Business
Noua lege a prosumatorului repetă aceeași abordare ca în cazul plafonării prețurilor la energie: presiunea financiară este transferată asupra furnizorilor
Noua lege a prosumatorului are o misiune corectă — stimularea producției verzi și a independenței energetice. Însă implementarea sa, fără o perioadă de tranziție și fără o evaluare a impactului economic asupra furnizorilor, riscă să creeze un dezechilibru financiar major în lanțul energetic.
Proiectul de lege privind reglementarea prosumatorilor introduce, în premieră, o definiție clară a compensării cantitative, aplicabilă celor care dețin centrale electrice din surse regenerabile cu o putere instalată de cel mult 200 kW pe loc de consum. În esență, actul normativ prevede că furnizorul de energie electrică trebuie să specifice în factura prosumatorului energia consumată și energia livrată în rețea, calculând lunar diferența între cele două cantități, la același preț al energiei active prevăzut în contract. Astfel, energia produsă de prosumator este evaluată la același preț cu cea consumată, însă fără tarife și taxe, ceea ce creează un mecanism aparent echitabil.
În plus, la solicitarea prosumatorilor cu instalații între 200 kW și 400 kW, furnizorii vor fi obligați să realizeze regularizarea financiară între energia livrată și energia consumată, extinzând astfel mecanismul de compensare și pentru o categorie superioară de producători. Legea mai introduce și posibilitatea de a stoca energia produsă, de a vinde direct energia unui alt consumator racordat la aceeași instalație de producție și de a compensa energia produsă în exces cu cea consumată la un alt loc de consum.
Deși scopul declarat este simplificarea și clarificarea mecanismelor pentru prosumatori, actul normativ ridică numeroase probleme pentru furnizorii de energie, care reclamă lipsa consultării, presiunea imediată asupra fluxurilor financiare și riscul ca modificările să afecteze echilibrul întregului lanț energetic.
Lipsa unei perioade de tranziție afectează fluxul de numerar al furnizorilor
Prima problemă majoră semnalată de companiile de furnizare este absența unei perioade de tranziție. Noua formulă de compensare cantitativă se aplică imediat, fără o etapă de adaptare, într-un context financiar deja tensionat. Într-un context marcat de întârzieri la rambursarea sumelor din schema de plafonare a prețurilor, multe companii sunt deja puternic îndatorate pentru a asigura continuitatea activității.
Prin aplicarea imediată a acestei modificări legislative, fluxul de numerar al furnizorilor este grav afectat, deoarece aceștia sunt obligați să plătească imediat energia preluată de la prosumatori, în condițiile în care recuperarea banilor din facturare se face ulterior. Cu alte cuvinte, legea transformă furnizorii în finanțatori temporari ai prosumatorilor, fără a le oferi posibilitatea de ajustare sau protecție financiară.
Impact financiar: pierderi de zeci de milioane de euro și costuri suplimentare pentru adaptarea sistemelor IT
Pentru marile companii de furnizare, impactul se ridică la zeci de milioane de euro anual. Aceste sume vin să se adauge la costurile deja ridicate generate de întârzierile rambursărilor din plafonare și la dobânzile aferente creditelor contractate pentru menținerea lichidității.
De facto, furnizorii sunt nevoiți să achite acum sume care, în mod normal, ar fi fost eșalonate pe o perioadă de 24 de luni, ceea ce accentuează presiunea financiară și reduce capacitatea de investiție a acestor companii într-un moment în care sistemul energetic are nevoie de stabilitate și digitalizare.
Un alt aspect ignorat de proiectul legislativ este impactul tehnic și logistic al implementării. Sistemele de facturare ale furnizorilor trebuie modificate pentru a reflecta noua metodologie de compensare cantitativă. Acest proces implică costuri IT semnificative, timp de adaptare, testare și validare, iar în lipsa unei perioade clare de tranziție, pot apărea întârzieri la emiterea facturilor și nemulțumiri în rândul clienților.
Prosumatorii mari, adevărații beneficiari
Un punct sensibil al dezbaterii este faptul că legea tratează toți prosumatorii la fel, deși diferențele de scară sunt uriașe. Furnizorii sunt obligați să preia energia de la prosumatori la același preț la care cumpără energia pentru întregul portofoliu, inclusiv în bandă (adică pe tot parcursul zilei).
În realitate, prosumatorii livrează energie doar în orele de radiație solară maximă, atunci când prețul de pe piață este semnificativ mai mic. Astfel, furnizorii ajung să plătească mai mult decât valoarea reală a energiei primite, iar costul acestei inechități se transferă, indirect, asupra celorlalți consumatori, care ajung să subvenționeze sistemul.
Această distorsiune nu este generată de micii prosumatori – cei cu instalații de 5-7 kW, montați pe acoperișurile caselor, ci de cei care profită de cadrul legislativ permisiv și instalează capacități de 25-27 kW sau chiar mai mari, până la 200 – 400 kwh.
În timp ce în dezbaterea publică sunt aduși în prim-plan micii prosumatori, adevărații beneficiari sunt investitorii cu instalații de zeci sau sute de kW, care devin, practic, rentieri pe cheltuiala sistemului și a consumatorilor obișnuiți.
Iar în lipsa unor mecanisme de corecție sau a unor praguri diferențiate între micii și marii prosumatori, sistemul riscă să devină inechitabil: unii câștigă semnificativ, în timp ce alții – furnizori și consumatori obișnuiți – suportă indirect costurile.
Deși legea pare să ofere un cadru clar și un tratament echitabil pentru micii producători de energie, actul normativ ridică o serie de probleme majore pentru furnizorii de electricitate, care nu au fost consultați corespunzător. Lipsa unei perioade de tranziție, impactul financiar estimat la zeci de milioane de euro, costurile de adaptare a sistemelor de facturare și riscul dezechilibrelor din piață pot transforma o inițiativă benefică în teorie într-o nouă sursă de instabilitate pentru întreg sectorul energetic.
Business
Informare privind activitatea birourilor notariale pe durata indisponibilității serviciilor de cadastru și publicitate imobiliară
Ca urmare a întreruperii temporare a activității serviciilor de cadastru și publicitate imobiliară, birourile notariale nu pot instrumenta, în această perioadă, procedurile notariale pentru care sunt necesare extrase de carte funciară sau alte informații din sistemul de cadastru și carte funciară.
Subliniem însă că birourile notariale nu sunt închise. Notarii publici și personalul birourilor notariale își desfășoară activitatea și rămân la dispoziția cetățenilor pentru informații, consultații, pregătirea documentațiilor și pentru toate celelalte servicii care pot fi efectuate în condițiile actuale.
Dorim, de asemenea, să îi asigurăm pe cetățeni că actele autentificate și documentele aflate în arhivele notariale sunt păstrate pe suport de hârtie, în condiții corespunzătoare și cu respectarea termenelor legale de păstrare, inclusiv a termenului de păstrare permanentă pentru actele de proprietate.
Întreaga arhivă a actelor de proprietate instrumentate de notarii publici, începând cu anul 1995, și a celor provenite din fostele notariate de stat (1950-1995), este păstrată în siguranță, pe suport de hârtie, în cadrul birourilor notariale sau în arhivele Camerelor Notarilor Publici și poate fi consultată în condițiile prevăzute de lege.
Pentru mai multe informații: https://www.uniuneanotarilor.ro/?p=17&lang=ro
Așadar, întreruperea temporară a sistemelor informatice de cadastru și publicitate imobiliară nu poate conduce sub nicio formǎ la pierderea actelor încheiate și nu poate pune în pericol drepturile de proprietate ale cetățenilor.
Înțelegem dificultățile și îngrijorările pe care această situație le poate genera și îi asigurăm pe cetățeni că notarii publici le stau la dispoziție pentru informații și clarificări privind procedurile notariale afectate de această întrerupere.
Birourile notariale vor relua instrumentarea actelor care depind de serviciile de cadastru și publicitate imobiliară imediat ce funcționarea acestora va fi restabilită.
Până atunci, cetățenii se pot adresa în continuare birourilor notariale pentru informații, consultații și pentru orice alte servicii notariale care pot fi efectuate în condițiile actuale.
Business
Mihai Daraban, la lansarea navei „Histria Elara”, produsă la Șantierul Naval Constanța: „Acesta este cel mai scump produs de export al României”
Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, a declarat, vineri, la ceremonia de botez și lansare la apă a navei M/T „Histria Elara”, construită la Șantierul Naval Constanța, că realizarea unei astfel de nave reprezintă o performanță pentru industria românească, în contextul provocărilor cu care se confruntă industria europeană.
„Ceea ce vedem aici nu este doar o performanță, este și o provocare, pentru că, știți bine, este dificil în Europa actuală, cu de trei ori prețurile energiei peste China și de două ori peste Statele Unite, să mai vorbești despre industrie navală sau despre industrie grea. Iată totuși că se poate”, a afirmat Mihai Daraban.
Președintele CCIR a subliniat că nava construită la Constanța este, în opinia sa, cel mai valoros produs de export realizat în România.
„Acesta este, probabil și sigur, cel mai scump produs de export al României. Nu cred că avem altceva și credeți-mă că știu bine”, a spus acesta.
Mihai Daraban și-a exprimat, totodată, aprecierea pentru performanțele Șantierului Naval Constanța și ale Histria Group, apreciind că acestea demonstrează capacitatea industriei românești de a realiza produse de înaltă complexitate, recunoscute pe piața internațională.
„Ce vă pot spune este că sunt mândru că mai putem realiza produse de complexitate atât de mare și sper ca domnul Bosânceanu, Histria Group și Șantierul Naval Constanța vor continua pe aceeași direcție de a scoate nave care sunt recunoscute deja pe piața internațională”, a declarat președintele CCIR.
Nava M/T „Histria Elara” este cea de-a 26-a navă de produse petroliere și chimice construită de Șantierul Naval Constanța și face parte din seria de ultimă generație EcoMaxMR1. Proiectată și construită sub supravegherea societății de clasificare italiene RINA, nava respectă cele mai exigente standarde de siguranță și protecție a mediului și va naviga sub pavilion Malta.
La eveniment au fost prezenți proprietarul Șantierului Naval Constanța, Gheorghe Bosînceanu, președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, și primarul municipiului Constanța, Vergil Chițac.
Business
Analiză: Canicula testează limitele unor rețele electrice construite pentru economia anilor ’80. De ce investițiile în distribuție și transport nu mai pot fi amânate
Fiecare val de caniculă transformă sistemul energetic românesc într-un test de rezistență. Pe măsură ce temperaturile cresc, milioane de aparate de aer condiționat intră simultan în funcțiune, iar consumul național de electricitate depășește pragul de 8.000 MW. România ajunge să importe energie la prețuri ridicate, iar piața spot înregistrează uneori cele mai mari cotații din Europa.
La prima vedere, explicația pare simplă: cererea depășește oferta. În realitate însă, problema este mai profundă. Canicula scoate la iveală un deficit de investiții acumulat în ultimele decenii în rețelele de transport și distribuție, infrastructura fără de care nici producția existentă și nici noile investiții în energie regenerabilă nu pot fi valorificate eficient.
În timp ce atenția publică s-a concentrat ani la rând pe construirea de noi capacități de producție, rețelele electrice au rămas veriga slabă a sistemului energetic.
Rețelele au devenit blocajul tranziției energetice
Creșterea consumului în perioadele de caniculă pune în evidență limitele unei infrastructuri proiectate pentru o economie complet diferită. În multe zone ale țării, liniile și transformatoarele au o vechime de peste 40 de ani și funcționează aproape de limita capacității tehnice.
Temperaturile ridicate reduc eficiența echipamentelor, cresc riscul de avarii și obligă operatorii să amâne lucrările de mentenanță pentru a menține sistemul în funcțiune. În același timp, dezvoltarea accelerată a producției din surse regenerabile schimbă complet modul în care circulă energia în rețea, iar infrastructura actuală nu mai este adaptată acestui nou model.
Problema nu mai este doar transportul energiei de la marile centrale către consumatori. Rețelele trebuie să preia simultan producția din mii de instalații fotovoltaice, să integreze sisteme de stocare și să răspundă unor variații de consum tot mai mari generate de electrificarea economiei.
Costul subinvestiției este mai mare decât costul investițiilor
Operatorii de distribuție susțin că România încearcă de mai mulți ani să protejeze consumatorii prin menținerea tarifelor de distribuție la un nivel redus. Pe termen scurt, această strategie limitează creșterea facturilor. Pe termen lung însă, ea reduce capacitatea companiilor de a investi în modernizarea infrastructurii.
Consecințele sunt deja vizibile.
Rețelele învechite generează pierderi mai mari, costuri de operare ridicate și întârzieri în racordarea noilor consumatori și producători. În perioadele cu cerere ridicată, România este obligată să importe energie la prețuri foarte mari, ceea ce alimentează costurile din piața angro și, în final, facturile consumatorilor.
Cu alte cuvinte, economiile realizate prin limitarea investițiilor sunt recuperate ulterior prin costuri mai mari suportate de întreaga economie.
Studiul industriei: un miliard de euro investit anual poate reduce factura cu 25%
Un studiu realizat de Valorem pentru operatorii de distribuție estimează că investiții suplimentare de aproximativ un miliard de euro anual în rețelele electrice ar putea schimba fundamental funcționarea pieței de energie.
Potrivit analizei, până în 2035 factura finală a consumatorilor casnici ar putea scădea cu până la 25%, iar aproximativ două treimi din această reducere ar putea fi obținute încă din 2030. În cazul consumatorilor industriali, efectul este estimat la aproximativ 40%, deoarece energia reprezintă o pondere mult mai mare din costurile de producție.
În paralel, prețurile energiei pe piața angro ar putea scădea cu peste 40%, deoarece o infrastructură modernă permite integrarea unui volum mai mare de energie regenerabilă și reduce dependența de importurile costisitoare din perioadele de vârf.
Raportul indică și un efect macroeconomic important: fiecare euro investit în rețele ar genera aproximativ zece euro în economie prin efectul de multiplicare al investițiilor și prin reducerea costurilor cu energia pentru companii.
România riscă să piardă investiții înainte să rămână fără energie
Impactul insuficienței investițiilor nu mai este limitat la sectorul energetic.
Operatorii de distribuție avertizează că în unele regiuni nu mai pot răspunde tuturor solicitărilor de racordare din cauza limitelor bugetare și tehnice. Sunt afectate proiecte de energie regenerabilă, instalații de stocare, fabrici noi și centre de date, investiții care generează locuri de muncă și venituri bugetare.
În același timp, România continuă să se numere printre statele europene cu cele mai ridicate prețuri la electricitate pentru consumatorii industriali. Într-o competiție regională în care costul energiei influențează amplasarea investițiilor, infrastructura electrică începe să devină un factor de competitivitate la fel de important precum fiscalitatea sau costul forței de muncă.
Industria avertizează că investitori care analizau România aleg deja alte piețe, unde energia este mai ieftină și infrastructura poate susține extinderea rapidă a capacităților de producție.
Canicula transformă investițiile în rețele dintr-o opțiune într-o necesitate
Schimbările climatice amplifică această presiune. Fiecare vară aduce noi recorduri de consum, iar electrificarea transporturilor, dezvoltarea centrelor de date și extinderea producției din surse regenerabile vor crește și mai mult solicitarea asupra infrastructurii.
În aceste condiții, investițiile în rețelele de transport și distribuție nu mai reprezintă doar o componentă tehnică a politicii energetice, ci una dintre cele mai importante investiții în competitivitatea economiei românești.
Dezbaterea nu mai este dacă România își permite să investească un miliard de euro suplimentar anual în infrastructura electrică, ci dacă își poate permite să nu o facă.
Fără rețele moderne, energia regenerabilă nu poate fi integrată la scară largă, investițiile industriale sunt întârziate sau relocate, iar consumatorii continuă să suporte costurile unui sistem care funcționează din ce în ce mai aproape de limitele sale tehnice.
Canicula din această vară transmite un mesaj clar: problema energetică a României nu mai este lipsa capacităților de producție, ci lipsa infrastructurii care să transporte și să distribuie energia acolo unde economia și consumatorii au nevoie de ea.
-
Business2 luni înainteViitorul Romcab depinde de deciziile instanței, în ciuda acordului cu creditorii
-
Business2 luni înainteCine vrea ca în Mureș să nu mai existe industrie locală? Compania Romcab, dată pe mâna austriecilor de la Meinhart
-
Business2 luni înainteCCIR deschide primul birou de reprezentare externă, în China, la Guangzhou
-
Business8 luni înainteSituație șocantă pe piața de energie. Hidroelectrica vinde mai scump energia către cei care cumpără mai multă și mai ieftin către cei care cumpără mai puțină

You must be logged in to post a comment Login