Dovada veritabilelor intentii ale tertetului Ponta-Antonescu-Voiculescu o furnizeaza documentul semnat de premierul in exercitiu. Inainte de a-i minti si pe romani si pe responsabilii europeni cu privire la atasamentul sau, in fapt inexistent, fata de institutiile statului de drept, Victor Ponta se declarase de acord cu decapitarea justitiei romanesti. Premierul PSD-ist si aliatii sai din PNL acceptasera desfiintarea Curtii Constitutionale, a Directiei Nationale Anticoruptie, a Agentiei Nationale de Integritate si CNSAS.

Doua din aceste institutii, creatii geniale ale Monicai Macovei si Traian Basescu, in speta DNA si ANI, au vegheat ca domnia legii sa fie respectata in Romania in pofida vointei mafiei politicienilor corupti, fiind institutiile care au permis Romaniei postceausiste sa combata coruptia la nivel inalt si deci si sa adere la Uniunea Europeana.

Curtea Constitutionala a ramas, mai cu seama dupa suspendarea presedintelui, singura pavaza institutionala in calea bunului plac al retelei cleptocratice din Romania, ultimul obstacol in calea acapararii puterii discretionare, absolute si deci totalitare de catre USL.

Iar CNSAS continua sa fie inca singurul scut potential pentru societatea romaneasca amenintata si agresata permanent, in ultimii 22 de ani, de veninul securistilor comunisti si al delatorilor lor, din care buna parte s-au aciuiat in PSD, PC si PNL.

Semnatura lui Ponta, figurand pe acest document alaturi de iscaliturile unor figuri dintre cele mai sinistre ale vietii politice si ale pseudo-societatii civile romanesti, alaturi de a sefului intermiar al PNL si de parafa odiosului colonel in rezerva Dogaru, omul care a manifestat personal pentru demiterea de la conducerea departamentului de stiri al televiziunii publice a Rodicai Culcer si a si obtinut-o, documenteaza irefutabil si dreptatea lui Basescu. Si totodata probeaza dreptatea responsabililor europeni.

Reiese din acest document, odata in plus, cat de justificat a fost verdictul de o asprime fara precedent, rostit de Angela Merkel, cand cancelara a calificat drept inacceptabile incalcarea statului de drept si celelalte demersuri de aceiasi factura ale guvernului Ponta, care au culminat cu suspendarea presedintelui Traian Basescu.

Se vadeste inca odata cat temei au avut repetatele semnale de alarma lansate de Comisarul European pentru Justitie, Vivian Reding.

Se evidentiaza cata dreptate au avut, la randul lor, Presedintele Comisei Europene, Barroso, Seful Parlamentului European, social-democratul Martin Schulz, colegul sau de partid Frank-Walter Steinmeier, liderul grupului socialist din Bundestag si atatia altii, sa fie ingrijorati de atacurile USL asupra independentei justitiei romanesti, a democratiei si a valorilor europene asumate de romani.

Se vede justificat, nu in ultimul rand, seful Partidului Popular European, Jospeh Daul, care, intr-un mod chiar mai explicit decat restul cancelariilor occidentale, s-a aratat ingrozit nu doar de atacurile USL asupra justitiei si a statului de drept, ci si asupra agresiunii la care a fost supusa libertatea de exprimare, amenintata in Romania in tipic stil comunist, prin intimidari de tot soiul, intre care si abuzive actionari in judecata.

Pe acest calapod comunist, pretinzand inventarea de „inamici publici”, de „dusmani” ai natiei si echivalarea tarii, sau a poporului, cu puterea, s-au confectionat de altfel si reactiile USL-iste la adresa demnitarilor occidentali.

Tipica intre alte latraturi similare, s-a dovedit iesirea deputatului PNL Eugen Nicolaescu, chipurile excedat ca se vede nevoit sa „ia lectii de democratie” de la un om politic european care „refuza sa stea de vorba cu premierul”.

Nu e clar ce anume cauta Nicolaescu intr-un partid ce-si zice liberal, devreme ce se presupune ca orice liberal autentic ar trebui sa aiba acelasi reflex si aceiasi atitudine democratica afisata de liberalul Guido Westerwelle ori de crestin-democrati precum Angela Merkel si Joseph Daul. Nu se sta de vorba cu oricine, daca tii la propriul obraz. Acest reflex democratic reclama imperativ sa nu se legitimeze indivizi care mint, fura si dau lovituri de stat.

Nicolaescu, o specie de politician atingand culmile demagogiei ilustrate candva de nemuritorul Caragiale in personaje de genul Catavencu, a mai indraznit sa-i atace vitriolic pe europarlamentarii PDL Monica Macovei si Cristian Preda. Cu tipicul amestesc de postcomunism si ultranationalism al unor asemenea iesiri, Nicolaesu a afirmat ca Macovei si Preda ar face „mare rau tarii”, deoarece si-ar „denigra patria” si ar „minti strainatatea”.

Orbit de ura si naucit de clarele condamnari interne si externe ale puciului comis cu mijloace aparent legale de seful sau la Bucuresti, deputatul PNL-ist n-a realizat, evident, ca declaratiile sale extrase din arsenalul propagandistic al activistilor ceausisti i-a ridicat, involuntar, pe scut, pe europarlamentarii Monica Macovei si Cristian Preda. A caror verticalitate morala a devenit, prin contrast cu iresponsabilitatea unui parlamentar ce se afirma „liberal”, cu atat mai vrednica de admirat.

Nicolaescu e insa doar un pion, un trepadus insignifiant. Piese mai grele pe esichierul loviturii de stat romanesti care nu se va incheia, probabil, cu votul de la 29 iulie, sunt sefii sai din USL, si-anume ex/informatorul Securitatii comuniste devenit magnat, Felix/Voiculescu, premierul, precum si actualul presedinte interimar.

Primul, Voiculescu, s-a autodemascat cand a declarat ca el si ai sai nu vor detine cu adevarat puterea decat dupa ce vor controla si justitia.

Cel de-al doilea, Ponta, cand, in reactie la descoperirea semnaturii sale pe documentul avizand desfiintarea CCR, DNA, ANI si CNSAS, a pretins ca n-ar fi „stiut” ce a semnat. Aceasta declaratie ar fi meritat un homeric hohot de ras daca situatia Romaniei n-ar fi atat de grava.

Chiar daca de la un plagiator care nu ezita sa comita un furt intelectual ori sa gireze crearea si nimicirea de institutii doar in scopul acoperirii hotiei sale evidente, nu se poate astepta vreo aderenta reala si scrupuloasa la adevar, unui premier i se poate cere sa stie ce hartii iscaleste cata vreme nu e complet iresponsabil.

In fine, al treilea, Crin Antonescu, si-a dat arama pe fata, sustinandu-si propriul „doctorat” de politician incompetent cand, dupa descoperirea semnaturii sefului intermiar al PNL pe acelasi document de inalta tradare, n-a gasit cu cale sa protesteze virulent si sa-l admonesteze pe succesorul sau, Daniel Chiţoiu. In schimb, secondat de Nicolaescu, l-a facut cu ou si cu otet tocmai pe acel coleg de partid liberal care, precum Andrei Chiliman, a avut bunul simt liberal de a se arata oripilat de intentia desfiintarii CCR si a celorlalte institutii fundamentale pentru un stat de drept. Chiliman, un om politic care, spre deosebire de Antonescu stie sa castige alegeri, si-a anuntat astfel disponibilitatea de a prelua candva, in viitorul apropiat, functia de salvator al partidului liberal distrus de nefericita sa alianta cu PSD si PC.

In ce-i priveste pe romani, e de sperat ca, in acest moment crucial pentru viitorul tarii, majoritatea electoratului sa aiba informatiile si discernamantul necesare sa dejoace planurile tertetului USL-ist si sa refuze, prin boicotarea referendumului de la 29 iulie, sa legitimeze tentativa demolarii democratiei si statului de drept si izolarea europeana a tarii.

Dar, indiferent de rezultatul votului de la 29 iulie, dupa acest act de inalta tradare, nu doar a Romaniei, ci a intregii comunitati democratice, intre oamenii de stat si oamenii politici care se respecta in occident nu se va mai gasi nimeni care sa mai vrea sa stea de vorba, vreodata, cu Ponta, Antonescu, Voiculescu.