În timp ce efectele negative ale discrepanțelor economice sunt acum bine dovedite, dimensiunea ecologică este mult mai puțin înțeleasă. Totuși, acum apar tot mai multe dovezi care sugerează că sporirea veniturilor și creșterea inegalității financiare au un impact semnificativ negativ asupra mediului înconjurător, se afirmă într-o analiză Oxford Analytica.  Două studii importante noi — cel realizat de Comitetul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (CISC) și cel realizat de Centrul Național de Sinteză Socio-Ecologică și NASA — arată că sustenabilitatea ecologică depinde în mod esențial de reducerea inegalității sociale. Aceste studii mai arată, în schimb, și că actuala criză a inegalității are un efect negativ asupra perspectivelor ecologice pentru societățile umane.

Impact

• Îndemnurile la reducerea inegalității prin „impozite pe avere” vor întâmpina opoziții politice puternice.
• Echitatea — atât la nivel statal, cât și individual — va fi un punct esențial în elaborarea oricărui tratat nou internațional just, privind clima.
• Presiunea publică pentru reducerea inegalității va crește pe măsură ce va crește și conștientizarea implicațiilor ei ecologice.

Ce urmează

Concentrarea pe inegalitate și impactul acesteia asupra mediului înconjurător va câștiga teren în cercurile de cercetare și de adoptare de politici pe măsură ce consecințele crizelor ecologice — precum schimbările climatice — se vor înrăutăți. Sunt șanse ca mai ales instituțiile internaționale să propună acest plan în care problemele ecologice sunt sistematic legate de dinamica socială. Aceste teme vor deveni predominante în cadrul viitorului summit al ONU privind Schimbările Climatice ce va avea loc în Paris în decembrie 2015, precum și în cadrul mișcării ONU pentru înlocuirea actualelor „Obiective de dezvoltare ale mileniului” cu „Obiectivele dezvoltării durabile”.

Analiză

Deși s-a încercat cercetarea consecințelor ecologice ale inegalității, „Nivelul Spiritual”, de Richard Wilkinson de la Universitatea din Nottingham și Kate Pickett de la Universitatea din York, conține un scurt capitol pe acest subiect observand ca dezbaterea privind discrepanțele s-a concentrat în mare pe implicațiile sociale și economice. Acest lucru începe să se schimbe.

Dimensiunea ecologică a inegalităţii  

Un flux tot mai mare de lucrări academice, susținute de instituții internaționale, arată că „dezastrele naturale” nu sunt altceva decât cauzele acțiunilor umane. Activitatea umană nu numai că joacă un rol direct în provocarea dezastrelor naturale, precum creșterea frecvenței valurilor de căldură, însă impactul și gravitatea dezastrelor sunt esențial legate de dezvoltarea economică și de discrepanțe. De exemplu, dezastrele naturale precum cutremurele sunt mai fatale și mai costisitoare în țări cu infrastructură slab dezvoltată.

Raport asupra dezvoltării umane

Instituțiile internaționale au căutat să aducă în prim-plan această chestiune pe agenda globală, în special Oficiul pentru Raportul asupra dezvoltării umane al ONU, prin comunicatul „Sustenabilitate și Echitate: Un Viitor mai Bun pentru Toți în 2011”. Raportul aducea argumente care susțineau că probleme de sustenabilitate și echitate ar trebui „tratate împreună” și s-a încercat stabilirea felului în care politicile ar putea sprijini progresul pe ambele fronturi.

Inegalitatea şi colapsul ecologic

Un nou studiu realizat de cercetători afiliați Centrului Național de Sinteză Socio-Ecologică de la Universitatea din of Maryland și parțial sponsorizați de NASA merge mai departe, argumentând că inegalitatea ar putea juca un rol esențial în provocarea unui colaps ecologic.

Modelul „HANDY” (Dinamica Umană şi Naturală)

Studiul, care a fost recent publicat în revista de prestigiu „Ecological Economics” (n. tr. „Economie Ecologică”), dezvoltă un cadru inovator pentru analiza în comun a dinamicii ecologice și sociale și arată că inegalitatea este un factor esențial de instabilitate ecologică. Atrage după sine multe alte lucrări și se bazează pe un nou model denumit  „HANDY” („Human And Nature Dynamical” – n. tr. Dinamica Umană și Naturală).

Elite contra oameni obişnuiţi

Acest model aduce un plus de inegalitate economică (stratificare) care variază odată cu un model existent care împarte oamenii în „elite” (adică cei bogați) și „oameni obişnuiţi” (adică cei săraci). În acest model, consumul de resurse naturale al fiecărui grup se diferențiază în funcție de puterea lor economică și politică, nivelul consumului elitelor fiind de 10-100 mai mare decât consumul „oamenilor obişnuiţi”.

Inegalitate şi supraconsum

Inegalitatea este direct legată de supraconsumul resurselor naturale

Cea mai alarmantă perspectivă a acestui model este aceea că societatea industrializată pe plan global s-ar putea prăbuși din cauza dezvoltării nechibzuite a resurselor, combinată cu distribuția inegală a averii. Inegalitatea este direct legată de supraconsum, iar stratificarea economică (bogați și săraci) deja agravează situația resurselor epuizabile. Drept consecință, capacitatea ecologică de rezistență a globului este afectată. Concluzia sumbră a modelului este aceea că elitele consumă prea mult în multe societăți, ceea ce ar putea provoca foamete în rândul oamenilor obișnuiți, precum și colapsul societal.

Posibilitatea unui colaps social?

De remarcat că un „colaps social” este varianta cea mai neplacută a acestui model.

Foamete?

Pare de asemenea puțin probabil ca foametea să apară în vreo societate bogată; rezultatele modelului se bazează pe registre istorice ale colapsurilor civilizațiilor dispărute (precum Imperiile Roman și Maiaş). Mai mult, acest scenariu „distopic” are ca scop formarea unei imagini cât mai înfricoșătoare pentru a se reorienta politicile actuale.

Împiedicarea colapsului

Totuși, studiul mai arată că acest colaps aparent inevitabil provocat de inegalitate ar putea fi împiedicat printr-o combinație de:

• reducere a nivelurilor actuale de stratificare socială;
• distribuție mai bună în ce privește consumul de resurse naturale; și
• eficiență îmbunătățită privind consumul de resurse naturale.

Tehnologia nu poate rezolva problemele supraconsumului

Totuși, doar eficiența și progresul tehnologic nu pot împiedica un colaps. În modelul HANDY, inovația tehnologică poate doar să amâne colapsul, însă nu poate reduce problemele provocate de supraconsumul bogaților.

Negocieri privind echitatea şi clima

Legătura dintre echitate și sustenabilitate a mai apărut și în versiunea finală cea mai recentă a celui de-al Cincilea Raport de Evaluare al CISC. Acesta cercetează pentru prima oară în detaliu numeroasele legături dintre sustenabilitate și echitate, obervand cu „maximă convingere” că „echitatea este parte integrală din dezvoltarea durabilă”.

Dreptatea şi politica privind clima

Mai precis, raportul CISC argumentează că trei „dimensiuni juste” ar trebui luate în calcul atât în ameliorarea, cât și în adaptarea politicii privind clima, și anume:

• dimensiune morală în care cei care contribuie mai mult să suporte mai mult din răspundere;
• dimensiune juridică, de vreme ce actualele tratate certifică faptul că răspunderea tratării schimbărilor climatice este „comună dar diferenţiată”;
• considerație privind eficacitatea — un tratat pentru clima globală are șanse mai mari să convingă emitenții de vârf și ulterior să fie aplicat de aceștia.

Aceste schimbări au relevanță directă pentru negocierile actuale privind clima globală, tergiversate tocmai din cauza divergenței puternice privind considerentele juridice.

Discuţii privind clima globală

În timp ce țările emergente fac apel la „responsabilitatea istorică” a națiunilor dezvoltate privind schimbările climatice și solicită reînnoirea angajamentului reducerii de emisii, țările în curs de dezvoltare solicită sprijinul cuvenit, în sectorul financiar și tehnologic, pentru politica de adaptare și ameliorare. Problema echității va fi esențială în cadrul negocierilor privind clima, care includ țări dezvoltate, emergente sau în curs de dezvoltare.

Reducerea impactului inegalităţii

Actuala creștere pe plan global a inegalității ar putea agrava și accelera crize ecologice, fiind posibile consecințe ecologice și sociale grave, datorate supraconsumului inegal de resurse naturale. Totuși, dacă societățile adoptă politici care să reducă inegalitatea (precum impozitarea progresivă sau creșterea impozitelor pe consum) și vor înțelege mai bine legăturile socio-ecologice (prin conceperea politicilor având ca scop atât progresul social, cât și cel ecologic), acestea pot ameliora impactul crizelor ecologice din viitor.