Tirul cu arcul reînvie în România

Tirul cu arcul, activitatea care dezvoltă capacitatea de concentrare şi alimentează spiritul competitiv are cca 350 adepţi pe teritoriul ţării noastre. Inspiraţi de personaje mitologice elene precum Apollo sau Artemis, dar şi de Legolas Greenleaf din The Lord of the Rings şi Katniss Everdeen din The Hunger Games, arcaşii români pun sportul înapoi pe hartă. Aflaţi sub atenta observaţie a instructorilor şi investind într-un echipament personalizat, aceştia continuă să se dedice unei activităţi ce are o tradiţie lungă în spaţiul românesc.

De a lungul timpului, arcul a fost folosit în diverse scopuri. Dacă în Antichitate, geto-dacii trăgeau săgeți pe timp de furtună pentru a-și arăta atașamentul față de zeul Gebeleizis, în Evul Mediu arcul a fost folosit cu precădere în bătălii şi la vânătoare. Astfel, istorici români şi cronicari poloni au consemnat în scrierile lor ajutorul pe care l-au oferit arcașii lui Alexandru cel Bun alianței polono-lituaniene în scopul asedierii cetății Marienburg. Chiar dacă acele vremuri sunt îndepărtate iar apariția altor arme precum pistoale, puşti şi mitraliere au pus în umbră arcul şi săgețile sale, unii romani continuă să „asedieze” terenurile de tir cu arcul din România.

Tirul cu arcul este sportul olimpic de care se poate bucura oricine.

Activitatea milenară este destinata deopotrivă copiilor, adulţilor şi persoanelor cu dizabilităţi. De tir cu arcul se poate apuca oricine, oricând deoarece nu există o limită de vârstă superioară şi nici o limita de vârstă inferioară. Acesta este unul dintre motivele pentru care în cluburile de arcaşie din ţară pot fi văzute exersând persoane de diferite vârste şi sexe. Un alt motiv pentru care românii practică tir cu arcul este dat de puterea acestui sport de a dezvolta capacitatea de concentrare. Însă există şi români cărora arma milenară le inspiră valori precum precizie, curaj şi perseverenţă.

Cristiana Pădurariu, arcaşă, Suceava

„Am în jur de 3 ani şi jumătate de când practic tirul cu arcul. M-am apucat în timpul liceului. În acea perioadăeram, ca şi acum de altfel, fascinatăde lumile fantasy, iar cel mai mult imi plăcea sămăuit la fotografii cu tot felul de personaje, peisaje şi arme. Dintre toate, arcul m-a atras cel mai mult, fiindcăimi inspira, ca şi în prezent, putere, dreptate, demnitate, curaj, dar şi agilitate, precizie, un altfel de eleganță si perseverență. Pentru căimi doream atunci săimi gasesc un nou hobby care săfie, mai degrabă, un sport, măhotărâsem sa încep săpractic tirul cu arcul.” declara Cristiana Pădurariu, arcaşăşi studentăla Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava.  Aceasta adauga şi căpersonaje precum  Susan Pevensie din „Cronicile din Narnia”, Katniss Everdeen din “Jocurile Foamei” si Legolas Greenleaf din “Stapanul Inelelor” au îndreptat-o către alegerea de a se apuca de tir cu arcul.

“Cât despre modele, mentionez pe Susan Pevensie din „Cronicile din Narnia”, cea care a trezit prima interesul meu față de mânuirea arcului, Katniss Everdeen din „Jocurile foamei”, Lara Croft, pe care am adorat-o mereu, Legolas din „Stăpânul inelelor”, dar si John Rambo.”

Există mai multe forme de tir cu arcul şi mai multe clase de arc

Începătorii sunt invitaţi să încerce tirul cu arcul la ţintă, căruia i se mai spune şi metric. Ţintele sunt poziţionate pe un teren plat, lipsit de obstacole. În timpul unei runde sunt trase mai multe săgeti de la diferite distanţe, până la 90m pentru bărbaţi şi 70m pentru femei. În schimb, pentru copii, distanţele variază în funcţie de vârstă.

O varietate este întâlnită şi în rândul echipamentului deoarece pentru această activitate  pot fi utilizate mai multe clase de arc.

Şi în cazul tirului de câmp (Field) sunt folosite mai multe clase de arc. Însă, spre deosebire de cel metric, tirul de câmp se desfăşoară pe un teren accidentat, de obicei de pădure, Această activitate poate fi asemănată cu golful întrucât abordarea fiecărei ţinte este diferită, participanţii începând dintr-un punct şi finalizând în circuit traseul. La tirul de câmp, cursanţii trag săgeţile de pe un loc semnalizat, merg către ţintă pentru a marca iar apoi se îndreaptă către următorul punct de tragere. Distanţele de la care sunt lansate săgeţile variază, însa unele puncte de tragere dau participanţilor libertatea de a estima singuri numărul metrilor necesari unei ochiri corespunzatoare. Acesta poate fi un lucru dificil de realizat pentru ei în contextul în care dimensiunea ţintelor este diferită, unele dintre ele fiind de 15cm iar altele ajungând la aproximativ 80 cm. Totuşi, arcaşii din România văd această formă de tir cu arcul deosebit de interesantă şi totodată o consideră un prilej bun pentru socializare.

Socializarea se poate realiza şi în cadrul tirului de vânătoare. Numită şi Popinjay, activitatea  implică folosirea unor săgeţi boante, adică săgeţi care au un dop de cauciuc în loc de vârf. Arcaşii stau la baza unui stâlp şi trag aproape vertical săgeţile încercând să doboare cât mai multe ţinte confecţionate din lemn care au forma unor animale.

O atmosferă prietenoasă este întâlnită şi în cazul tirului la prăjină. Recomandată de specialişti, activitatea implica ochirea unor zone circulare punctate care includ un steag de marcaj. Zonele circulare formează o ţintă uriaşă, ariile cele mai apropiate de steag având un punctaj mai mare faţă de cele depărtate de acesta. Astfel, scopul arcaşilor este de a ţinti acele arii apropiate de steag de la distanţe care variază atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Bărbaţii vor trage  săgeţi în serie de la o distanţă de aproximativ 165m, pe când femeile vor propulsa săgeţile de la 125m. Ca şi în cazul tirului metric, pentru copii distanţele variază în funcţie de vârsta acestora.

Un arcaş care reuşeşte să ţintească foarte departe este desemnat câştigător în cadrul competiţiilor de tir la distanţă. Tirul la distanţă este o formă care se desfaşoară numai în spaţii mari. Specialiştii consideră ca spaţiul ideal este cel în aer liber deoarece această activitatate implică un număr mai mare de oameni al căror ţel este tragerea la o distanţă cât mai mare. În mod normal, arcaşii trag 24 de săgeţi în serii de 6. După ce toata lumea a tras, participanţii pornesc în căutarea celei mai îndepărtate săgeţi iar arbitrii îi acompaniază pentru a măsura distanţa.

Tirul la distanţă poate fi practicat folosind mai multe modele de arc.

Arcaşii români achizionează şi folosesc arcuri ce fac parte din diverse clase. Cei mai mulţi încep să tragă cu arcurile tradiţionale, care reprezintă versiunile cele mai apropiate de armele orginale pe care le foloseau strămoşii noştri la vânătoare şi în bătălii.

Model de arc tradiţional

 Pe măsură ce descoperă secretele arcaşiei practicând diverse forme de tir cu arcul, aceştia învaţă să stăpânească arme complexe precum Recurve sau Compound. Arcul Recurve, căruia i se mai spune şi Arc Olimpic este confecţionat din lemn laminat şi fibră de sticlă. În ultimii ani, producătorii s-au concentrat pe conceperea arcurilor olimpice cu braţe detaşabile din metal. Săgeţile pentru acest tip de arc sunt confecţionate din lemn, aluminiu, carbon/aluminiu, sau fibră de carbon. Săgeţile din carbon/ aluminiu sau din fibră de carbon au o viteza mai mare de zbor şi asigură obţinerea unui punctaj bun în cadrul competiţiilor.

Model de arc olimpic

 Considerat cel mai sofisticat şi tehnic arc dintre toate cele existente, Arcul Compound, sau Arcul Compus este confecţionat atât din fibră de sticlă laminată cât şi din fibră de carbon. Acesta prezintă o coarda şi doua sau patru cabluri cu scripeţi la capăt. Cablurile sunt prinse de braţele rigide ale armei şi de o camă. Datorită configuraţiei, acesta este mai uşor de ţinut în mână şi folosit, fiind de asemenea rezistent la schimbările de temperatură şi umezeală.

Model de arc compus

În ceea ce o priveşte pe Cristiana, aceasta spune că ea foloseşte acelaşi tip de arc pe care l-a achiziţionat când a început să practice tir cu arcul.

„Acum folosesc acelaşi tip de arc pe care mi l-am achiziţionatînainte săîncep acest sport, şi anume Initech 2. Este un arc foarte bun, pe care îl consider potrivit atât pentru începatori, câtşi pentru cei care practicătirul cu arcul de mai mult timp. ”  Aceasta menţioneazăşi căare în plan săpractice tir cu arcul în cadrul unui club şi căastfel va încerca mai multe clase de arc.

Cristiana Pădurariu folosind Initech 2, un arc pe care îl recomandă atât începătorilor cât şi celor care practică sportul de foarte mult timp

Unde şi când poţi practica tir cu arcul pe teritoriul ţării noastre?

Pasionaţii acestui sport, dar şi cei care doresc să cunoască secretele arcăşiei se pot îndrepta către diverse cluburi în funcție de proximitatea geografică. În prezent, tir cu arcul

În Bucureşti, Ares Archery organizează atât cursuri de iniţiere pentru începători, adulţi şi copii, cât şi antrenamente pentru arcaşii avansaţi. Localizat în sectorul 3 al Capitalei, clubul îşi desfăşoară activităţile în zilele lucrătoare de la orele 16:00 până la orele 20:00. În schimb, sâmbata programul începe de la orele 10:00 iar duminica de la orele 14:00.

La Ares Archery instructajul este asigurat de o echipa de sportivi profesionişti pasionaţi în speţă de trasul cu arcul tradiţional, cel care a fost folosit în lupte şi de către strămoşii nostri. Aşadar, pe parcursul şedintelor instructorii pun la dispozitia începătorilor şi avansaţilor arcuri tradiţionale, însă oferă şi arcuri olimpice şi compuse.

Un alt club de arcaşie care asigură sportivilor materialele necesare în procesul de informare şi de pregătire este Aktiv Club. Aflat tot în Capitală, mai precis în sectorul 1, acesta este deschis numai în zilele de marţi şi joi în intervalul orar 19:30-21:30. Pe parcursul programului, cursanţii sunt invitaţi să folosească toate clasele de arc şi sunt îndemnaţi de către antrenori să facă performanţă. Aktiv Club menţionează că pentru a participa la cursurile sale, fiecare persoană trebuie să participe la o şedinţă de iniţiere.

Însă Bucureştiul nu este singurul oraş din România unde se desfăşoara cursuri de tir cu arcul. Cu o istorie vastă în arcaşie, RedPoint Oradea oferă antrenamente în zilele de luni, marţi şi vineri între orele 17:00-19:00. Instructorii clubului formează grupuri de câte 4-6 cursanţi, ajutându-i pe aceştia să înteleagă elementele de bază ale sportului şi să atingă performanţe în competiţii.

Şi clubul Şoimii de Mureş din Târgu Mureş se angajează în antrenarea oamenilor pentru competiţii. La Şoimii de Mureş sunt aşteptate persoane de toate vârstele în zilele de marţi, joi şi sâmbată. Intervalele orare la care acestea pot practica tir cu arcul sunt 18:00-20:00 în zilele de lucru şi 10:00- 12:00 pentru weekend. Instructorii clubului sunt persoane cu o istorie vasta în domeniul competiţiilor de tir cu arcul.

Şi pentru Clubul Sportiv Municipal Iaşi tirul cu arcul are un rol aparte, acesta antrenând generaţii de sportivi ce au participat de-alungul anilor atât la competiţii naţionale cât şi internaţionale.

Cât te costă să faci tir cu arcul?

O şedinţă simplă de două ore în cadrul unui club costă între 30lei şi 50lei în timp ce un abonament pe o lună poate să ajungă la 200lei. Majoritatea cluburilor de tir cu arcul din România fac însă reduceri pentru persoanele care vin să practice tir cu arcul în grup. Tot acestea oferă cursanților atât echipamente, cât şi sfaturi despre cum să şi aleagă propriile arme.

Prețurile unui arc pentru începători pornesc de la suma de 500lei. Săgețile pentru acesta costă în jur de 30lei, însă în funcție de materialul din care sunt confecționate prețul lor poate ajunge la 60lei. Suma de 60lei poate fi investită şi în panouri de tragere.

Dar un arc profesionist ce poate fi folosit in competitii si este confectionat din materiale laminate cu lemn pe interior ajunge la 2,000lei.

Arcaşii români ţintesc tot mai bine în competiţii, întorcându-se adesea acasă cu titluri şi medalii.

De- a lungul timpului, practicanţii de tir cu arcul din România s-au impus în competiţiile sportive. Astfel, în anul 2018 militarul român Eugen Pătru a obţinut prima medalie de aur în proba individuală de tir cu arcul olimpic de la Jocurile Invictus, competiție desfăşurată  în orașul australian Sydney. Un an mai tarziu, acesta  s-a întors acasă de la  la Jocurile Mondiale Militare desfăşurate în Wuhan, China cu o noua medalie, învingându-l pe Serasinghe Pathirana Bandula din Sri Lanka.

Însă România nu a înregistrat performanţe numai la tir cu arcul olimpic. În cadrul European Grand Prix din anul 2017, Ovidiu Achilie, Marius Vlad şi Gigi Pusca au obţinut trei medalii de aur la arc compound, acest lucru reprezentând o premiera pentru ţara noastră.

Nici arcaşele nu s-au lasat mai prejos. Cadeta Beatrice Miklos a obţinut, în anul 2019,  calificarea la Jocurile Europei desfăşurate la Minsk, Belarus, datorită rezultatelor foarte bune obținute în perioada 9-14 aprilie la European Grand Prix, București. Tot ea a luat titlul de campionã nationalã la junioare şi a doborât douã recorduri naţionale la competiţia de tir cu arcul de anul acesta care s-a desfăşurat în Iaşi. Astfel, cu aceste performanţe, cadeta speră la Olimpiada de tir cu arcul din anul 2024 de la Tokyo.

Alte cadete care s-au făcut remarcate anul acesta sunt Bernadett Haragos, Ada Luncan şi Ştefania Ivan de la RedPoint Oradea, care au stabilit un nou record la arcul compus în cadrul Campionatului Naţional de tir cu arcul indoor pentru copii şi cadeti organizat la Deva.

Însa şi copiii au ţintit bine în cadrul aceleaşi competiţii. Arcaşa Melinda Debrenti a devenit campioană naţională la arc compound. Colegul ei, Radu Moza a obţinut acelaşi titlu.

Deşi nu este atât de accesat precum fotbalul şi tenisul, tirul cu arcul continuă să răzbească în România, datorită devotamentului antrenorilor şi cursanţilor. Cristiana Pădurariu consideră că în ultimii ani, tirul cu arcul şi-a croit un drum printre sporturile româneşti.

„Nu pot spune că în România tirul cu arcul este cam puţin valorificat, deoarece există comunităţi de arcaşi, cluburi de arcaşie şi competiţii de acest fel. Totul constă în semnificaţia pe care omul o acordă acestui sport: cei care nu simt dorinţa de a se apropia de ceea ce înseamnă tir cu arcul îşi vor găsi alte ocupaţii, însa cei care dezvoltă o pasiune față de acesta se vor reuni întotdeauna şi ei vor fi aceia care vor valorifica, aceia care vor oferi o semnificaţie mai mare sau mai puţin mare acestui sport. Cu toate acestea, sunt de părere că tirul cu arcul poate deveni, în România, o activitate şi mai apreciată decât este deja.”