Anxietatea poate tripla riscul de apariție a demenței

De parcă persoanele cu anxietate nu ar avea de ce să-și mai facă griji, un nou studiu se adaugă la această listă, care sugerează că tulburarea poate tripla riscul de apariție a demenței, mai târziu în viață.

Din cunoștințele autorilor, cercetarea este prima care analizează asocierea dintre diferitele severități ale riscului de anxietate și demență de-a lungul timpului și efectul momentului de anxietate asupra acestui risc, potrivit studiului publicat miercuri în Jurnalul Societății Americane de Geriatrie.

„Anxietatea poate fi considerată acum un factor de risc netradițional pentru demență”, a spus pentru CNN dr. Kay Khaing, autorul principal al studiului și geriatru specialist la Hunter New England Health din Newcastle, Australia.

Legătura dintre anxietate și demență

Peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de demență, unde se estimează o creștere de până la 139 de milioane până în 2050. Având în vedere că afecțiunea este și o cauză principală de deces, cercetătorii și profesioniștii din domeniul sănătății și-au îndreptat atenția către prevenire, în special prin abordarea factorilor de risc precum anxietatea sau obiceiurile stilului de viață.

Studiile anterioare care explorează relația dintre anxietate și demență au măsurat anxietatea participanților la un moment dat, oferind concluzii mixte – dar cât de mult durează anxietatea cuiva este un aspect important care merită luat în considerare, au susținut autorii.

Ce rezultă din studiu?

Echipa a studiat 2.132 de participanți recrutați din studiul Hunter Community, din Newcastle, în perioada decembrie 2004 – 2007. Voluntarii aveau vârste cuprinse între 60 și 81 de ani și, la începutul studiului, au transmis informații despre sănătate, cum ar fi consumul de tutun sau alcool, ori dacă au avut afecțiuni precum hipertensiunea sau diabetul.

Au existat trei evaluări, numite și valuri, fiecare dintre ele la cinci ani. Cercetătorii au măsurat anxietatea participanților la prima și a doua evaluare. Anxietatea cronică a fost identificată la participanții care au avut anxietate atât la primul, cât și la cel de-al doilea val. Anxietatea unui individ era considerată rezolvată dacă anxietatea apărea doar în primul val. Anxietatea de nou debut se referă la cea identificată doar la al doilea val.

Demența a fost observată folosind coduri din Clasificarea Statistică Internațională a Bolilor sau din date privind beneficiile farmaceutice ale achiziționării de medicamente pentru demență, furnizate de Departamentul Australian de Sănătate și Îngrijire a Vârstnicilor.

În cele din urmă, 64 de participanți au dezvoltat demență. Experții au descoperit că anxietatea cronică și cea nouă au fost asociate cu un risc de aproape trei ori mai mare de demență, cu un timp mediu de diagnosticare de până la 10 ani.

Anxietatea care s-a rezolvat în primii cinci ani a fost atât de nesemnificativă, încât șansele au fost similare cu cele ale voluntarilor fără anxietate – o constatare pe care dr. Glen R. Finney, un coleg al Academiei Americane de Neurologie, a numit-o „un plus binevenit la cunoștințele noastre despre anxietate și demență”. Finney, directorul programului Geisinger Memory and Cognition din Pennsylvania, nu a fost implicat în studiu.

Rezultatele au fost, de asemenea, determinate în mare măsură de participanții sub 70 de ani.

„Știm de mult timp că stresul crește riscul de apariție a bolii Alzheimer”, a spus prin e-mail dr. Rudolph Tanzi, directorul Centrului McCance pentru Sănătatea Creierului de la Spitalul General Massachusetts din Boston, care nu a fost implicat în studiu. „Acest studiu este de acord cu studiile anterioare conform cărora terapia care vizează atenuarea anxietății poate ajuta la reducerea riscului de Alzheimer. Dar, dimensiunea acestui studiu este deosebit de convingătoare”.

Autorii celor mai recente cercetări nu au avut informații despre ce i-a ajutat pe unii participanți să-și depășească anxietatea.

Stresul și bolile neurodegenerative

Studiul are câteva limitări, inclusiv faptul că măsurătorile anxietății participanților s-au bazat pe cele patru săptămâni înainte de evaluări, au spus autorii. Echipa a pierdut, de asemenea, 33% dintre participanții care aveau o rată mai mare de anxietate la începutul studiului, conform CNN.

În viitor, a adăugat Finney, „ar fi util ca rezultatele să fie urmate de un studiu prospectiv care folosește măsuri cognitive și măsuri biologice ale hormonilor de stres, inflamație și neurodegenerare, inclusiv pentru boala Alzheimer”.

Asocierea dintre anxietate și demență poate fi explicată parțial prin legătura dintre prima și boala vasculară – o cauză a demenței – și efectele dăunătoare asupra celulelor, au spus experții.

Stresul crește cortizolul în creier și inflamația, unde ambele ucid celulele nervoase, a spus Tanzi, directorul Unității de Cercetare în Genetică și Îmbătrânire de la Spitalul General din Massachusetts.

Anxietatea este, de asemenea, asociată cu acumularea de beta-amiloid, a spus Khaing, care este un semn distinctiv al bolii Alzheimer.

Tulburarea a fost, de asemenea, legată de modificări structurale ale creierului „cum ar fi atrofia creierului și a hipocampului, toate procesele care sunt, de asemenea, asociate cu demența”, a adăugat Khaing. Atrofia se referă la pierderea unui țesut sau organ, în special ca urmare a degenerării celulare.

Cu toate acestea, studiul „ar putea sugera și posibilitatea ca anxietatea să fie o manifestare precoce a degradării creierului”, conform lui Salinas, profesor asistent clinic de neurologie la NYU Langone Health. „Declinul cognitiv timpuriu al cuiva poate contribui la anxietatea cuiva (de exemplu, greșeli sau jenă în situații sociale)”.

La începutul studiului, autorii au exclus persoanele care aveau deja tulburări cognitive, dar au recunoscut că declinul nedetectat este încă posibil.

Persoanele cu anxietate sunt, de asemenea, mai predispuse să facă alegeri nesănătoase, cum ar fi să aibă o dietă proastă sau să fumeze, au prezentat cercetătorii.

Gestionarea anxietății

Anxietatea este un răspuns normal la factorii de stres, dar dacă este excesivă, „te rugăm să cauți ajutor”, a spus Khaing.

Discută cu medicul sau cu un profesionist în sănătate mintală despre opțiunile pe care le ai, care pot include modificări ale stilului de viață, cum ar fi gestionarea stresului, dietă sănătoasă, exercițiile fizice și un somn mai bun. Toate acestea influențează separat riscul de demență. Formele importante de tratament includ și diferite tipuri de terapie sau medicamente antidepresive.

„Dar, este recomandat să eviți anumite medicamente care afectează creierul, inclusiv antidepresivele triciclice, benzodiazepinele și antihistaminicele puternice”, a concluzionat Finney.

Terapia cognitiv-comportamentală este tratamentul de selecție pentru multe tulburări de anxietate. Funcționează prin descoperirea „modelelor de gândire nesănătoase și a modului în care acestea pot cauza comportamente și convingeri autodistructive”, potrivit Alianței Naționale pentru Bolile Mintale.

În plus, „încercă să meditezi și să limitezi așteptările de la ceilalți și de la tine de a răspunde la e-mailuri și texte pe rețelele de socializare”, potrivit lui Tanzi. „De asemenea, recomandăm să eviți persoanele care îți displac cu adevărat și să interacționezi cu cei care au un efect pozitiv asupra bunăstării tale”.

Tanzi a subliniat că anxietatea este rezultatul faptului că „cele mai vechi și mai primitive părți” ale creierului nostru sunt destinate doar supraviețuirii.

„Este important să încerci să fii mereu atent și conștient de sine dacă creierul tău te hărțuiește pentru a sublinia prea mult acele nevoi de supraviețuire”, a completat acesta.