat cu

pe

România a fost norocoasă să îl aibă președinte pe Klaus Iohannis, susține jurnalista britanică Alison Mutler într-un articol de opinie publicat pe Universul.net.

„Klaus Iohannis este primul președinte din istoria României, care a demisionat din funcție, o demisie nefericită de pe urma căreia nu există câștigători, ci doar învinși, o demisie marcată de o anumită absență a logicii.
Este o zi tristă pentru România, țară membră NATO și UE, alată într-un moment complicat și imprevizibil. Numeroșii dușmani ai domnului Iohannis nu au prea multe de sărbătorit. Este o victorie goală. Oricum, ar fi plecat în câteva luni, conform Constituției, care spune că președintele rămâne în funcție până la depunerea jurământului de către succesorul său; și, oricum, înlocuitorul său temporar, Ilie Bolojan, face parte din aceeași formațiune politică liberală pro-europeană, doar că nu are experiența și puterea președintelui în funcție. Este o demisie absurdă, impusă de partidele naționaliste românești și de așa-numiții reformiști, care controlează acum o treime din Parlament și par a fi hotărâți să destabilizeze lucrurile. Este un sacrificiu pe care domnul Iohannis, un om onorabil și precaut, a ales să-l facă. Să presupunem că ar fi fost destituit de Parlament – atunci am fi avut un referendum pe tema destituirii sale. În același timp, am fi avut campania electorală pentru prezidențiale. O Românie febrilă, cuprinsă de turbulențe politice și prostii care nu le-ar fi servit decât dușmanilor României, precum Rusia.
România a fost norocoasă să îl aibă președinte pe Klaus Iohannis, în ultimii 10 ani. El a păstrat țara pe drumul său vestic, a îndreptat-o spre democrație, a respectat funcția de președinte și a păstrat același grup de consilieri loiali.
„De 10 ani, România s-a bucurat de stabilitate politică și economică. Asta a adus și pace, și liniște, și prosperitate. În perioada următoare, trebuie să ne orientăm pe aceste obiective, România să rămână ancorată în arhitecturile politico-instituționale internaționale care i-au garantat și pacea, și securitatea, și liniștea, și prosperitatea”, a declarat, luni, vicepremierul Cătălin Predoiu.
Domnul Iohannis i-a ghidat pe români prin pandemie și invazia Rusiei din Ucraina, de la granița României, două dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat țara după căderea comunismului,în 1989. Cu toate acestea, niciun președinte nu a fost atât de criticat și denigrat pentru relativ puțin – cum ar fi lungimea rochiilor soției sale sau pentru că și-a trântit haina de capota mașinii oficiale, iritat de erorile de protocol. Și niciun președinte nu s-a folosit atât de puțin de puterile sale, informale sau oficiale, pentru a răspunde criticilor. În România, este mai curajos să îl lauzi pe Klaus Iohannis decât să îl critici.
Așadar, ce s-a întâmplat în cei 10 ani de mandat ai săi?
În primul său mandat (2014-2019), domnul Iohannis a încercat să mențină România pe orbita vestică, în timp ce Liviu Dragnea și social-democrații duceau un război împotriva statului de drept.
Îmbrăcat cu o geacă roșie, a participat chiar la protestele de stradă din ianuarie 2017, pentru a susține statul de drept. A prezidat o ședință de guvern condusă de premierul Sorin Grindeanu, pentru a pune presiune publică pe un proiect de lege care ar fi acordat grațiere unor categorii de condamnați, inclusiv liderului partidului Liviu Dragnea.
Cu puțin înainte de încheierea primului său mandat, a demis-o pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA, sub presiunea PSD. Îi ceruse în privat să demisioneze pentru a evita situația stânjenitoare a demiterii, dar aceasta a refuzat, lăsându-l să facă treaba murdară.
Nu multă vreme de aceea, dar deja în cel de-al doilea mandat, coaliția dintre Uniunea Salvați România și PNL s-a prăbușit după ce liberalii l-au demis pe ministrul justiției provenit de la USR. În numele stabilității politice, dar cu un mare cost politic personal, Klaus Iohannis a invitat la guvernare dușmanul de altădată, PSD. Invazia Rusiei din Ucraina era pe punctul de a se produce, iar România nu își putea permite proteste de stradă destabilizatoare, care să facă jocul Rusiei. Românii nu știau acest lucru, însă președintele știa.
În schimb, în afara țării Iohannis s-a bucurat de o reputație astrală. Pentru Bruxelles și Washington, era singurul președinte din Europa de Est care își menținea țara pe curs occidental, în timp ce toate celelalte țări din regiune se confruntau cu mari provocări.
A existat un moment de „deviație” în 2024, atunci când și-a anunțat candidatura la funcția de secretar general al NATO, dar nu au existat prejudicii reale, în afară poate de o stânjeneală personală. Președintele ar fi putut comunica mai bine.
De altfel, în ceea ce privește comunicarea, a fost singurul politician de rang înalt din ultimii 35 de ani care, la încheierea mandatului, și-a cerut public scuze pentru neajunsurile sale, deși unii au tratat cu un rânjet și pentru asta.
Poate că timpul le va oferi românilor o perspectivă. Îmi amintesc ura și veninul direcționate către Traian Băsescu, președinte între 2004-2014, mare parte dintre acestea fiind destul de disproporționate. Îi aud acum pe unii dintre foștii săi critici spunând că a fost probabil cel mai bun președinte post-comunist pe care l-a avut România.
Suspectez că același lucru se va întâmpla și cu domnul Iohannis. A menținut țara pe un drum stabil și românii s-au bucurat de libertate și prosperitate în mandatele unui lider fără cult al personalității.
Nu se știe niciodată; s-ar putea ca acum românii să aleagă un președinte care va scoate România din familia națiunilor occidentale, va restrânge libertățile personale, va lua măsuri ce vor reduce avuția personală a fiecăruia și va crea cel mai mare cult al personalității de la Nicolae Ceaușescu încoace.
Mulțumim, domnule președinte! Mă tem că mulți vor regreta epoca dumneavoastră.”
Alison Mutler este o jurnalistă britanică cu peste 35 de ani de experiență. A debutat în timpul Revoluției anti-comuniste din România pentru postul de televiziune britanic ITV. După căderea comunismului, s-a mutat în România și a lucrat ca freelancer pentru Daily Telegraph, BBC și UPI. A urmat o perioadă de 25 de ani în funcția de corespondent-șef pentru agenția de presă The Associated Press, relatând despre România, Moldova și ocazional despre Bulgaria. Mai colaborează cu Radio Europa Liberă, Coda Story și Euronews. Lucrează la universul.net, secția engleză.

Citește mai departe

Opinii

Ne-am lămurit, Lasconi e pilaf, dar deloc inocentă

Publicat cu

pe

Destul de penibilă pretenția Elenei Lasconi, că a primit pozele unui mercenar israelian în fața biroului lui Mircea Geoană de la niște ziariști. Ce fel de hacker periculos e unul care umblă liber din țară în țară și stă prin oraș la cafele, fără să aibă vreun mandat internațional emis pe numele său?

Pare mai degrabă o operațiune de compromitere a lui Geoană, în care Lasconi numai inocentă nu este. În plus, ce ziariști sunt aceia care nu publică ei înșiși informațiile obținute și i le trimit Elenei Lasconi? Ea ar fi trebui să știe mai bine acest lucru. Dar valorile ei sunt ca plastilina. Lasconi e pilaf pe multe teme, dar în tema încercării de compromitere a lui Geoană, deloc nevinovată.

Miroase mai degrabă a aranjament dubios, ori cu mercenari, ori cu vreun rezervist care gravitează în zona USR-ului. Nu ar trebui să ne mire dacă într-un final vom descoperi că nici Lasconi însăși nu este chiar străină de lumea sulfuroasă a rezerviștilor care în primii ani 90 ajutau tineri ambițioși să vină la București pentru o carieră de succes. USR-ul freamătă de câteva luni la ideea că cineva investește discret de ceva vreme în creșterea ei pe plan public. Vânătorul de securiști, cum îi mai spun unii din USR lui Drulă, miroase că unele lucruri nu au fost prea cușer atunci când unii colegi l-au ajutat din plin să piardă în vară. Drulă astăzi își freacă mâinile văzând erorile în serie comise de fosta vedetă a PROTV-ului. Lasconi nu știe nici ce se întâmplă în Marea Neagră, nici că România nu este în Consiliul de Securitate al ONU, nici că DNA-ul nu se ocupă de droguri, ci de corupție.

Este vizibil că Elenei Lasconi, cineva, o mână invizibilă, i-a atribuit un rol la aceste alegeri. Rolul este clar ca lumina zilei, să îi facă pârtie lui Marcel Ciolacu. Să fie nevoia de bani pentru Câmpulung? Sau niște lucruri din trecutul ei, care astăzi îi sunt reamintite discret?

Să privim faptele:

Elena Lasconi sabotează o alianță cu Forța Dreptei și PMP, împiedicând coagularea unui pol anti PSD.

Elena Lasconi refuză o coordonare electorală cu PNL și cu Nicolae Ciucă împotriva PSD-ului și a lui Ciolacu.

Elena Lasconi îl atacă dur pe Mircea Geoană, în săptămâna în care un nou sondaj confirmă că în al doilea tur de scrutin, Geoană i-ar administra lui Ciolacu o bătaie la scor.

Faptele sunt clare și numai un naiv sau un taliban pro-USR ar putea să nu vadă că de câteva săptămâni încoace Elena Lasconi lucrează din plin pentru Marcel Ciolacu.

Citește mai departe

Opinii

O gură nesperată de oxigen pentru campania prezidențială a lui Nicolae Ciucă

Publicat cu

pe

Liberalii nu mai aveau nicio speranță de la Nicolae Ciucă înaintea emisiunii de la Antena3. Erau convinși că generalul Ciucă e cumva paralel cu politica și cu campania. Filialele simțiseră încă de la strângerea de semnături că nu există niciun entuziasm față de candidatul PNL, care a ratat cu brio startul în campania prezidențială, grație unei foarte costisitoare și terne campanii de afișaj alb-negru derulată pe timpul verii pe panourile din toată țara.

Panourile cu ostașul Ciucă fost cu siguranță o afacere foarte bună pentru unii care și-au asigurat milioane de euro din bani publici de la PNL. Dar total ineficientă pentru fostul general avansat la excepțional ba ministru, ba prim-ministru, ba președinte al PNL. Ignorarea realităților politice și a nevoii de a desprinde de personaje controversate sau venite din militărie l-au costat mult pe Ciucă. A pierdut timp prețios și rămâne de văzut dacă va reuși să recupereze terenul pierdut din cauza campaniei extrem de proaste derulate până acum.

Dar pentru prima dată, la Antena3, Nicolae Ciucă s-a comportat ca un lider. Probabil că a fost cea mai bună emisiune de televiziune din viața lui. A părut că poate să vorbească coerent, că este un om bun, că este înconjurat de o familie frumoasă. Un președinte bun pentru România.

Foarte probabil ca emisiunea să îl și ajute să oprească alunecarea pe tobogan și poate chiar să îl ajute să crească vreo câteva procente.

După un an de zile în care a părut că execută directivele lui Marcel Ciolacu, liderul PNL a început să miște. Este neclar ce l-a trezit pe Nicolae Ciucă din confortul celei mai plictisitoare campanii derulate vreodată de liberali. Să fi fost vreun ordin de la Cotroceni? Niște date de ultimă oră din sondaje? Sau disperarea?

Indiferent de motive, liberalii sunt acum energizați și motoarele partidului au primit combustibilul necesar ca să lupte din nou. Poate că Nicolae Ciucă a înțeles acum cât de important e să fii lider într-o campanie politică.

Evident, cu o emisiune nu se face primăvară. Dar o emisiune în care candidatul este lider schimbă complet atmosfera. Nicolae Ciucă ar trebui să depășească mentalitatea căpătată în militărie și să înțeleagă că este importantă și calitatea, nu doar cantitatea panourilor de pe lângă drumurile naționale.

Urmează săptămâni importante pentru președintele PNL. Acum chiar are o șansă, important e să mențină ritmul și dacă s-o putea, să țintească bine spre PSD.

 

Citește mai departe

Facebook

Articole Populare