De ce nu ne mirăm? Angajații duc dorul bârfelor de la birou, arată studiile

Cuvântul  „bârfă” face trimitere la ceva negativ. Totuși, așa-numita „bârfă de la birou” aduce beneficii din punct de vederepsihologic, beneficii pe care pandemia de coronavirus șilockdown-ul aferent acesteia le-a diminuat, notează The Wall-Street Journal.

Bârfa de la birou, conversațiile între mici grupuri de indivizicare împărtășesc aceleași idei despre lume, a devenit aproapeinexistentă în ultimul an din cauza perioadei dificile prin care trece omenirea. Detașați de colegii de lucru și lucrând din spatele unui monitor, angajații au fost brusc privați de relaxareape care o aducea acest obicei. Conversațiile de pe platformeconsacrate precum Zoom, sau Meet sunt departe de a umpleacest gol. Acolo, toate întâlnirile între angajați sunt scurte șiformale, uneori presărate cu întrebări de tipul „mă aud bine?”, sau „oare îmi merge camera web?”.

Programele hibride de lucru înseamnă că doar o parte din angajați sunt prezenți în birou. Astfel  prieteniile formate de maimulți sau mai puțini ani între angajați nu ajută întotdeauna. La urma urmei, un program hibrid de lucru înseamnă a te nimeri pe tură cu un coleg cu care ai interacționat prea puțin în trecut.

Chiar și când unii angajați au norocul de a se nimeri pe tură cu prieteni, numărul redus de oameni din încăpere face ca discuțiilesă fie seci și monotone deoarece lipsa unui volum mare de informații noi își spune cuvântul. Mai puțini oameni, mai puțineinformații noi diseminate.

„Noi anticipăm tot ceea ce urmează să aflăm de la colegi înpauza scurtă de cafea”, spune B. L., angajat Mood Media, sector 2, București.

Iar acest lucru nu se întâmplă numai în România ci și în alte țări.

„Noi știm deja ce are de spus toată lumea”, declară pentru The Wall-Street Journal Joe Labianca, profesor de management la Facultatea de Afaceri și Economie „Gatton” de la Universitateadin Kentucky.

Pentru mulți dintre angajați, cinci minute de discuții pe subiecte diverse, însemnau, pur și simplu relaxare. Nu conta că ei vorbeau despre ultimul scandal din presă, sau despre cel dintre un alt angajat și șef, despre un model de geacă în trend pe care doi studenți veniți în practică la locul de muncă îl purtau, sau despre cum secretara a vărsat ceașca de cafea pe noua cămașă a supervizorului.

„Erau cinci minute de discuție despre ultima ceartă dată la televizor, sau cinci minute de șușoteli despre un nou proiect al companiei. Cu alte cuvinte – viață”, spune un articol de opinie publicat de CNN.

Dar iată că pandemia Sars-COV-2 a zdruncinat din temelii ceea ce mulți numeau pur și simplu „viață”. Privit din unghiul acesta, unii oameni ar putea spune că asta e un lucru bun, deoarece bârfa este adesea asociată cu un obicei prost care trebuie corectat. Specialiștii în sănătate mintală sunt de altă părere.

Bârfa văzută dintr-un alt unghi

Bârfa poate avea o conotație negativă, fiind asociată cu secrete și minciuni despre anumiți indvizi, însă aceasta este, de cele maimulte ori neutră, sau chiar pozitivă. Mulți oameni doar vorbesc între ei, schimbă opinii iar acest lucru îi ajută să supraviețuiască în societate, spune David Ludden, profesor de psihologie la Colegiul Georgia Gwinnett și autorul „Psihologiei Limbajului”: o abordare integrată. „Poate fi pozitivă sau neutră”.

Totodată, o meta-analiză din anul 2019 publicată în revista „Social Psychological and Personality Science” arată concret cătrei sferturi dintre subiectele de bârfă ale unui grup de 467 de indivizi au fost neutre. În timpul experimentului, subiecții au schimbat păreri despre filme și performanțe actoricești.

Doar o mică parte dintre conversațiile analizate — în jur de 15% — au fost considerate bârfe negative și o parte și mai mică au fost considerate bârfe pozitive — 9% — . Deci bârfa poate fi deseori doar o pălăvrăgeală nevinovată.

Iar aceasta pare a fi unul dintre cele mai vechi mecanisme de supraviețuire. Antropologii susțin că bârfa datează încă din cele mai vechi timpuri având un rol foarte important în menținerea unității unui grup și în promovarea adevăratelor personalități, contribuind semnificativ la supraviețuirea și prosperitatea colectivităților umane.

Psihologul evolutiv Robin Dunbar a pionierat prima dată această idee. În trecut, oamenii cavernelor trebuiau să găsească un mijloc de a-și identifica atât partenerii de încredere cât și inamicii, erau nevoiți să fie la curent cu ceea ce se întâmplă. Bârfa a venit în ajutorul acestora iar aceasta s-a întipărit în mentalitatea umană.

Bârfa, susține lucrarea lui Dunbar, oferă oamenilor capacitatea de a răspândi informații valoroase în rețelele sociale foarte mari.

„Dacă nu am fi capabili să ne implicăm în discuții despre probleme sociale și personale, nu am fi capabili să susținem tipurile de societăți din care facem parte”, explică acesta într-o lucrare  publicată în „Review of General Psychology” și preluată de Time.

Iar unii savanți consideră bârfa ca o dovadă a dobândirii de cunoștințe, oferind momente din care oamenii pot învăța și exemple despre ceea ce este acceptabil social — și ceea ce nueste acceptabil în societate. De exemplu, dacă există cineva care trișează mult într-o comunitate sau într-un cerc social și oamenii încep să vorbească despre acea persoană într-un mod negativ, atunci critica colectivă ar trebui să-i avertizeze pe alții despre consecințele înșelăciunii. În timp acest lucru servește la menținerea controlului oamenilor din punctul de vedere al moralității.

Văzută din unghiul acesta, bârfa este doar o altă formă de socializare – una de care oamenii au nevoie disperată și după care tânjesc în aceste luni înstrăinate și izolare.