Amenințarea socială. Inegalitatea – sursă de risc pe plan internațional

Forumul Economic Mondial (FEM) din 2014, care s-a întrunit săptămâna trecută la Davos pentru ședința anuală, a avertizat asupra faptului că inegalitatea economică tot mai mare amenință pe plan global, se afirmă într-o analiză Oxford Analytica. Inegalitatea între națiuni scade din cauza creșterii veniturilor în țări cu o densitate mare a populației, precum China și India. Cu toate acestea, inegalitatea veniturilor între țări crește in ritmuri variate, având în principal consecințe negative.

Impact

• Dezvoltarea economică va juca probabil cel mai important rol în reducerea inegalității globale.
• Este posibilă creșterea polarizării politice pe măsură ce crește inegalitatea pe plan intern, afectând guvernarea.
• Măsurile luate pentru inegalitate sunt mai degrabă naționale, decât internaționale.

Ce urmează

Având în vedere ascensiunea unei noi generații de economii emergente, inegalitatea între populații va continua să scadă, permițând convergența globală a standardelor de viață în țări. În schimb, inegalitatea dintre populații va continua să crească sub presiunea progresului tehnologic, financiarizării, diferențelor educaționale și a retragerii ajutorului social din cauza crizei fiscale. Există riscuri globale din cauza posibilei răspândiri a problemelor pe plan internațional care își au originea în inegalitatea dintre țări.

Analiză

Inegalitatea economică – distribuția inegală a averii și veniturilor – a fost tema întâlnirii din acest an a FEM. Totuși, inegalitatea este un fenomen complex și dinamic, ceea ce face dificilă analiza bazată pe generalizări.

Complexitatea Statisticilor

Deși disparitatea averii între indivizi tinde să fie mai acută decât disparitatea veniturilor, într-un context global, distribuția veniturilor captează cel mai mult atenția. Aceasta se datorează în mare parte faptului că averea este foarte concentrată.

1.7 miliarde dolari: averea adunată a celor mai bogate 85 persoane din lume

Un raport al confederației Oxfam pentru soluționarea problemei sărăciei (eliberat pentru a coincide cu ziua deschiderii ultimei săptămâni a întâlnirii FEM) arată că cele mai bogate 85 persoane din lume dețin acum 1.7 miliarde dolari — aceeași sumă deținută de întreaga populație din emisfera sudică.

Inegalitatea Veniturilor Globale

La evaluarea inegalității veniturilor globale trebuie luate în considerare două sisteme de măsurare diferite – fiecare dintre ele dând alt tip de rezultate:

• Între țări: evaluarea inegalității veniturilor în această manieră compară țările pe baza veniturilor pe cap de locuitor. Potrivit acestei măsurători, inegalitatea veniturilor a crescut în ultimele două decenii între cele mai bogate și cele mai sărace națiuni, intensificând  o tendință de divergență care a început odată cu revoluția industrială.
• Între cetățeni: evaluarea inegalității veniturilor în această manieră compară  veniturile pe cap de locuitor ale țărilor în funcție de populație. Dacă se ia în calcul densitatea populației, inegalitatea internațională a veniturilor pare să fi scăzut în ultimele două decenii –pentru prima oară de la revoluția industrială.

Factorul China-India

Luând în calcul densitatea populațiilor, inegalitatea globală a veniturilor a scăzut. Acest lucru se datorează aproape în totalitate creșterii veniturilor și ascensiunii clasei mijlocii în China și India — care dețin aproape 40% din populația globală. Totuși, dacă s-ar scoate din ecuație China și India, inegalitatea veniturilor pare să fi crescut în ultimele două decenii (însemnând că disparitatea între țările avansate și în curs de dezvoltare considerate din punct de vedere demografic a crescut, dacă nu se iau în calcul China și India).

Risc naţional sau global?

Din cauza complexității măsurării inegalității, este necesară precizia alegerii tipului de inegalitate a veniturilor care poate reprezenta un „risc global”. FEM a identificat „disparitatea veniturilor” în raportul de Riscuri Globale 2014 ca fiind cel mai probabil risc ce ar putea avea un impact la scară globală în următorul deceniu. Totuși, în timp ce FEM s-a concentrat pe inegalitatea pe plan internațional, impactul inegalității între țări (adică inegalitatea pe plan intern) poate constitui o amenințare mai gravă, existând riscuri atât pe plan intern, cât și global.

În țările în care inegalitatea veniturilor a crescut considerabil, cercetările recente arată că poate duce la probleme economice, sociale și politice. Acestea includ:

• mobilitate socială redusă;
• probleme de sănătate mintală şi fizică;
• creşterea ratei infracţionalităţii.

Inegalitatea veniturilor între țări este o forță destabilizatoare care poate duce la nesiguranță socială. Protestele recente  din Brazilia și Turcia sunt astfel de exemple. Similar, salariile stagnante și șomajul persistent în unele țări cu economii avansate amenință să limiteze aptitudinile muncitorilor și să slăbească eventuala dezvoltare pe termen lung.

O altă amenințare gravă a inegalității necontrolate a veniturilor pe plan intern este polarizarea politică. Acest lucru se vede cel mai bine în Statele Unite.

Astfel, inegalitatea veniturilor pe plan intern este în special un risc național. Totuși, inegalitatea între țări poate avea consecințe globale. Unii economiști, ca de exemplu câștigătorul premiului Nobel, Joseph Stiglitz, au susținut, pe lângă nesiguranța socială,  care reduce investițiile nu numai în anumite țări, dar și în regiunile din jur, ideea unei legături cauzale între creșterea inegalității și apariția crizelor financiare (deși această legătură este foarte mult dezbătută). Luând în considerare finanțele integrate global, acest lucru reprezintă o amenințare majoră.

Viteză diferită

Inegalitatea veniturilor pe plan intern a crescut în mai multe țări – atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare – în ultimii ani. Totuși, disparitatea între cei bogați și cei săraci s-a creat în ritmuri diferite.

Ţările dezvoltate

Indexul Gini (o măsură a inegalității veniturilor) pentru majoritatea țărilor OCDE a crescut în medie din anii ’80, indicând o tendință generală printre economiile avansate.

[[{„type”:”media”,”view_mode”:”media_large”,”fid”:”58″,”attributes”:{„class”:”media-image aligncenter size-full wp-image-211058″,”typeof”:”foaf:Image”,”style”:””,”width”:”460″,”height”:”250″,”alt”:”image001″}}]]

Totuși, aceste medii maschează tendințe divergente. În timp ce în țări precum Marea Britanie sau Statele Unite, o parte importantă din veniturile naționale au mers către salariații de top, o tendință similară nu poate fi regăsită în Franța.

[[{„type”:”media”,”view_mode”:”media_large”,”fid”:”59″,”attributes”:{„class”:”media-image aligncenter size-full wp-image-211060″,”typeof”:”foaf:Image”,”style”:””,”width”:”215″,”height”:”248″,”alt”:”image002″}}]]

Inegalitatea veniturilor în economiile avansate a crescut mai repede în țări cu liberalizare financiară considerabilă. Aceasta din cauză că liberalizarea financiară  tinde să crească egalizarea în vârful clasei veniturilor.

Ţările în curs de dezvoltare

Inegalitatea veniturilor în China aproape că s-a dublat în ultimii 30 ani.

Dinamica inegalității veniturilor variază în rândul piețelor emergente. În timp ce inegalitatea veniturilor aproape că s-a dublat în China de la începutul anilor ’80, a rămas relativ constantă în India și a scăzut semnificativ în Brazilia.

Această divergență se datorează creșterii economice exponențiale din China, unde în zonele de coastă și cele urbane standardele de viață au crescut mai rapid decât în interiorul țării sau în zonele rurale. Deși acest lucru s-a întâmplat și în India, redistribuirea realizată de stat a ajutat la ameliorarea efectelor de creștere economică inegală.

Relevanţa FEM?

În ultimii ani, FEM a fost criticat pentru sprijinirea liberalizării financiare și concentrarea pe formarea averii. Ambele chestiuni contribuie direct la creșterea inegalității economice. Deși sunt binevenite luarea în calcul a creșterii disparității veniturilor și a nevoii de dezvoltare în ansamblu, e greu de văzut cum FEM — o organizație care include unii dintre cei mai bogați lideri ai lumii în domeniul afacerilor — ar putea contribui pozitiv la rezolvarea acestor probleme. Se pune problema relevanței acestei organizații.

Un angajament solid de a reduce inegalitatea veniturilor ar necesita politici pe care FEM nu le-ar sprijini. Acestea includ:

• lupta împotriva paradisurilor fiscale, corupției și evaziunii fiscale;
• sprijinirea impozitării graduale;
• cererea salariilor minime pentru muncitori.

Într-adevăr, întrunirea FEM de săptămâna trecută s-a încheiat fără angajamentul de a stabili obiective pentru reducerea inegalității. Este posibil ca măsurile pentru inegalitatea economică să apară la nivel național, nu internațional.