Connect with us

Publicat cu

pe

Patronii de mall-uri de la compania sud-africană NEPI și-au reluat campania mincinoasă împotriva Legii Camerei de Comerț și Industrie a României. Liderii useriști care atacă proiectul Romexpo cu aceleași minciuni s-au transformat în purtătorii lor de cuvânt, scrie Newsweek.ro.

În cazul NEPI, interesul din spatele campaniei anti-Romexpo este ușor de explicat. Sud-africanii vor cu orice preț să-și împiedice competitorul direct, grupul IULIUS, să dezvolte acest proiect.

Întrebarea este ce-i mână în luptă pe reprezentanții USR-PLUS care preiau de la NEPI, fără să clipească, toate „argumentele”, inclusiv cele de tip fake news.

1. „Terenul trebuie scos la licitație” – FALS!  

Unul dintre aceste “argumente” este că terenul din nordul Capitalei nu ar trebui cedat gratuit Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), ci ar trebui scos la licitație.

“Statul român (…) poate organiza o licitaţie internaţională, un proces competitiv şi transparent de selecţie a unuia sau mai multor dezvoltatori, către care fie să cedeze drepturile de dezvoltare imobiliară, fie alături de care să intre într-un parteneriat public-privat pentru dezvoltarea şi revitalizarea zonei Romexpo”, arăta un comunicat al NEPI din martie a.c. 

“Trebuie făcută licitație publică și trebuie ca activul acesta să fie valorificat la cel mai bun preț posibil pentru proprietarul lui – statul român. Cel puțin noi așa vedem lucrurile”, spunea, trei luni mai târziu, Ștefania Petre, consilier general al USR-PLUS.

Declarația acesteia a fost reluată, în diverse forme, și de alți colegi de partid. Inclusiv de ministrul Economiei, Claudiu Năsui, care ar trebui să fie principalul susținător al mediului de afaceri din România, nu din Africa de Sud! 

Cum stau, de fapt, lucrurile?

Pentru a vinde terenul la licitație, statul român trebuie mai întâi să despăgubească societatea Romexpo, deținută de CCIR, pentru toate construcțiile de pe teren, inclusiv marele pavilion expozițional, precum și infrastructura existentă.

„Terenul nu este liber de sarcini – dreptul de folosință al CCIR este o sarcină asupra terenului, în plus, orice cumpărător ar fi obligat să preia sarcinile acestuia și să respecte proprietatea Romexpo. Despăgubirile pe care statul sau cum am arătat, cumpărătorul, le-ar datora CCIR și Romexpo, în cazul în care statul ar vinde sau cumpărătorul ar cumpăra terenul, depășesc cu mult valoarea speculată a terenului. Dacă ar vinde terenul, în primul rând statul ar trebui să despăgubească CCIR și Romexpo cu mult mai mult de 200 milioane de euro, atât cât valorează terenul”, se arată într-un comunicat al Camerei de Comerț și Industrie a României.

De remarcat că nici măcar șeful NEPI, Alex Morar, nu afirmă că statul este obligat să vândă terenul, ci că “poate organiza o licitaţie internaţională, un proces competitiv şi transparent de selecţie a unuia sau mai multor dezvoltatori, către care fie să cedeze drepturile de dezvoltare imobiliară, fie alături de care să intre într-un parteneriat public-privat pentru dezvoltarea şi revitalizarea zonei Romexpo”.

Mai mult, Morar nu vorbește despre vânzarea terenului, ci despre “cedarea drepturilor de dezvoltare imobiliară” sau despre un “parteneriat public-privat”.

Singura concluzie logică ar fi că NEPI nu vrea de fapt ca terenul să fie scos la vânzare, pentru că nu are resurse financiare să-l cumpere, mai ales că grupul a vândut mai multe active în 2020 din cauza rezultatelor proaste generate de pandemia de COVID-19.

„Cedarea drepturilor de dezvoltare imobiliară” este o formulă juridic vagă, fără corespondent în legislația românească. „Parteneriatul public-privat”, pe de altă parte, este legiferat prin Legea 100/2016 care prevede două modalități: licitația deschisă și dialogul competitiv. 

Așadar, licitația nu este obligatorie în niciuna dintre cele două variante.  

2. „Statul pierde bani dacă terenul rămâne la Camera de Comerț” – FALS!  

În diverse forme, atât reprezentanții NEPI, cât și cei ai USR-PLUS susțin că statul ar pierde bani dacă proiectul de la Romexpo ar primi undă verde.

Într-un comunicat, NEPI acuză că acest proiect “ar deposeda românii de un bun extrem de valoros: prin această lege, un teren proprietate a statului, cu valoare de piaţă de sute de milioane de euro, ar fi oferit gratuit (…), doar pe baza unor promisiuni, fără beneficii certe şi fără vreo garanţie pentru statul român privind obţinerea acestora”. 

Ministrul transporturilor, Cătălin Drulă, de la USR-PLUS, preia imediat ideea și o rostogolește: „O lege (…) va transfera gratuit un teren al statului de 46 de ha (Romexpo) din zona premium a Capitalei în proprietatea Camerei de Comerț, pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar cu un investitor privat. În condițiile în care valoarea terenului în acea zonă este uriașă, se crează un mega prejudiciu statului român cu mâna Parlamentului.” 

Nimeni nu știe cât ar fi așa-zisul prejudiciu adus statului. O tentativă de calcul avansează ministrul Claudiu Năsui, de la USR-PLUS, care vorbește despre “un teren evaluat neoficial la 500 de milioane de euro. Unii zic că este mai puțin, nu am văzut însă nicio evaluare sub 300 de milioane de euro”.

În realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Potrivit Camerei de Comerț și Industrie a României, “tot ceea ce este deasupra terenului, şi anume platforme betonate, clădiri, hale etc. reprezintă proprietate privată. În consecinţă, orice încercare a statului de a vinde acest teren ar putea fi făcută numai cu despăgubirea prealabilă și la justa valoare a CCIR, estimată, conform discuțiilor din comisiile de specialitate din Parlament, la 300 de milioane de euro, mult peste prețul pieței în ceea ce privește valoarea terenului.”

Cu alte cuvinte, dacă ar vinde terenul, statul nu ar câștiga mai nimic.

Dacă proiectul Romexpo va fi aprobat, însă, beneficiile la bugetul public ar fi enorme. “Așa cum arată studiul firmei de consultanță din Big 4, într-adevăr, în faza de construcție, de până la maximum cinci ani (…), dezvoltarea noului Romexpo va genera aproape 1 miliard de lei la bugetele locale și național, dintre care aproape 600 milioane de lei în primii trei ani și peste 400 milioane de lei în ultimii doi ani ai construcției. (…) Revenind la beneficiile proiectului nostru, după finalizarea construcțiilor, deci în perioada de funcționare, în fiecare an, noul Romexpo va contribui cu mai mult de 1,7 miliarde de lei la bugetul de stat. Și da, proiectul noului Romexpo va genera, potrivit aceluiași studiu, peste 32.000 de locuri de muncă, ceea ce reprezintă mai mult decât forța de muncă aferentă unui județ mediu din România”, se arată într-un comunicat al Camerei de Comerț și Industrie a României.    

3. „Camera de Comerț este o entitate privată” – FALS!  

Una dintre temele de atac ale adversarilor proiectului Romexpo este că de această “gratuitate” ar beneficia o “entitate privată”. Tema a fost enunțată inițial de către același Alex Morar, CEO al firmei sudafricane NEPI: “Prin această lege, un teren proprietate a statului, cu valoare de piaţă de sute de milioane de euro, ar fi oferit gratuit unei entităţi private”. 

Ca un făcut, ideea este preluată într-o formă similară de Ștefania Petre, consilier general USR-PLUS: “Nu am mai auzit să existe vreun stat atât de generos care să zică: <Ia, tu, entitate privată, un cadou de 46 de hectare în centrul Capitalei și fă tu acolo ce vrei, în asociere cu cine vrei tu!>”

Este Camera de Comerț și Industrie a României o „entitate privată”? În 1864, Alexandru Ioan Cuza înființa, prin decret domnesc, primele 15 Camere de Comerț din țara noastră. Acestea au fost reorganizate în 1925 de Regele Ferdinand, care le-a unit într-o structură națională – precursoarea actualei CCIR.

Cu excepția primilor ani ai regimului comunist, când a fost desființat și apoi reînființat, acest organism a funcționat neîntrerupt timp de aproape un secol și jumătate. De altfel, pavilionul central ROMEXPO a fost construit la mijlocul anilor ’60 și dat în administrare oficiului de expoziții din cadrul CCIR.

În prezent, CCIR este afiliată celor mai reprezentative federații din lume – precum cea internațională (International Chamber of Commerce) și, respectiv, europeană (Eurochambres).

“Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri”, se arată într-un comunicat al CCIR.

Alte informații de care oponenții proiectului Romexpo nu țin cont: „CCIR nu are membri din rândul companiilor, acestea putând deveni membri ai camerelor județene, în mod exclusiv voluntar. CCIR și camerele județene nu sunt finanțate sau subvenționate de la bugetul de stat sau cele locale. Din 1990 și până în prezent, CCIR și camerele județene au cheltuit din resurse proprii pentru susținerea mediului de afaceri din România mai mult de 24 mil. EUR (peste 29 mil. USD), reprezentând aproximativ 800 mii EUR/an (970 mii USD/an).

În toată această perioadă, CCIR și Camerele județene au susținut mediul de afaceri din România prin activități specifice la nivel național pentru care au efectuat cheltuieli în medie anuală de peste 1,9 mil. lei din resurse proprii.

În plus, au organizat misiuni economice, delegații oficiale, forumuri, seminarii și alte evenimente specifice diplomației economice ale căror cheltuieli au reprezentat în medie anuală peste 1,3 mil. lei (de asemenea, din resurse proprii).

În tot acest timp, CCIR și camerele județene au organizat cu propriile resurse peste 20.000 de evenimente cu specific bilateral în vederea unei mai bune promovări a capitalului autohton și a stimulării schimburilor comerciale.

În toată această perioadă, CCIR și camerele județene au organizat evenimente la care au fost prezenți mai mult de 45 de președinți de stat, au participat, conform solicitărilor primite, alături de reprezentanții administrației publice la delegațiile oficiale ale acestora în străinătate și au fost parte, folosind propriile resurse, la evenimentele organizate de aceștia, atât în țară, cât și în străinătate”, se mai arată în comunicatul CCIR.    

4. „Nu există proiecte similare în alte state” – FALS!  

Adversarii proiectului Romexpo invocă și caracterul său excepțional. Aceeași Ștefania Petre, consilier general USR-PLUS, crede că nu există niciun precedent: “Eu nu am mai auzit recent despre astfel de cazuri și nici nu știu vreo echivalență la nivel european.”

În realitate, majoritatea Camerelor de Comerț din țări dezvoltate se bazează pe sprijinul direct sau indirect al statului. 

În Austria, de exemplu, Camera Economică Federală – WKO (Wirtschaftskammer Österreich) este desemnată, prin lege, ca „instituție autonomă de drept public”. Legea prevede obligativitatea calității de membru pentru toate cele 540.000 de firme înregistrate în țară. Acestea trebuie să plătească anual o cotizație sub forma unor așa-numite taxe camerale, calculate în funcție de impozitul pe vânzări.

Una dintre cele mai puternice structuri ale WKO este cea de promovare a comerțului exterior (Advantage Austria). Practic, această structură funcționează ca o rețea de consilieri economici prezenți în peste 70 de țări.

Organizația de resort din Franța – CCI (Chambre de Commerce et d’Industrie) desfășoară numeroase activități economice. Între altele gestionează nu mai puțin de 152 de porturi, 53 de aeroporturi, 37 de centre de expoziții, 10 parcuri industriale și 259 de clădiri de birouri, incubatoare de afaceri și hoteluri. Terenurile pe care sunt amplasate multe dintre aceste obiective au fost date în folosință gratuită de statul francez. Ca și în alte țări, calitatea de membru și cotizația aferentă sunt obligatorii pentru toate cele 2,9 milioane de firme franceze. Totodată, CCI este implicată în educație, girând 150 de şcoli superioare şi 141 centre de formare profesională, în care studiază anual peste 500.000 de oameni.

Și Uniunea Italiană a Camerelor de Comerț, Industrie, Artizanat și Agricultură (Unioncamere) este desemnată, prin lege, ca „organism de drept public”. Pe lângă cotizația obligatorie pentru toate cele 6 milioane de firme înregistrate în Italia, o sursă majoră de venituri constă în administrarea Registrului Afacerilor (Registro Imprese). Unioncamere lucrează în strânsă colaborare cu Ministerul Dezvoltării Economice și coordonează activitatea de reprezentare internațională a mediului italian de afaceri. Interesant este că organizația se ocupă totodată de accesarea fondurilor comunitare de către membrii săi, acționând atât ca gestionar al acestora, cât și ca persoană de contact pentru Comisia Europeană.

Camera de Comerț și Industrie a Germaniei – DIHK (Deutscher Industrie und Handelskammertag) este formată din 79 de camere locale și regionale, care funcționează prin autoadministrare, dar în strânsă legătură cu Ministerul Federal pentru Afaceri Economice și Energie. Cotizația este obligatorie pentru toate cele 3 milioane de firme germane, cu excepția primilor doi ani de la înregistrare. DIHK coordonează rețeaua reprezentanților comerciali în peste 90 de țări, pentru care primește și subvenții de la guvern. Una dintre cele mai vechi atribuții ale camerelor germane constă în organizarea învățământului dual pentru 328 de categorii profesionale.

Noua lege a Camerelor de Comerț din România nu face decât să alinieze legislația românească la reglementările organismelor similare din alte state europene, precum Austria, Franța, Italia sau Germania.  

Cum a devenit președinta Senatului mesagera firmei NEPI  

Liderii USR-PLUS nu preiau doar „argumente” de la NEPI, ci și documente oficiale pe care le dau mai departe. Președinta Senatului, Anca Dragu, a primit recent un memoriu de la această firmă sudafricană înregistrată într-un paradis fiscal, memoriu pe care l-a transmis imediat unor comisii din camera superioară a Parlamentului.

Unul dintre destinatari, președinta Comisiei Juridice, Iuliana Scîntei (PNL), i-a comunicat Ancăi Dragu că nu are temei legal să răspundă direct firmei NEPI.

Într-un comentariu postat pe Facebook, experimentata jurnalistă Adelina Rădulescu (ex-BBC și Europa Liberă) consideră că prin acest gest „se deconspiră și interesele USR-PLUS în afacerea Romexpo”. 

Anca Dragu respinge acuzațiile și susține că de același tratament s-ar bucura orice memoriu primit la cabinetul său:

“Orice fel de memoriu, sesizare sau orice alt tip de materiale care sunt trimise la cabinetul președintei Senatului și care privesc un proiect sau o inițiativă legislativă ce se află în circuitul legislativ sunt transmise mai departe de către cabinet spre comisiile implicate pentru elaborarea de răspunsuri.

Cabinetul președintei Senatului nu intervine și nu are niciun fel de implicare în elaborarea sau nu a răspunsurilor. Același lucru s-a întâmplat și în ceea ce privește toate documentele care s-au primit în cazul proiectului de lege privind trecerea terenului din zona Romexpo (aflat în proprietatea privată a statului) în proprietatea CCIR.

În acest caz, memoriul trimis de către fondul de investiții NEPI Rockcastle la cabinetul președintei Senatului a fost transmis mai departe celor două comisii implicate – Juridică și Economică, pentru elaborarea unui răspuns. Tot în acest caz, s-a transmis către ambele comisii și scrisoarea venită din partea Comisiei Europene, prin Consiliul Concurenței, prin care se cer clarificări cu privire la felul în care proiectul de lege permite transferul cu titlu gratuit.

La Comisia Europeană există deja o plângere de acordare a unui ajutor de stat în această speță. Este falsă informația potrivit căreia am cerut în nume personal să îmi fie înaintat răspunsul. Este vorba de o formulare standard folosită în toate documentele de acest gen pe care le înaintăm comisiilor și se referă la o rugăminte privind transmiterea spre informare a răspunsului deja înaintat solicitantului.

Eu, în calitate de președintă a Senatului, voi continua să mă asigur că parlamentarii din comisiile implicate în elaborarea unor proiecte de acte normative au la dispoziție toate informațiile primite pe respectivele proiecte, pentru elaborarea unei legislații în favoarea statului și a cetățenilor români”, a declarat Anca Dragu pentru Newsweek.ro.    

Business

„Preluarea proiectului din Marea Neagră nu este lipsită de riscuri pentru Romgaz” – surse din piața de energie

Publicat cu

pe

Ponta, despre Romgaz şi Transgaz: Gazul este al ţării, taxele locale rămân la Mediaş

„Dacă Romgaz va face greșeli in gestionarea implicării in proiectul legat de exploatarea gazelor din Marea Neagră, nu este exclus falimentul companiei de stat”, avertizează surse autorizate din piața de energie, care atrag atenția asupra faptului ca este un proiect extrem de dificil, chiar si pentru companiile internaționale care au experiență vasta in extragerea de gaze de la mare adâncime.

„Sunt maxim 7 companii la nivel internațional care dețin aceasta capacitate, de aceea ieșirea Exxon Mobil din proiect nu ar trebui sa facă pe nimeni foarte fericit. Experiența Romgaz in astfel de proiecte este zero. Una e sa extragi gaz din podișul Transilvaniei si cu totul altceva de la peste 2.000 de metri adâncime din Marea Neagra. Trebuie maxim de atenție din partea Romgaz, pentru care un astfel de proiect ori duce compania la un alt nivel, ori o baga in faliment”, au mai declarat sursele citate.

Directorul general al Romgaz, Aristotel Jude, a declarat, potrivit site-ului financialintelligence.ro, ca proiectul Neptun Deep reprezintă o oportunitate strategica pentru Romania, reprezentând o resursa importanta de gaze naturale in vederea asigurării securității energetice a tarii.

Consiliul de administrație al SNGC Romgaz a anunțat luni 22 martie ca a avizat încheierea contractului de vânzare a tuturor acțiunilor emise, reprezentând 100% din capitalul social al companiei ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited care deține 50% din drepturile si obligațiile acordului petrolier pentru offshore XIX Neptun din Marea Neagra.

Romgaz plătește pentru aceasta achiziție 1.06 miliarde de dolari. Cel puțin alte 2 miliarde de dolari vor fi necesari ca investiții asumate de Romgaz.

Aristotel Jude a mai declarat ca potrivit estimărilor Romgaz, prima producție de gaze naturale din respectivul perimetru va fi obținuta la sfârșitul anului 2026, începutul anului 2027.

Citește mai departe

Business

Șapte motive din cauza cărora inflația a scumpit traiul zilnic peste tot în lume

Publicat cu

pe

De la achiziționarea produselor de uz casnic și a alimentelor, până la costul încălzirii locuințelor, traiul zilnic este mai scump, nu doar în Anglia, ci și în restul lumii, transmite BBC.

Inflația la nivel global – pragul la care prețurile cresc – a atins cel mai înalt nivel din 2008 până în prezent. Iată câteva motive pentru care s-a întâmplat acest lucru.

1. Creșterea prețurilor plătite pentru energia electrică sau pentru carburanți

  • Prețurile carburanților au scăzut la debutul pandemiei de COVID-19, dar reversul a apărut ulterior și suma plătită de oameni pentru un plin la mașină a ajuns la valoarea maximă atinsă în ultimii 7 ani.
  • Un galon de benzină (3,78 litri) în Statele Unite ale Americii costă, în prezent, aproximativ 3.31$, pe când, în urmă cu un an, avea tariful de 2.39$. Situația a fost similară și în Europa și Anglia.
  • Prețul gazului de consum a crescut, de asemenea, foarte brusc, fapt ce a generat plata unor facturi mai mari pentru încălzirea locuinței pentru oamenii de pretutindeni.
  • Cererea crescută din Asia pentru aceste resurse, dar și iarna geroasă de anul trecut din Europa au afectat rezervele de gaze naturale și au determinat creșterea prețului acestora.

2. Producția insuficientă de bunuri în raport cu cererea de pe piață

  • Prețul multor bunuri de consum a crescut vertiginos în timpul pandemiei.
  • Consumatorii au rămas în case în timpul carantinei, fapt ce a generat o cerere mare pentru bunurile de consum și dorința acestora de a investi mai mult în îmbunătățirea mediului de acasă întrucât nu puteau pleca în vacanțe sau nu puteau ieși la restaurante.
  • Mulți producători din zone precum Asia au fost nevoiți să își închidă afacerile în timpul carantinei din cauza restricțiilor împotriva răspândirii virusului SARS-CoV-2, iar cei ce au rămas pe piață au avut dificultăți în a satisface nevoia clienților din punct de vedere al cantității de bunuri produse.
  • Cauza scumpirilor este reprezentată de insuficiența materiei prime precum: plasticul, cimentul sau oțelul. Lemnul folosit în construcții costă acum cu 80% mai mult decât în anul 2021 în Anglia, dar și-a dublat prețul și în Statele Unite ale Americii.
  • Retaileri mari precum Nike și Costco din America au fost nevoiți să își crească prețurile din cauza costurilor mai mari necesare pentru a susține lanțul de aprovizionare.
  • Și mai este vorba și despre un deficit al producției microcipurilor, componente esențiale pentru mașini, calculatoare sau anumite electrocasnice.

3. Costurile de livrare

  • Companiile internaționale de livrare – cele care transportă bunurile de larg consum la destinație – au fost copleșite de cererea mare apărută în timpul pandemiei.
  • Expedierea unul singur container de dimensiuni medii preluat din Asia, cu destinația Europa, costă acum 17,000$, de 10 ori mai mult decât în anul precedent (1500$).
  • Această criză a fost influențată și de creșterea bruscă a taxelor de livrare în mediul aerian și problema a devenit și mai mare în momentul în care s-a declanșat o criză de personal în cazul șoferilor de tiruri în Europa.
  •  Neajunsurile transportului bunurilor au părut că se disipă în luna decembrie, moment în care Statele Unite ale Americii si-au revenit, având parte de importuri masive.
  • Totuși, noua tulpină de virus, Omicron, dar și viitoarele versiuni de COVID-19 ce ar putea apărea amenință aceste reușite.

4. Salariile crescute

  • Mulți oameni au părăsit câmpul muncii sau și-au schimbat jobul în timpul pandemiei de COVID-19.
  • În Statele Unite ale Americii, luna aprilie a reprezentat perioada în care patru milioane de angajați au demisionat de la locul de muncă – potrivit Departamentului Forței de Muncă – acesta fiind cel mai mare record înregistrat până acum.
  • În consecință, firmele au întâmpinat probleme în recrutarea personalului pentru funcții precum șoferi, muncitori în industria alimentară sau ospătari.
  • Un studiu realizat pe un eșantion de 50 de mari retaileri a căror activitate se desfășoară pe teritoriul Statelor Unite ale Americii a relevat faptul că 94% dintre aceștia au întâmpinat probleme în a găsi alți angajați pentru acele posturi.
  • Astfel, companiile au fost nevoite să crească salariile și să ofere bonusuri de angajare pentru a atrage și a păstra angajații. McDonald’s și Amazon au oferit bonusuri de angajare cuprinse în intervalul 200$ – 1000$.
  • Toate aceste costuri adiționale cu salariile angajaților ajung să fie suportate, la final, tot de către consumatori. Brandul Next, cunoscut la nivel global, a pus creșterile prețurilor din incipitul anul 2022 pe baza salariilor ce au atins cote record în ultima perioadă.

5. Impactul climatic

  • Vremea extremă din unele zone ale globului a contribuit și ea la fenomenul inflației.
  • Furnizorii de uleiuri au fost afectați de tornadele Ida și Nicholas ce au trecut pe lângă golful Mexicului și au impietat infrastructura acestei ramuri industriale din Statele Unite ale Americii.
  • Și problemele legate de cererea pentru microcipuri au fost agravate de furtuna puternică  ce s-a abătut asupra Texasului în iarna lui 2021  și, implicit, a fabricilor din zona respectivă, în ultimul an.
  • Costul cafelei a crescut brusc după ce Brazilia, cel mai mare producător din lume, a avut o recoltă săracă, aceasta fiind cauzată de cea mai severă secetă din ultimul secol.

6. Costurile vamale

  • Mai multe costuri de import au contribuit și ele la creșterea prețurilor produselor. Regulile de transport internațional în urma Brexitului implică reducerea importurilor din Europa către Anglia cu aproximativ un sfert în prima jumătate a anului 2021.
  • Taxele de roaming vor fi aplicate pentru cetățenii britanici care călătoresc în Europa.
  • Concomitent, Statele Unite ale Americii au inclus tarife de import pentru bunurile aduse din China în prețul plătit de consumator sub forma unor sume mai mari achitate de clienți la casa de marcat.
  • Sancțiunile impuse de America pentru gigantul producător de telefoane Huawei au afectat prețurile și lanțul de distribuție al produselor vândute către americani de această companie.

7. Finalul alocării fondurilor de ajutor pentru a face față pandemiei

  • Guvernele din întreaga lume au oferit un sprijin financiar afacerilor pentru a le ajuta să facă față impactului pandemiei de COVID-19 asupra economiei.
  • Cheltuielile publice au crescut și împrumuturile guvernamentale au avut o rată mai mare în această perioadă, fapt ce a dus la creșteri ale prețurilor, contribuind, astfel, la generarea unui nivel de trai mai scăzut, întrucât salariile majorității angajaților au rămas constante.
  • Multe economii dezvoltate aveau deja implementate politici menite să protejeze angajații precum acordarea unor concedii sau a unor ajutoare sociale menite să îi ajute pe cei cu salarii mai mici.
  • Unii economiști avertizează că aceste politici ar putea crește gradul inflației pe măsură ce programele de sprijin și ajutor pentru afaceri se apropie de final.

 

 

 

Citește mai departe

Business

Firma de avocatură LDDP, victorie pentru statul român în procesul de la Washington cu frații Micula

Publicat cu

pe

Printr-o decizie emisă la data de 4 ianuarie 2022 de Comitetul ad-hoc de anulare constituit sub auspiciile Centrului internațional pentru reglementarea diferendelor relative la investiții (ICSID) de pe lângă Banca Mondială, a fost respinsă cererea de anulare a hotărârii arbitrale din 5 Martie 2020, prin care un tribunal arbitral internațional a respins pretențiile împotriva României în valoare de peste 9 miliarde de lei, formulate de Ioan și Viorel Micula și de mai multe societăți române asociate acestora, inclusiv S.C. Scandic Distilleries SA („Reclamanții”).

Decizia comitetului de anulare închide final procedurile arbitrale inițiate de Reclamanți în anul 2014 în baza Acordului între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor („Tratatul”). În cadrul arbitrajului, Reclamanții au susținut că România și-a încălcat obligațiile internaționale în temeiul Tratatului, nereușind să aplice în mod adecvat legile privind impozitarea băuturilor spirtoase și prin adoptarea unui nou regim de prețuri pentru apa minerală.  Tribunalul arbitral a respins cererea Reclamanților și a constatat că „România s-a angajat în eforturi serioase și vizibile pentru a își aplica legile privind impozitarea în legătură cu alcoolul.” și că România „a arătat că are un mecanism complex pentru aplicarea legilor sale, o strategie prin care se asigură aplicarea în mod eficient din perspectiva costurilor și o structură de executare atât la nivel de gospodărie individuală, cât și la nivel de producător industrial, implicând ANAF, Vama și DG Antifraudă.”. La rândul său, prin decizia din 4 ianuarie 2022, Comitetul ad-hoc a decis, în mod contrar susținerilor Reclamanților, că tribunalul arbitral nu a încălcat regulile fundamentale de procedură și s-a referit la toate susținerile formulate de Reclamanți în arbitraj.

România a fost apărată în cadrul arbitrajului de un consorțiu format din firmele de avocatură „Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP” din București și „LALIVE” din Geneva, Elveția. Echipele de avocați au fost formate din prof. Crenguța Leaua, dr. Gheorghe Matei, prof. Stefan Deaconu, Marius Grigorescu, Raluca Popa și Corina Tănase, din cadrul LDDP, și de Dr. Veijo Heiskanen, Matthias Scherer, Laura Halonen (consultant), Sam Moss și Alptug Tokeser, din cadrul LALIVE.

Cu privire la hotărârea arbitrală, Crenguța Leaua, din cadrul LDDP, a declarat: „Suntem foarte mulțumiți de rezultatul pozitiv al dosarului, prin care Comitetul ad-hoc a respins cererea de anulare formulată de reclamanți și a confirmat hotărârea arbitrală anterioară prin care se arăta că România nu a încălcat Tratatul Suedia-România. Suntem la finalul unei dispute care a durat peste 7 ani, fiind unul dintre cele mai complexe dosare, în care probleme de drept fiscal substanțial   și procedural, din perspectivă macroeconomică, au fost introduse într-un arbitraj de investiții. De asemenea, suntem foarte bucuroși că aceasta este cea de a cincea victorie a echipelor Lalive și Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP în apărarea României în arbitraje investiționale. ”

Dr. Veijo Heiskanen și Matthias Scherer de la LALIVE SA au declarat: „Echipa noastră a fost onorată să reprezinte România în această chestiune importantă și suntem foarte mulțumiți de rezultat, care nu s-ar fi putut realiza fără colaborarea armonioasă cu Ministerul Finanțelor și cu alte agenții guvernamentale române, precum și cu colega noastră Crenguța Leaua și echipa ei de la LDDP.

Despre LDDP și LALIVE SA

Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP are sediul în București și se clasează în GAR 100 ca o firmă de avocatură de arbitraj de nivel mondial, mulți dintre avocații săi fiind clasați ca specialiști de top în arbitraj comercial și investițional. Alte domenii de expertiză includ dreptul fiscal, dreptul construcțiilor, dreptul tehnologiei, energia și resursele naturale, dreptul mediului, dreptul aviației, dreptul comercial și dreptul administrativ.

LALIVE este o firmă de avocatură internațională și independentă, cu birouri la Geneva, Zurich și Londra, și este un lider global în arbitrajul internațional. Aceasta consiliază și reprezintă clienții în procedurile desfășurate în conformitate cu toate regulile internaționale de arbitraj într-o varietate de domenii și este clasată în mod constant printre principalele practici de arbitraj din întreaga lume. Implicarea firmei într-o serie de dispute importante de mai multe miliarde între stat și investitori i-a adus recunoașterea drept una dintre societățile de vârf din acest domeniu. Specialiștii în arbitrajul de investiții ai societății acționează în mod regulat ca avocați pentru state și investitori la nivel mondial și sunt desemnați ca arbitri în litigiile care apar din tratate de investiții bilaterale și multilaterale, contracte de investiții și alte instrumente și implică o gamă largă de industrii, inclusiv energie, construcții, minerit, telecomunicații și transport.

Citește mai departe

Facebook

Articole Populare