Pe 27 martie, Comisia Europeană a publicat un „document verde” pentru a institui o directivă pentru 2030, privind schimbările climatice și politicile energetice în UE. Obiectivele principale sunt reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, asigurarea alimentării cu energie și încurajarea dezvoltării economice. Perioada de consultare cu publicul se va încheia pe 2 iulie; până atunci, miniștrii delegați pentru energie și șefii guvernelor vor analiza propunerile în scopul de a obține acordul pentru obiective noi până la sfârșitul anului 2014 sau începutul lui 2015, potrivit Oxford Analytica.

Impact

• Reducerea emisiilor de carbon este un obiectiv inclus pentru 2020.
• Totuși, obiectivul privind cota de energie regenerabilă ar putea să nu fie atins dacă opozițiile la politica existentă continuă.
• Obiectivul rentabilizării energiei nu poate fi atins din cauza regulamentului în vigoare și a acțiunilor întreprinse.

Ce urmează

Atingerea scopului de a ajunge la un acord pentru o directivă pentru anul 2030 privind energia și clima până la sfârșitul anului 2014 – începutul lui 2015 este îngreunată de un entuziasm scăzut și de opoziție din partea statelor membre și a unor părți din Parlamentul European (PE) – o reflecție atât a crizei din zona euro, cât și a grijilor naționale. Schimbări politice precum alegerile din septembrie din Germania și înființarea unei noi Comisii Europene și a unui nou PE în 2014 pot încetini și ele progresul. Cu toate acestea, negocierile pentru un nou acord privind luarea de măsuri pentru climă, despre care se așteaptă să se încheie la sfârșitul lui 2015, ar putea stimula dezbaterea internă a UE.

Analiză

Viitorul politicilor UE privind energia și clima a trecut la o nouă etapă, odată cu dezbaterea Comisiei pentru o posibilă directivă pentru anul 2030. Deși strategia existentă pentru 2020 mai are șapte ani pentru a fi aplicată, Comisia susține că e important să se înceapă discuțiile dacă o viitoare politică ar trebui aplicată și ce formă ar trebui să aibă:

• Investitiille făcute în următorii ani vor fi o parte centrală a infrastructurii energetice în 2030, iar investitorii (din sectorul energetic, dar și cei din restul economiei) trebuie să fie siguri în privința contextului general pentru planificarea și activitățile viitoare.
• La nivel de politică, UE trebuie să fie mai conștientă de ambițiile pe termen mediu, în special ca bază pentru negocierile sale cu restul lumii pentru un regim climatic după anul 2020, despre care se așteaptă să se încheie până la sfârșitul anului 2015.
• Experiența strategiei existente pentru 2020 trebuie luată în calcul, precum și problemele economice, care au influențat investitorii privați, bugetele guvernelor și cheltuielile administrative.

Efectele crizei euro

Prețul scăzut al carbonului a zădărnicit planurile de investiții și a încurajat folosirea combustibililor minerali — inclusiv cei care au emisiile cele mai puternice.

Recesiunea, alocarea de credite peste limită și politicile ce susțin energia regenerabilă și rentabilizarea energiei au contribuit la o prăbușire a prețului carbonului, zbătându-se în prezent sub 5 euro (6,5 dolari) per tonă. De vreme ce prețul creditelor de carbon  ar fi trebuit să stimuleze politica pentru climă, forțând excluderea utilizării combustibililor minerali și făcând ca opțiunile pentru carbon neutru să fie mai competitive, prețul scăzut (mai puțin de o cincime din cât se așteptaseră mulți) a zădărnicit planurile de investiții și a încurajat continuarea utilizării nu numai a combustibililor minerali, dar și a combustibililor cu emisii (cărbune și lignit).

În același timp, condițiile economice au făcut ca UE să aibă dificultăți în a ajunge la un consens pentru soluționarea problemei. Propunerile Comisiei de a reporta creditele pentru a crește prețurile luptă pentru a asigura o majoritate în Consiliul European (guvernul german e indecis pe această temă). Mai mult, PE, care de obicei susține proiectele, apare și acesta indecis dacă să aprobe planurile.

Condițiile economice au intensificat și ele presiuni de termen scurt pentru ca guvernele să se concentreze pe competitivitate și austeritate fiscală pe seama politicilor pe termen mai lung:

• Guvernele şi-au amânat programele pentru a susţine dezvoltarea surselor regenerabile, unele aplicând tăieri retroactive în directive de susţinere sau impunând taxe producătorilor de energie regenerabilă.
• Planurile de captare și stocare a carbonului (CSC) au fost suspendate și ele, de vreme ce Comisia nu a putut să aloce fonduri pentru dezvoltarea CSC din cauză că statele membre nu au dorit să ofere garanții financiare pentru proiecte posibile.

Rezultate mixte

Comisia evidențiază o imagine mixtă a obiectivelor pentru 2020:

Reduceri de carbon

În 2011, reducerile de carbon erau la 16% din nivelurile anilor 1990, ceea ce indică faptul că UE e pe drumul cel bun în atingerea obiectivului de 20%  — deși acest lucru se datorează mai mult reducerii activității economice și a cererii de energie. Totuși, creșterea recentă a consumului de cărbune ar putea răsturna această tendință.

Surse regenerabile

Un alt punct important pentru 2020 este ca energia regenerabilă să valoreze cât 20% din totalul de energie folosită. Și acest lucru pare a fi în plan, însă poate doar pe termen scurt. Comisia evidențiază că rata consumului de energie regenerabilă în 2010 era deja excesivă față de obiectivul propus înainte pentru 2011-2012 (cu excepția Angliei, Olandei, Maltei și Letoniei). Totuși, obiectivul final  ar putea fi periclitat, având în vedere condițiile tot mai dificile ale pieței și ale politicii. Mai mult, în timp ce se aștepta ca progresul dezvoltării surselor regenerabile să fie mai intens, Comisia asistă la scăderea ratei de dezvoltare comparativ cu ce se intenționa.

Rentabilizarea energiei

Comisia se așteaptă ca obiectivul de rentabilizare a energiei (o economisire de 20% în consumul primar de energie) să nu fie atins din cauza efectului de atenuare al directivei din 2011.

Obiective eficiente?

Fiind bune pentru stabilirea unui anume grad de angajare politică, oferind o oarecare certitudine a politicii și măsurând progresul, obiectivele au fost și criticate pentru lipsa de coerență și eficiență și pentru faptul că nu s-au luat în calcul alte considerații, mai precis competitivitatea economică. Mai mult, există riscul ca în loc să se susțină unul pe celălalt, obiectivele să fie contradictorii.

Scopul-cheie este de a ajunge la o economie fără carbon până în 2050  

Oficialii și-au exprimat temerea că fără obiective, angajamentele existente ar stagna sau s-ar inversa după 2020. Mai mult, Comisia atrage atenția asupra unor estimări anterioare conform cărora o reducere de 40% a carbonului și o cotă de 30% a energie regenerabile sunt necesare pentru a avea în vedere obiectivul pe termen lung de a avea o economie fără carbon până în 2050. Cu toate acestea, indică posibilitatea de a avea un singur obiectiv – pentru reducerile de carbon – lăsând loc opțiunilor de a se atinge acest obiectiv și fără preferințe dacă să fie obligatoriu sau orientativ.

Învăţături

Comisia reliefează faptul că nevoia de adaptare a legislației oricăror noi obiective trebuie să ia în calcul realitățile economice existente și experiența legislației în vigoare. În primul rând, energia regenerabilă va trebui să fie folosită la un asemenea nivel fără a beneficia de susțineri și preferințe care se aplică acum. În al doilea rând, politica ar trebui să țină cont mai mult de logica pieței interne (comerțul peste granițe) decât de intervenția statelor membre. În ultimul rând, realizarea proiectului CSC va necesita probabil mai multe stimulente sau obligații ale utilizatorilor de combustibili minerali, precum certificate mai riguroase privind emisiile pentru capacitatea nouă  de combustibil mineral.