Companiile de utilități din SUA se pregătesc pentru un val istoric de investiții, menit să modernizeze o rețea electrică îmbătrânită și să facă față cererii tot mai mari generate de dezvoltarea inteligenței artificiale, arată o analiză a Wall Street Journal.

Potrivit unui raport al organizației PowerLines, 51 de companii de utilități deținute de investitori intenționează să cheltuiască aproximativ 1,4 trilioane de dolari în următorii cinci ani — cu peste 20% mai mult decât estimările de anul trecut.

Deși multe dintre aceste planuri trebuie încă aprobate de autoritățile de reglementare, ele ridică semne de întrebare pentru consumatori. Există riscul unor noi creșteri de tarife, într-un moment în care costurile energiei și accesibilitatea acesteia au devenit teme politice majore, pentru ambele partide.

Prețurile la electricitate cresc mai rapid decât multe alte costuri. În martie, acestea erau cu 4,6% mai mari față de anul anterior, în timp ce inflația generală a fost de 3,3%.

Nemulțumirea publică nu mai vizează doar prețul carburanților — tot mai mulți consumatori sunt frustrați de facturile la energie electrică. În Alabama, autoritățile au decis înghețarea tarifelor până în 2029, iar în Indiana au fost organizate consultări publice privind accesibilitatea energiei. În același timp, Donald Trump a sugerat că americanii nu ar trebui să plătească mai mult pentru electricitate din cauza centrelor de date.

„Este un subiect politic fierbinte, iar la nivel național niciun partid nu are o experiență solidă în abordarea lui”, a declarat Charles Hua, director executiv al PowerLines.

Creșterea investițiilor este determinată de presiunea asupra unui sistem electric deja învechit. Noile centre de date pentru inteligență artificială consumă cantități uriașe de energie — comparabile cu cele ale unui oraș întreg — și funcționează continuu. În paralel, cererea crește și din partea industriei, a vehiculelor electrice și a sectorului rezidențial.

Rețeaua electrică este afectată tot mai des de fenomene extreme, precum furtuni și incendii, ceea ce impune investiții suplimentare pentru a o face mai rezistentă. În același timp, costurile sunt împinse în sus de scumpirea materialelor, a forței de muncă și de problemele din lanțurile de aprovizionare.

„Întrebarea esențială este: ce investiții sunt cu adevărat necesare? Trebuie să le facem pentru ca sistemul să nu cedeze”, a spus Hua. „Chiar și simpla înlocuire a infrastructurii vechi implică costuri semnificative.”

Analiza PowerLines arată că peste 30 dintre aceste companii consideră centrele de date un motor important al creșterii până în 2030. Multe investesc și în protejarea rețelei împotriva vremii extreme sau în înlocuirea echipamentelor uzate. Unele planifică și modernizarea rețelelor de distribuție a gazelor.

Reprezentanții industriei susțin că aceste investiții sunt esențiale. „Ele asigură funcționarea fiabilă a sistemului și mențin costurile la un nivel cât mai redus pe termen lung”, a declarat Drew Maloney, președinte al Edison Electric Institute.

Costurile infrastructurii sunt recuperate pe termen lung, iar creșterea numărului de consumatori — inclusiv a celor mari, precum centrele de date — poate contribui la distribuirea mai eficientă a acestor costuri.

Totuși, creșterea investițiilor nu înseamnă automat și tarife mai mari, subliniază Hua. Evitarea scumpirilor depinde de vigilența autorităților de reglementare, care trebuie să analizeze atent planurile de investiții și să încurajeze utilizarea eficientă a rețelei.

Un studiu realizat de Lawrence Berkeley National Laboratory și Brattle Group arată că, între 2019 și 2025, prețurile la electricitate pentru populație au crescut cu 33% în termeni nominali, dar doar cu 6% peste inflație.

În același timp, autoritățile au aprobat aproximativ 64% din cererile de investiții depuse de companiile de utilități în perioada 2021–2025 — semn că sunt probabile noi creșteri de prețuri pe termen scurt. De altfel, solicitările de majorare a veniturilor au atins anul trecut cel mai ridicat nivel din anii ’80, iar tarifele pentru populație au crescut mai rapid decât cele pentru companii.

În prezent, autoritățile, companiile de utilități și firmele din tehnologie caută soluții pentru finanțarea infrastructurii necesare noilor centre de date.

Aproximativ jumătate din investițiile planificate vizează modernizarea rețelelor de transport al energiei, multe dintre ele vechi de zeci de ani. Aceste proiecte sunt însă costisitoare și durează mult, din cauza proceselor de autorizare, opoziției locale și problemelor de aprovizionare.

În unele cazuri, dezvoltatorii de centre de date sunt obligați să contribuie financiar în avans la aceste modernizări. Totuși, împărțirea costurilor rămâne complicată, iar există temeri că, dacă proiectele AI nu se concretizează, consumatorii obișnuiți ar putea ajunge să suporte costurile.

Recent, șapte dintre cele mai mari companii tehnologice au promis că vor plăti mai mult pentru electricitate și vor limita impactul asupra facturilor consumatorilor — un angajament voluntar prezentat de Donald Trump ca o soluție pentru reducerea nemulțumirilor legate de AI.

Investițiile în rețelele de distribuție a energiei electrice cresc accelerat și devin esențiale pentru viitorul sistemului energetic, arată un raport publicat de Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER). În paralel, situația din România relevă o abordare rigigă din partea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care menține investițiile la un nivel relativ scăzut, într-un cadru dominat de preocupări populiste legate de nivelul facturilor.

ACER: Investițiile în rețelele de distribuție din Europa cresc până la 47 de miliarde de euro în 2027 

Potrivit raportului ACER, investițiile anuale în rețelele de distribuție din Europa au crescut cu peste 50% în doar trei ani, de la 23,5 miliarde euro în 2021 la 35,3 miliarde euro în 2024. Estimările indică o continuare a acestui trend, cu un nivel de aproximativ 47 miliarde euro până în 2027.

Această creștere este determinată de mai mulți factori structurali:

• electrificarea economiei;
• integrarea accelerată a surselor regenerabile;
• necesitatea creșterii capacității și flexibilității rețelelor.

Potrivit ACER, operatorii de distribuție (DSO) nu mai sunt simpli administratori de infrastructură, ci devin:

• operatori activi de sistem;
• facilitatori de piață;
• hub-uri de date;
• promotori ai inovării.

Aceste roluri extinse necesită investiții consistente, digitalizare și un cadru de reglementare adaptat realităților actuale.

Avertismentul ACER: reglementarea nu trebuie să blocheze investițiile

Raportul subliniază că politicile de reglementare axate exclusiv pe reducerea costurilor pot deveni un obstacol major. Printre riscurile identificate:

• plafoanele rigide de cheltuieli care limitează investițiile;
• lipsa de flexibilitate în planificarea rețelelor;
• accentul excesiv pe tarife mici, în detrimentul modernizării.

ACER recomandă ca reglementatorii să meargă dincolo de logica „cost minim” și să urmărească maximizarea beneficiilor sociale pe termen lung, inclusiv prin investiții mai mari în infrastructură.

România: rețele învechite și investiții insuficiente. Cum blochează reglementarea dezvoltarea sectorului

În contrast cu dinamica europeană, România se confruntă cu un deficit major de investiții în rețelele electrice. Infrastructura existentă este, în multe zone, bazată pe tehnologii și concepte vechi de peste 40 de ani.

Deși funcționale, aceste rețele:

• au pierderi mai mari;
• limitează integrarea energiei regenerabile;
• reduc eficiența sistemului;
• contribuie indirect la prețuri mai ridicate pentru consumatori.

În mod paradoxal, România se află deja printre țările cu prețuri ridicate la energie în Uniunea Europeană, iar lipsa investițiilor nu face decât să agraveze problema pe termen mediu și lung.

Politica ANRE a fost, în ultimii ani, orientată spre menținerea tarifelor de distribuție la un nivel cât mai scăzut. Această abordare are o logică populistă evidentă: evitarea creșterii facturilor pentru consumatori.

Însă efectele secundare sunt semnificative:

• descurajarea investițiilor operatorilor de distribuție;
• amânarea modernizării infrastructurii;
• menținerea unor costuri structurale ridicate în sistem.

Companiile din sectorul energetic au semnalat în repetate rânduri că nivelul actual al investițiilor este insuficient și că reglementarea limitează capacitatea de dezvoltare a rețelelor.

Costul populismului: facturi mai mari pe termen lung

Deși menținerea tarifelor scăzute poate aduce beneficii imediate, pe termen lung această strategie poate avea efectul invers. Rețelele ineficiente cresc costurile totale ale sistemului, congestiile și pierderile se traduc în prețuri mai mari, iar lipsa infrastructurii favorizează volatilitatea și specula. Experții subliniază că investițiile în rețele reduc costurile sistemice, permit o integrare mai eficientă a energiei regenerabile, scurtează lanțul de tranzacționare și cresc transparența și stabilitatea pieței.

Concluzie: România plătește deja prețul lipsei de acțiune

Raportul ACER transmite un mesaj clar: viitorul energetic al Europei depinde de investiții masive și rapide în rețelele de distribuție. În acest context, România riscă să rămână în urmă dacă nu își ajustează cadrul de reglementare.

Fiecare an în care investițiile sunt amânate înseamnă rețele mai fragile, mai puțină energie regenerabilă integrată și costuri sistemice mai mari — costuri care, în final, tot la consumator ajung, dar ascunse în prețul energiei, nu vizibile în tariful de distribuție. ANRE protejează factura de azi cu prețul facturii de mâine.

Paradoxul e că România, una dintre țările cu cele mai scumpe facturi la energie din UE, menține tocmai politica cel mai puțin capabilă să schimbe asta pe termen lung. Nu e nevoie de un raport ACER ca să înțelegem că, pe termen mediu și lung, infrastructura veche ne costă mai mult decât o infrastructura modernă.

Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), domnul Mihai Daraban, a avut, în data de 15 aprilie 2026, o întâlnire oficială cu Excelența Sa doamna Tamar Beruchashvili, Ambasadorul Georgiei în România.

Tema centrală a întrevederii a constituit-o proiectul AGRI (Azerbaidjan – Georgia – România Interconnector), conceput pentru transportul gazelor naturale din regiunea Caspică, prin Azerbaidjan și Georgia, cu traversarea Mării Negre via nave metaniere, și care implică construcția a două terminale de lichefiere specifice.

„Cifrele ne spun că relația economică dintre România și Georgia merge în direcția bună, dar ne arată și un potențial încă neexploatat. Georgia este principalul nostru partener comercial în Caucazul de Sud și, totuși, schimburile bilaterale rămân sub nivelul real al potențialului celor două economii — iar rolul CCIR este tocmai să reducă această distanță. AGRI nu este doar un proiect energetic — este un proiect care vizează independența energetică a României. Gazul natural lichefiat transportat prin această rută reprezintă o soluție sustenabilă și eficientă. Avem parteneri, avem ruta, avem tehnologia. Ce lipsește este voința politică la nivel european, iar CCIR va lucra să o construiască prin toate canalele disponibile, inclusiv prin sistemul cameral european”, a declarat președintele CCIR, domnul Mihai Daraban.

În completare, Excelența Sa doamna Tamar Beruchashvili a reiterat importanța strategică a Coridorului de Mijloc – ruta comercială care leagă China și Kazahstan, traversează Marea Caspică, trece prin Azerbaidjan, Georgia și Turcia și ajunge în Europa, oferind o alternativă viabilă la rutele nordice și la Canalul Suez: „Coridorul de Mijloc nu este doar o altă opțiune — este o necesitate strategică în contextul actual. Georgia se află în inima acestui coridor și este pregătită să joace rolul pe care geografia și determinarea noastră ni-l conferă: acela de punte între Asia și Europa.”