LONDRA – Până de curând, studenţii din Marea Britanie care doreau să aibă mai mult de una sau două specializări în cadrul pregătirii lor universitare primeau, fără menajamente, următorul sfat: ”Mergeţi în Vest” – adică în Statele Unite sau în Canada, unde tradiţia clasică a educaţiei umaniste deschise a înflorit în facultăţile de arte liberale. În ciuda originilor europene, artele liberale au fost în continuă retragere pe vechiul continent, marginalizate de programe dedicate unei singure discipline, precum economia sau istoria.

În Marea Britanie, şcolile private tradiţionale au păstrat metodele clasice – multe dintre şcoli încă au ca cerinţă studierea limbilor latină şi greacă veche – dar însuşi sistemul britanic are un unghi de vedere necruţător de îngust. Studenţii, care la vârsta de 14 ani obişnuiau să studieze zeci de materii diferite, trebuie să filtreze printre ele şi să le reducă la numai trei sau patru, până la vârsta de 16 ani, pregătindu-se pentru admiterea la facultate unde vor avea o unică specializare.

Există câteva excepţii: studenţii ce studiază ştiinţele naturale la Cambridge sau la Universitatea Durham pot alege cursuri din diverse alte ştiinţe în primii doi ani de studiu, înainte ca ei să îşi aleagă un singur domeniu pentru examenele de absolvire. Oxford oferă un număr de programe interdisciplinare, permiţând studenţilor să îmbine câte două discipline, precum istoria şi economia sau filozofia şi fizica. Universitatea din Edinburgh oferă un program similar ce reuneşte dreptul şi alte discipline.

Dar cine intenţiona să studieze atât artele liberale, cât şi ştiinţele, sau să urmeze cursuri ce îmbină o mare varietatea de discipline, trebuia să plece din ţară. Însă acum, din toamna trecută, King’s College London şi University College London au primit primul grup de studenţi în cadrul programelor noi de arte liberale. University of Exeter urmează să ofere un program de studiu similar din toamna următoare.  La fel şi University of Birmingham şi University of Kent din Canterbury, ciclurile de licenţă la aceste universităţi urmând să dureze patru ani, asemănându-se mai mult cu sistemul american.

Aaron Rosen, director adjunct al programului de arte liberale de la King’s College spune că asemănarea a fost intenţionată. ”Toţi cei care predăm în cadrul acestui program suntem fie americani, fie oameni a căror educaţie are o componentă americană,” afirmă Dr. Rosen, care şi-a obţinut diploma de licenţă de la Bowdoin College în statul său natal, Maine, şi titlurile de master şi doctorat în teologie, la Cambridge. Specialist în arta evreiască, domeniu despre care ”mulţi oameni spun că nu există”, Dr. Rosen menţionează că familiaritatea colegilor săi cu sistemul american ”ne oferă ocazia să corectăm unele erori endemice din SUA.”

Artele liberale în Statele Unite ”s-au îmbătat cu propria excentricitate”, e de părere Dr. Rosen.

”Când eram la Bowdoin părea că departamentele se întreceau în oferte ce prezentau cele mai înguste şi irelevante cursuri”, spuse el. ”Acum avem ocazia să ne întoarcem la potenţialul fundamental al acestui sistem.”

În fiecare an, toţi studenţii programului oferit de King’s College vor fi obligaţi să urmeze un curs fundamental – primul curs, ce tratează chiar oraşul Londra, îmbinând istoria, literatura, arta şi geografia, va fi predat de Dr. Rosen. Studenţilor li se va cere, de asemenea, să studieze o limbă modernă, să-şi aleagă specializarea principală la finalul primului an de studiu şi să petreacă o parte din cel de-al doilea an în străinătate.

”Se fac schimburi şi negocieri cu abordarea specializării unice tradiţională în ceea ce priveşte numărul de cursuri pe care ţi le poţi lua”, spune James E. Bjork, directorul programului de arte liberale de la King’s College. Însă Dr. Bjork, care predă istoria Europei, declară că ”noi suntem de părere că devii un istoric mai bun, de pildă, dacă îţi petreci trei ani făcând şi altceva în afară de studierea istoriei. Te face să realizezi ce este special în legătură cu un subiect şi ce nu.”

Pentru Carl Gombrich, director al programului oferit de University College London, o perspectivă mai amplă constituie o a doua natură. Cu diplome în matematică, fizică şi filozofie, el a fost solist de operă înainte să devină profesor universitar. Mai mult, el este nepotul lui Ernst Gombrich, istoricul de artă pe care îl citează ca sursă de inspiraţie pentru eforturile sale de a împăca mai multe discipline. ”Bunicul meu a fost un psiholog strălucit. Cu toate acestea, el nu a dat niciodată un examen la psihologie. În schimb, spunea ‚Hai să ne gândim cum percepem lucrurile. „E a fost un cercetător interdisciplinar clasic.”

La U.C.L., cursurile de bază, inclusiv module de metode cantitative, abordări ale cunoaşterii, limbii şi gândirii calitative, însumează jumătate din program. ”Îi învăţăm pe toţi studenţii instrumentele codificării. Îi învăţăm cum să înţeleagă şi să utilizeze statisticile” spune Dr. Gombrich. Cealaltă jumătate a programului este dedicată unor direcţii majore: cultură, sănătate şi mediu, ştiinţe şi inginerie, şi societate.

Poate cea mai temerară ambiţie a programului de la U.C.L. este să creeze o punte de legătură peste prăpastia creeată între ceea ce a numit odată scriitorul C.P. Snow ”cele două culturi”, cea a ştiinţei şi cea umanistă.

Toţi candidaţii vor trebui să aibă punctaje maxime atât la materiile umaniste, cât şi la matematică sau altă ştiinţă, la examenele cu subiect unic pe care le susţin pentru absolvirea liceului şi admiterea la facultate. Toate universităţile britanice au ca cerinţă obţinerea unui punctaj maxim (A-level) la cel puţin trei materii. Studenţii ce au ca specializare principală o ştiinţă vor lua ca specializare secundară un domeniu din aria umanistă, şi vice versa. ”Suntem hotărâţi să fim la fel de interesaţi şi de ştiinţă, şi de artele liberale,” afirmă Dr. Gombrich. Absolvenţii vor primi o diplomă de tipul BA, precum şi o diplomă în ştiinţe.

”Ne-am asumat un mare risc,” recunoaşte Dr. Gombrich, fiind conştient de faptul că susţinătorii abordării tradiţionale a specializării unice ar putea considera că noului program îi lipseşte profunzimea.

”Dar aici ne confruntăm cu definiţia britanică a profunzimii”, spune el. ”Dacă studiezi psihologia, jumătate din cursurile tale ar putea trata teme care pe tine nu te interesează. Nu ar fi mai bine să-ţi poţi lua un modul în sănătatea copilului, în lingvistică sau în embriologie?”

Până acum, ambele programe par populare. ”Ne-au fost depăşite aşteptările în privinţa numărului de candidaţi cu 25%,” se bucură Dr. Gombrich, menţionând că numărul aplicaţiilor pentru anul următor a crescut cu încă 10%.

Gabrielle Cecil, studentă în primul an la King’s College London, spune că s-a ”îndrăgostit de cursuri”.

„Mi s-a părut foarte greu să mă decid ce materii să-mi aleg pentru examenul de absolvire a liceului, iar alegerea unei singure materii care să fie baza specializării mele la universitate era de-a dreptul imposibilă,” menţionează ea.

Domnişoara Cecil, care a crescut la o fermă din Cornwall, a spus că şi venirea în Londra a fost un factor important, aşa cum a fost şi pentru colegul ei de clasă Jibran Khan. El deja terminase un an de studiu în ştiinţele economice şi limba arabă când a auzit de cursul de la King’s College şi a decis să candideze, chiar dacă admiterea sa ar fi presupus să o ia de la zero în studiile de licenţă.

„Mi-a plăcut că nu te îngrădesc la doar una sau două specializări. Le poţi reuni, ceea ce nu se putea face la Edinburgh,“ spuse Jibran, un american care a crescut „mergând de colo colo între două continente.“

Mulţi dintre studenţii de la King’s College au spus că au luat în considerare şi colegii din Statele Unite. „Eram foarte aproape să merg la Tufts“ lângă Boston, afirmă Fabian Midby, un suedez care, după ce a urmat cursuri de limba franceză, geografie, politică, filozofie şi film în primul an, a decis să se specializeze în economie. Pe lângă avantajul de a fi mai aproape de casă pentru studenţii europeni, cu o taxă de şcolarizare fixată la 9000 de lire sterline, sau aproximativ 14000 de dolari pe an pentru studenţii europeni şi britanici, ambele şcoli sunt vizibil mai ieftine decât colegiile americane cu programe similare.

Până şi studenţii americani ce ar plăti 17.000 de lire sterline la U.C.L. şi 15.000 la King’s College ar economisi un an întreg de taxă şi cheltuieli de întreţinere.

Dr. Gombrich este de părere că o confirmare a succesului programului ar fi ca, la sfârşitul celor trei ani de şcolarizare, studenţii programelor de arte liberale să obţină rezultate la fel de bune sau mai bune la examenele finale ca studenţii de la programele U.C.L. cu specializare unică. Preşedintele universităţii Malcolm Grant declară că dacă acest succes va pune sub semnul întrebării întregul model britanic, el nu va obiecta.

„Întotdeauna mi s-a părut că este o greşeală să obligi studenţii să se specializeze de la o vârstă destul de fragedă“, spune el. „La 15 ani, câţi oameni ştiu că vor să devină cercetători – sau avocaţi?“

„Programul îmbină aspectele pozitive ale modelului britanic, ce promovează progresul de la an la an, cu posibilitatea clară de a alege, oferită de sistemul american,“ observă Dr. Grant. „Dacă vom continua să atragem cei mai inteligenţi studenţi precum am făcut-o în primul an, cred că aceasta va deveni principala modalitate de admitere la această universitate,“ adăugă el.

Planurile U.C.L. în aşteptare

University College London a anunţat săptămâna trecută pe site-ul propriu că este în căutare de un nou spaţiu pentru campusul din Stratford planificat cu o valoare de 1 miliard de lire sterline, după ce au eşuat discuţiile cu consiliul reprezentativ al cartierului londonez Newham. Conform publicaţiei Times Higher Education, planul universităţii de a construi într-o zonă care actualmente găzduieşte Carpenters Estate, un proiect de locuinţe sociale, a declanşat proteste publice.