Connect with us

Publicat cu

pe

Canalul Suez, una dintre cele mai importante căi de transport maritim, a fost deblocat după o săptămână de nopți de lucrări intense, după ce nava Ever Given, care are lungimea de aproximativ 400 de metri, lăţimea de 59 de metri şi gabaritul de peste 200.000 de tone, a rămas de-a latul canalului.

Nava, înregistrată în Panama şi utilizată de compania taiwaneză Evergreen Marine, se deplasa din China spre portul olandez Rotterdam. Situația a dat fiori tututor marilor comercianți ai planetei, dar mai ales Chinei și Rusiei.

Incidentul a venit să intensifice presiunile asupra industriei de transport naval și așa copleșită de pandemia Sars-COV-2 și reordonarea comerțului mondial. Pe fondul temerilor unui blocaj de lungă durată, prețul țițeiului a crescut.

La un secol și jumătate după ce canalul a fost terminat, în 1869, mai mult de 10% din comerțul maritim mondial și o cantitate similară de țiței trec prin căile navigabile de 120 de mile, care leagă Asia de Europa.

Canalul Suez a fost construit cu eforturi uriașe. În 1854, Ferdinand de Lessep, fost diplomat francez l-a convins pe Mohamed Said, viceregele Egiptului, să permită construirea unui canal de transport maritim prin cele 100 de mile de deșert între Africa și Asia. La un an distanță, visul lui Lessep prindea contur. La 20 decembrie 1858, lua ființă Compania Universală a Canalului Maritim Suez. Dar, Marea Britanie, care a privit cu suspiciune influența sporită a Franței în acea regiune, a refuzat oferta de acțiuni și chiar a organizat un boicot care a dus la o lipsă de investitori. Prin urmare, Egiptul a achiziționat 44% din acțiuni.

Construcția a început la 25 aprilie 1859 și a durat zece ani. Canalul Suez a fost deshis oficial în noiembrie 1869 iar in primul an de existență, aproximativ trei sferturi din navele care îl foloseau erau cele britanice.

La mijlocul anilor ’70, Ismail, nepotul lui Said și succesorul la tron, și-a propus să modernizeze Egiptul. Rămas cu datorii masive, acesta a pus la vânzarea acțiunile Canalului Suez. Atunci, Benjamin Disraeli, premier britanic, a cumpărat participația Egiptului pentru 4 milioane de lire sterline, stabilind influența Marii Britanii în funcționarea acestei căi navigabile extrem de importante.

Canalul Suez a oferit Marii Britanii o rută maritimă mai scurtă către Imperiul său. Mai mult, atunci când importanța petrolului a crescut, acesta a oferit o rută maritimă scurtă către câmpurile petroliere din Golful Persic. Prin urmare, Marea Britanie s-a angajat să protejeze canalul. Iar protecția Marii Britanii s-a dovedit a fi vitală în timpul celor două războaie mondiale. La scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial, forțele britanice și indiene au fost trimise pentru a proteja canalul. Turcia, care a intrat în război ca aliat al Germaniei în 1914, a trimis trupe să profite de canal în februarie 1915, însă atacul a fost repins. Până în 1916 liniile defensive britanice au rămas pentru a preveni orice încercare ulterioară.

Înfrângerea Turciei în 1918 a făcut ca o mare parte a Imperiului Otoman să fie împărțit între Franța și Marea Britanie, celei din urmă rămânându-i controlul câmpurilor petroliere din ceea ce este acum Irak.

Luptele au continuat până în 1942, când forțele Axei păreau gata să străpungă Canalul Suez. În 1922, Marea Britanie a dat independență nominală Egiptului, dar au trecut câțiva ani până s-a putut ajunge la un acord. Tratatul Anglo-Egiptean semnat la Londra în 1936 a proclamat Egiptul ca stat suveran independent, dar a permis trupelor britanice să continue să fie staționate în zona Canalului Suez pentru a proteja interesul financiar și strategic al Marii Britanii până în 1956.

La scurt timp după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Italia, aliatul Germaniei, a trimis forțe să invadeze Egiptul din Libia. O contraofensivă britanică și a Commonwealth-ului a alungat italienii din Egipt în decembrie 1940, dar în martie 1941 italienii, întăriți de forțele germane au atacat din nou și au împins forțele aliate înapoi.

Luptele s-au abătut și au curs de-a lungul coastei nord-africane până în vara anului 1942, când forțele Axei păreau gata să treacă până la Canalul Suez și dincolo.

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în 1945 a adus o perioadă de schimbare rapidă. Pe fondul creșterii naționalismului postbelic din Egipt, liderul Nahas Pasha al Partidului Naționalist Wafd recent ales a revocat tratatul Anglo-egiptean din 1936. Ceea ce au urmat au fost atacuri asupra garnizoanei britanice, iar în ianuarie 1952 guvernul britanic a autorizat o operațiune de dezarmare a forțelor paramilitare egiptene de poliție din Ismailia, care orchestrau violențele. Acest lucru a avut succes, dar violența a continuat. Au urmat revolte la Cairo de o scară fără precedent, culminând cu atacuri asupra proprietății britanice și a comunității expatriate, cunoscută ulterior sub numele de „Black Saturday”.

La 19 octombrie 1954 a fost semnat un tratat de Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului și de Anthony Nutting, ministrul britanic de stat pentru Afaceri Externe. Acordul urma să dureze șapte ani. Trupele britanice urmau să fie retrase din Egipt până în iunie 1956, iar bazele Britanice urmau să fie conduse în comun de tehnicieni civili britanici și egipteni. Egiptul a fost de acord să respecte libertatea de navigație prin canal și s-a convenit că trupele britanice ar fi permis să se întoarcă în cazul în care Canalul Suez a fost amenințat de o putere exterioară.

La un an distanță, în februarie 1955, afacerile Anglo-Egiptene se regăseau încă o dată în relații tensionate. În timp ce ultimele trupe britanice părăseau Egiptul, Nasser finalizase achiziționarea de avioane, tancuri și arme sovietice din Cehoslovacia, ceea ce l-ar fi putut ajuta să-și realizeze unul dintre obiectivele sale, distrugerea Israelului.

La 26 iulie 1956, președintele Nasser a naționalizat Compania Anglo-Franceză Suez Canal pentru a-și finanța barajul. În ciuda demonstrațiilor anti-occidentale din Egipt, în ianuarie 1956, Statele Unite și Marea Britanie au promis finanțare pentru a ajuta la construcția unui nou baraj înalt la Aswan. Cu toate acestea, Statele Unite ale Amerciii s-au convins că proiectul nu va fi un succes și au dorit să reducă cheltuielile cu ajutorul extern. De asemenea, Statele Unite ale Americii au fost preocupate de achiziționarea de arme sovietice de către Nasser. La 19 iulie, John Foster Dulles, secretar de stat american l-a informat pe ambasadorul egiptean la Washington că guvernul său a decis că nu va oferi finanțare pentru construcția barajului.

Selwyn Lloyd, secretarul britanic de Externe, a urmat exemplul și a retras oferta britanică de ajutor. Banca Mondială a refuzat apoi să avanseze Egiptului o promisiune de 200 de milioane de dolari.

Canalul Suez, aorta comerțului maritim mondial

Canalul Suez nu reprezintă o simplă cale navigabilă, ci una vitală care leagă fabricile din Asia de clienții din Europa și totodată o cale importantă de transport de petrol. În fiecare zi, aproximativ 50 de nave navighează prin Canalul Suez. Așadar, este o arteră cheie care gestionează cel puțin 10% din comerțul mondial pe mare și o cantitate similară de transporturi de petrol, ceea ce duce la temeri că o închidere prelungită ar putea perturba lanțurile de aprovizionare din întreaga lume.

Evaluând situația din ultimul deceniu privind traficul naval de mărfuri ce tranzitează Canalul Suez se poate observa un nivel în creștere al volumului total de mărfuri. Dacă în 2011 se înregistrau 929 milioane tone de mărfuri, petrol, minereuri și animale, în 2019, conform datelor Administrației Canalului Suez, s-au înregistrat 1207,1 milioane tone, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 30% din punctul de vedere al volumului de mărfuri care a tranzitat canalul. Se remarcă, de asemenea, că numărul de nave care au tranzitat canalul a fost diferit de la un an la altul. În perioada 2011-2016, pentru un nivel relativ constant al volumului de mărfuri se constată o scădere a numărului de nave care au tranzitat zona (în 2011 – 17,800 nave vs. 16,833 în 2016). Explicația este dată, având în vedere faptul că tonajul net care a fost tranzitat prin canal a crescut, de creșterea gabaritului navelor care au tranzitat Canalul Suez, cauza fiind în special prețul ridicat al petrolului care făcea ca rentabilitatea transportului maritim să fie mai mare pentru nave de capacitate mare. După 2017, odată cu scăderea prețului petrolului s-a încurajat construcția și folosirea navelor de tonaj mai mic, fapt ce permitea o fluență mai mare a traficului maritim și reducerea perioadei de staționare a navelor în porturi. Dacă în 2016 se înregistrau 16,833 de nave, în 2019, Administrația Canalului Suez a înregistrat un număr de 18,880 de nave care au tranzitat canalul, ceea ce înseamnă o creștere a numărului de nave cu 12%.

O altă explicație a creșterii numărului de nave care au tranzitat canalul în perioada 2015-2019 este faptul că în 2014, guvernul egiptean a alocat 8 milioane dolari pentru modernizarea canalului, o porțiune de aproximativ 33 km. a fost lărgită de la 61 m. la 312 m., conform DW, lucru care a dus la dublarea numărului de nave ce tranzita Canalul Suez zilnic. Astfel, dacă înainte de modernizare era traversat de 50 de nave zilnic, după modernizare acesta a fost tranzitat de 100 de nave în fiecare zi. Conform aceleași publicații, în anul fiscal 2018-2019, bugetul de stat al Egiptului a fost alimentat din taxele percepute pentru traversarea Canalului Suez cu 5,9 miliarde de dolari.

Sursa: SuezCanal

În privința destinațiilor navelor care tranzitează Canalul Suez din cele două direcții, de la Nord la Sud și de la Sud la Nord, prin analiza pentru anul 2019 se pot desprinde următoarele concluzii:

  • pentru direcția Sud-Nord, Suez – Port Said, o tremie din procentul de mărfuri ce traversează Canalul Suez este destinat Europei de Nord-Vest și Regatului Unit. Aproximativ, un sfert din acest volum (24,08%) însă este destinat Mediteranei de Est și Sud-Est (Liban, Siria, Israel, Turcia). 18,16% este destinat țărilor situate la Nord de Mediterana (Italia, Franța), în timp ce 10% este destinat porturilor din Spania și Magreb, pe când 10% din aceste mărfuri tranzitează și Mediterana și se îndreaptă spre America de Nord;
  • pentru direcția Nord-Sud, Port Said- Suez, 27% este destinat țărilor aflate pe coastele Mării Roșii, în timp ce aproximativ 23% din acest volum se îndreaptă către Extremul Orient (China, Japonia, Coreea de Sud). Aproximativ 22% din aceste mărfuri se îndreaptă către Asia de Sud-Est (India, Indochina, Indonezia. O altă destinație importantă a navelor, ca procent de volum de mărfuri, este Golful Persic, cu 11,72% din volum total, acest lucru acoperind exporturile de țitei din țările din acea regiune. Cote mai mici din volumul total de mărfuri, aproximativ 2%, sunt destinate Africii de Est și Australiei.

 

Sursa: SuezCanal

 Pentru anul 2020, datele arată că aproape 19.000 de nave, sau o medie de 51,5 nave pe zi, cu un tonaj net de 1,17 miliarde de tone, au trecut prin canal, potrivit SCA.

Dependența lumii față de lanțurile globale de aprovizionare. Valoare estimată a blocajului: 6,7 milioane de dolari pe minut

Blocarea canalului navigabil vital şi impactul acestui eveniment asupra comerţului relevă dependenţa ridicată a lumii de lanţurile globale de aprovizionare, notează The New York Times. Haosul pe care l-a produs incidentul din 23 martie 2021 este un semnal de alarmă asupra gobalizării excesive prin care trece omenirea.

Așa-numita producție „just in time”, văzută cu ochi buni atât de experții în management, cât și de firmele de consultanță, își arată părțile negative.

„Pe măsură ce devenin din ce în ce mai interdependenţi, suntem şi mai vulnerabili în faţa problemelor care pot apărea, iar acestea sunt întotdeauna imprevizibile”, spune Ian Goldin, profesor de globalizare la Universitatea Oxford pentru The Economic Times.

Suspendarea traficului maritim a venit și a înmulțit problemele pe care acesta le are din cauza pandemiei Sars-COV-2, care a adus cu sine restricții pentru porturile din întreaga lume. Deja numeroase nave se confruntau cu perturbări şi întârzieri în livrarea bunurilor către consumatori. Zilele acestea, incidentul a pus o presiune suplimentară asupra prețurilor de transport.

Spre exemplu, preţurile de transport naval pentru produsele petroliere au înregistrat aproape o dublare săptămâna trecută, conform Reuters. Acest lucru a venit pe fondul fricilor conform cărora deblocarea Canalului Suez se va întâmpla în mai mult de o săptămână.

„Transporturile de petrol, produse de rafinărie, gaz natural lichefiat care traversează Canalul Suez reprezintă între 5 și 10% din totalul global”, notează, într-un email David Fyfe, economist șef la Argus Media, o firmă de cercetare a pieței.

La fel a fost și în cazul altor produse ce trebuia livrate prin Canalul Suez. Nava-container Ever Given a ținut în loc tranzacţii de circa 400 de milioane de dolari pe oră, număr bazat de valoarea aproximativă a bunurilor transportate în fiecare zi prin coridorul dintre Marea Roşie şi Mediterană, potrivit CNBC care a preluat datele de la Lloyd’s List.

Lloyd’s List a adus la cunoștința oamenilor că valoarea mărfurilor care trec prin canal în fiecare zi ajunge la 5,1 miliarde de dolari din direcţia est-vest şi 4,5 miliarde de dolari în sens opus. În plus, peste 50 de nave traversează zilnic coridorul.

Mai mult, navele aflate în drum spre Suez puteau opta să navigheze pe rute riscante în jurul Africii, costurile în creştere implicate urmând să fie suportate de consumatori.

Soluționarea problemei, însă, aduce cu sine o aglomerare a porturilor și întârzieri suplimentare la descărcare.

„Cea mai mare tragedie maritimă din istoria omenirii care implică animale vii”. Efectele blocajului navei-container Ever Given în România

România, prin portul Constanța, a fost una dintre țările direct afectată de această criză. Cel puțin 14 linii regulate de transport containere ce urmau să teacă prin Canalul Suez aveau ca destinație Portul Constanța, iar printre bunurile aduse pe apă se numărau  autoturisme, materiale electrice, haine, încălțăminte sau produse din metal.

De asemenea, Organizatia Animals International anunța la începutul weekend-ului că 10 vapoare încarcate cu cel putin 130.000 de animale vii erau blocate în canalul Suez. Acestea aveau să ajungă în Orientul Mijlociu.

„Situația in Suez este critică și riscă să devină cea mai mare tragedie maritimă din istoria omenirii care implică animale vii”, declara Gabriel Păun, directorul UE al Animals International, la 27 martie.

Toate cele 10 vapoare identificate de Animals International au plecat din portul Midia cu destinația Sea Star Livestock, Dragon, Harmony Livestock, Lady Maria, Jersey, Al Farouk, Britta K, Lady Rasha, Mariona Star si Taiba, conform Ziare.com.

Animals International a mai atras atenția și asupra faptului că România se află deja în vizorul Comisiei Europene din cauza deficiențelor din portul Midia, potrivit aceleași surse.

Deblocarea Canalului Suez

Traficul maritim a fost reluat în Canalul Suez după ce nava Ever Given a fost eliberată de echipajele de salvare luni, 29 martie, potrivit BBC.

„Sunt încântat să anunț că echipa noastră de experți, care lucrează în strânsă colaborare cu autoritatea Canalului Suez, a refulat cu succes circulația maritimă… făcând din nou posibilă trecerea liberă prin Canalul Suez”, anunța Peter Berdowski, CEO al Boskalis.

Compania a declarat că aproximativ 30.000 de metri cubi de nisip au fost dragați pentru a putea face ca nava container de 224.000 de tone să plutească. Pentru deblocarea Canalului Suez a fost nevoie de 13 utilaje, conform Reuters.

Navigația în canal a fost reluată la ora locală 6 p.m.a potrivit șefului autorității Canalului Suez, Osama Rabei, care a adăugat că primele nave care se deplasau transportau animale.

Pe fondul repunerii în funcțiune a Canalului Suez, bursele din Asia au crescut iar  prețul petrolului a scăzut.

Analiștii se așteaptă la încă 10 zile de foc pentru circulația maritimă, aceștia preconizând întârzieri masive.

Totodată, Evergreen Line a declarat că nava va fi inspectată pentru navigabilitate în Marele Lac Bitter, care separă două secțiuni ale canalului. Aceștia au spus că nu au existat rapoarte de poluare sau daune de marfă, iar investigațiile inițiale au exclus orice defecțiune mecanică sau a motorului ca posibilă cauză a împământării navei.

Președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi, care nu a comentat public blocajul, a declarat că Egiptul a pus capăt crizei și a asigurat reluarea comerțului prin canal, mai notează BBC în același articol.

Canalul Suez a mai trecut printr-o situație similară în anul 2017, când o navă japoneză a rămas blocată, dar a fost repusă în curs în câteva ore.

 

 

Citește mai departe
Apasă pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Business

Cât de sănătoase sunt produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi?

Publicat cu

pe

De zeci de ani, experții au spus că mai puțin înseamnă mai mult atunci când vine vorba despre raportul dintre grăsimile din produsele lactate și sănătate. Cu toate acestea, cercetările recente au pus acest lucru sub semnul întrebării: cât de sănătoase sunt produsele lactate cu un conținut scăzut de grăsimi?

Scanați raftul de lactate din orice magazin și veți găsi rânduri după rânduri de produse cu niveluri diferite de grăsime. Zero grăsimi, conținut scăzut de grăsimi și bogat în grăsimi: Care este cea mai sănătoasă opțiune?

Dacă veți consulta ghidurile alimentare sau autoritățile pentru sănătate, cum ar Organizația Mondială a Sănătății, răspunsul este clar: alegeți o versiune fără grăsimi sau cu conținut scăzut de grăsimi, prezintă New York Times.

Această recomandare provine din ideea că produsele lactate grase sunt bogate în grăsimi saturate, așa că alegerea versiunilor cu conținut scăzut de grăsimi vă poate reduce riscul de boli de inimă, a spus dr. Dariush Mozaffarian, cardiolog și profesor de medicină la Universitatea Tufts.

Aceste îndrumări datează din 1980, atunci când a fost publicată prima ediție a „Ghidurilor Dietetice pentru Americani”. De atunci, majoritatea studiilor privind efectele grăsimilor din lactate asupra sănătății nu au reușit să găsească niciun beneficiu în a acorda prioritate versiunilor cu conținut scăzut de grăsimi față de cele bogate în grăsimi, a prezentat aceeași sursă.

Ceea ce pare a fi mai important decât nivelul de grăsime, a adăugat el, este ce produs lactat alegi în primul rând.

Ce sugerează cercetarea despre grăsimile din produsele lactate

În studiile care au întrebat oamenii despre dieta lor și apoi le-au urmărit sănătatea de-a lungul mai multor ani, cercetătorii au descoperit asocieri între consumul de lactate și scăderea riscului pentru anumite afecțiuni, cum ar fi hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare și diabetul de tip II, a menționat dr. Mozaffarian pentru New York Times.

Astfel de beneficii erau adesea prezente indiferent dacă oamenii alegeau iaurt, brânză sau lapte cu conținut redus sau ridicat de grăsimi. Și, deși produsele lactate bogate în grăsimi au mai multe calorii, studiile arată că cei care le consumă nu au șanse mai mari să se îngrașe.

Într-un studiu publicat în 2018, cercetătorii au urmărit 136.000 de adulți din 21 de țări, timp de nouă ani. Ei au descoperit că, în timpul perioadei de studiu, cei care au consumat două sau mai multe porții de produse lactate pe zi au avut cu 22% mai puține șanse în a dezvolta boli cardiovasculare și cu 17% mai puține șanse de a muri, decât cei care nu au consumat deloc lactate. În special, cei care au consumat niveluri mai mari de grăsimi saturate din lactate nu au avut mai multe șanse în a dezvolta boli de inimă sau a muri.

Într-o altă analiză, publicată tot în 2018, cercetătorii au reunit rezultatele a 16 studii care au implicat peste 63.000 de adulți. Ei au descoperit că, pe o medie de nouă ani, cei care aveau niveluri mai mari de grăsimi din lactate în sânge au avut 29% mai puține șanse spre a dezvolta diabet de tip II, decât cei cu niveluri mai scăzute.

Această descoperire sugerează că ar putea exista un beneficiu în a consuma grăsimile din lactate, mai degrabă decât a le evita, a spus dr. Mozaffarian.

Desigur, aceste studii nu pot demonstra că produsele lactate în sine reduc anumite riscuri de îmbolnăvire. Ar fi nevoie de studii clinice pe termen lung care nu au fost făcute, a transmis dr. Mozaffarian pentru NYT. Studiile pe termen mai scurt au arătat că folosirea produselor lactate, inclusiv cele cu grăsime, a făcut ca tensiunea arterială a participanților să scadă, iar aceștia nu au crescut în greutate. De asemenea, nici nivelul de colesterol nu a crescut, ceea ce sugerează, din nou, faptul că lactatele bogate în grăsimi nu sunt dăunătoare pentru sănătatea inimii.

De ce grăsimile din produsele lactate ar putea fi mai sănătoase

Există mai multe explicații posibile pentru care grăsimile din lactate ar putea să nu fie la fel de dăunătoare pe cât se credea anterior – și chiar pot fi sănătoase, a spus dr. Ronald Krauss, profesor de pediatrie și medicină la Universitatea din California, San Francisco, citat de NYT.

Printre diferitele tipuri de grăsimi saturate care pot fi găsite în alimente, produsele lactate conțin unele care par a fi neutre sau benefice pentru sănătate, inclusiv cele legate de reducerea riscurilor de apariție a diabetului de tip II și a bolilor arteriale, prezintă dr. Krauss.

Grăsimea din lapte este, de asemenea, ambalată în mod natural într-o structură unică numită membrana globulelor de grăsime din lapte, a spus Marie-Caroline Michalski, director de cercetare la Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimentație și Mediu, din Franța. Componentele acestei structuri pot ajuta la legarea colesterolului în tractul digestiv, ceea ce poate îmbunătăți nivelul colesterolului din sânge.

În plus, devine clar că anumite tipuri de produse lactate pot fi mai bune decât altele, a transmis sursa menționată pentru New York Times.

Iaurtul și brânza, de exemplu, par să fie cel mai mult asociate cu beneficiile pentru sănătate. Acest lucru se poate datora faptului că ambele sunt alimente fermentate, care pot furniza bacterii bune pentru intestine. Ele conțin și alte molecule benefice produse în timpul fermentației, inclusiv vitamina K, specifică pentru sănătatea inimii, a spus dr. Mozaffarian.

Brânzeturile mai tari, cum ar fi cheddar-ul și parmezan-ul, par să aibă ca rezultat o absorbție mai treptată a grăsimilor în sânge decât brânzeturile mai moi și untul, ceea ce vă poate ajuta să vă simțiți mai sătul, conform dr. Michalski.

Sfaturi pentru alegerea produselor lactate

Penny Kris-Etherton, profesor de științe nutriționale la Universitatea de Stat din Pennsylvania, a declarat că un grup independent de experți în nutriție analizează în prezent dovezile privind modul în care consumul de grăsimi saturate afectează riscul de boli cardiovasculare. Acest lucru ar putea duce la schimbări viitoare ale recomandărilor pentru produsele lactate.

Până atunci, sursa prezentată susține că cel mai bine este să avem trei porții de lactate pe zi ca parte a unei diete echilibrate, așa cum este recomandat de ghidurile alimentare actuale. Pe baza celor mai recente date despre grăsimile din lactate, totuși, este în regulă dacă una sau două dintre aceste porții sunt laptele integral, iaurtul sau brânza, a spus aceasta, observând că mai mult decât atât ar putea avea prea multe calorii.

Dr. Mozaffarian sugerează încorporarea a cel puțin una sau două porții de iaurt și brânză pe zi, având în vedere beneficiile pentru sănătate ale acestor alimente – de preferat versiuni neîndulcite pentru a evita zahărul adăugat.

În ceea ce privește conținutul de grăsimi pe care ar trebui să îl alegi merge pe premisa „alege orice îți place”, transmite dr. Mozaffarian. Unele studii sugerează că ar putea exista un beneficiu al consumului de produse lactate bogate în grăsimi, „dar dovezile nu sunt încă suficient de convingătoare pentru a face o recomandare alimentară”, a adăugat el.

Dr. Michalski preferă să mănânce iaurt simplu: atunci când eliminați grăsimile naturale, pierdeți unele vitamine, cum ar fi vitaminele A și D.

În loc de unt, Dr. Kris-Etherton încurajează oamenii să folosească uleiuri pe bază de plante, cum ar fi uleiurile de măsline, canola sau soia, ori margarina făcută din aceleași uleiuri.

Untul și smântâna par să ridice nivelul colesterolului din sânge mai mult decât alte surse de grăsimi din lactate, a menționat dr. Krauss, care recomandă să le limitați dacă aveți colesterolul ridicat.

Și, deși nu există dovezi concrete că produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi sunt o alegere mai sănătoasă pentru toată lumea, a spus dr. Krauss, oamenii răspund diferit la alimente diferite.

Citește mai departe

Business

Alexandria, locul 2 în topul reședințelor de județ cu cea mai mare pierdere a puterii de cumpărare

Publicat cu

pe

Potrivit Institutului Național de Statistica, Alexandria ocupă locul 2 în topul reședințelor de județ cu cea mai mare scădere a puterii de cumpărare, iar această situație are consecințe grave pentru locuitorii săi.

Din cauza lipsei de interes a administrației locale, condusa de PSD, alexăndrenii au de suferit. Incapacitatea de a atrage investitori a condus, inveitabil, la salarii mici, care nu țin pasul cu scumpirile.

Unul dintre indicatorii cheie ai acestei probleme este pierderea în capacitatea de a cumpăra alimente de bază. Statisticile arată că pentru fiecare sută de lei, locuitorii din Alexandria pierd patru coșuri de alimente medii. Coșul mediu alimentar, care include zece alimente de bază pentru o alimentație sănătoasă – cartofi, fasole uscată, morcovi, mere, lapte, ceapă, brânză de oaie, ouă, usturoi și miere de albine – a devenit din ce în ce mai inaccesibil pentru mulți alexăndreni.

Această creștere drastică a prețurilor a lovit puternic buzunarele locuitorilor din Alexandria, care se confruntă deja cu venituri modeste.

Așa cum atrăgea atenția și Daniel Constantin, președintele PNL Teleorman, într-o postare pe pagina lui de social media, județul ocupă ultimul loc din România în ceea ce privește nivelul salariului mediu

Comparând datele din ianuarie 2021 cu cele din ianuarie 2024, este evident că, în ciuda eforturilor lor de a economisi și de a gestiona bugetele cu atenție, locuitorii orașului pot cumpăra cu patru coșuri de alimente mai puțin pentru fiecare sută de lei cheltuit.

Constanța și Satu Mare stau cel mai bine la capitolul pierderii puterii de cumpărare. În cele două orașe locuitorii au pierdut un singur coș alimentar format din cele 10 produse la fiecare sută de lei.

Citește mai departe

Business

Situație revoltătoare în energie. ANRE nu dă doi bani pe investițiile necesare ca rețelele electrice să nu pice

Publicat cu

pe

ANRE a pus luni in dezbatere publica proiectul de metodologie de stabilire a noilor tarife reglementate de distribuție a energiei electrice, care ar urma să intre în vigoare de la 1 iulie.

Agenția de reglementare ezită în continuare să crească tarifele de distribuție și să recunoască cheltuielile cu investițiile făcute de companiile din energie, în contextul în care multe dintre rețelele de transport și distribuție de energie electrică din Romania nu mai pot funcționa în configurația de acum 40 de ani și au nevoie acută de modernizare.

De exemplu, creșterile de costuri cu investițiile în rețele nu pot fi recunoscute nici măcar cu echivalentul ratei inflației. De asemenea, Nu sunt recunoscute investițiile în mașini, clădiri sau aplicații IT.

Fără a stimula investițiile în infrastructura de transport, România riscă să rămână cu o rețea nemodernizată, neadaptată provocărilor tot mai mari, inclusiv celor generate de războiului de lângă frontieră. În plus, statul aprobă proiecte de energie eoliană în Marea Neagră, dar poate fi introdusa energia în sistemul național prin rețele vechi, nemodernizate dinainte de Revoluție?

Consecința pe termen mediu de lung? Vom avea de suferit cu toții, fie că suntem consumatori casnici sau industriali. Ne putem aștepta de la pene de curent mai dese și mai lungi, până la imposibilitatea de a ne monta panouri fotovoltaice pe case sau de a porni centrala!

Statul pune în pericol dezvoltarea rețelei de electricitate în România și ignoră total faptul că o rețea națională modernizată va duce, pe termen mediu și lung, la reducerea sustenabila a costurilor pentru consumatori, un obiectiv asumat de autorități, și va putea să susțină, în viitor creșterea consumului de energie.

O întrebare în loc de concluzie: a abandonat oare România orice așteptare de a fi un pol energetic important în Europa Centrala și de Est, de a fi  jucătorul cheie în tranzitul energiei electrice în zonă?

Citește mai departe

Facebook

Articole Populare