Trei semne ale unei strategii bolnave la mitingul PSD

La centru, PSD își construiește o realitate paralelă, în care defilează în alb și în care Viorica Dancilă face proteste în fața guvernului, în vreme ce în țară rămâne arhetipul corupției, iar în școli și grădinițe au înflorit bancurile cu Viorica. 

PSD nu va convinge niciodată că e imaculat. Nici votul cetățenilor nu l-a luat prin promisiunea opririi din furat. Așa ceva nu scrie în programul de guvernare. Oamenii cred în schimb că PSD-ul împarte. Mitingul de sâmbătă a arătat, deopotrivă capacitatea de mobilizare a acestui partid, dar și incapacitatea de reformare.

Unde a greșit PSD?

Prea alb, prea exagerat.

Greșeala enormă cu alegerea albului drept culoarea PSD-ului care protestează. Pentru niciun român, indiferent de simpatiile politice, partidele nu sunt imaculate.

Partidele sunt gri, într-un caz fericit. Au și bune și mai puțin bune. Pe Adrian Năstase l-au prostit consultanții, în 2004, cu strategia centrului imaculat. O găselniță idioată menită să rezolve imposibilul: izolarea lui Adrian Năstase de percepția acută de corupție a guvernării Năstase. Reminiscențele de abordare din 2004 par să fi rămas și la unii colaboratori ai lui Liviu Dragnea. Numai că, în 2018, justificat sau nu, Liviu Dragnea este arhetipul corupției politice în Romania, după cum Adrian Năstase era în 2004. Zicala „Fură, dar ne dau și nouă” părea mai degrabă să fie credința din piață, iar la asta putea potrivi orice altă culoare.

Prea în fața Guvernului.

Locul ales greșit. Piața Victoriei a fost, dintotdeauna, locul protestelor împotriva Guvernului. Nu o poți disocia pe Viorica Dancilă de pe scena dintr-o parte a pieței de Viorica Dancilă din clădirea Guvernului, din cealaltă parte a pieței. Cel mai mare pesedist să fii, icoană cu Viorica Dancilă să ai, ceva tot te nemulțumește la cum merg lucrurile în România, din cauza unei guvernări incoerente ale cărei rezultate se lasă așteptate. Cu cei mai mari consultanți și cu cele mai groase farduri, Viorica Dancilă rămâne tot Viorica Dancilă.

O temă prea impersonală, doar a liderilor. 

Piața nu a fost emoționată de tema liderilor sau de discursurile lor axate pe lucruri ipotetice, neprobate niciodată. Anchetele DNA nu au vizat mase mari de oameni, puțini sunt cei din activul de partid care realmente se simt vizați de procurori. Apoi, dacă Dragnea e statul, cine naiba e statul paralel? Oamenii ar fi strigat bucuroși câte ceva despre pensii și salarii mai mari sau împotriva hoției de care se lovesc permanent. Au fost mobilizați de primarii PSD, dar despre aceiași primari oamenii știu foarte bine ce fac pe plan local, cât de bogați sunt și cum distribuie resursele după interesele lor.

A fost o temă paralelă, pentru că în realitate, opinia comună despre politică și politicieni e mult mai dură și fără nuanțe. Poporul în general ar condamna politicienii fără vreun proces. Iar Dragnea, văzut drept stăpânul acestei guvernări, nu ar face excepție.
Mitingul, organizat ca să transmită un mesaj judecătorilor, a fost văduvit de întrebarea care plutea deasupra pieței: Face sau nu pușcărie Liviu Dragnea? 

Merita pusă, dar nimeni nu a riscat să strice regia și să primească brutal de la popor adevărul verde în față.