Înainte ca espresso-ul, cappuccino sau flat white-ul să devină ritualuri zilnice în orașele moderne, cafeaua era o băutură rară, legată de drumuri comerciale lungi, caravane de negustori și porturi aglomerate de pe țărmurile Mării Roșii. Una dintre cele mai importante etape din această poveste începe în munții Yemenului și în portul celebru Mocha, locul care avea să dea numele unuia dintre cele mai cunoscute tipuri de cafea din lume.
Originea cafelei este strâns legată de munții din Ethiopia, unde crește în mod natural specia Coffea arabica. O legendă populară spune că un păstor pe nume Kaldi ar fi observat că caprele sale deveneau neobișnuit de energice după ce mâncau fructele roșii ale unei plante necunoscute. Curios, el ar fi dus aceste fructe la o mănăstire locală, unde călugării au descoperit că infuzia preparată din ele îi ajuta să rămână treji în timpul rugăciunilor de noapte.
Chiar dacă povestea lui Kaldi este mai degrabă un mit decât un fapt istoric verificat, este aproape sigur că boabele de cafea au traversat Marea Roșie din Ethiopia către Peninsula Arabică în jurul secolelor XIV–XV.
În Yemen, cafeaua nu a rămas doar o curiozitate botanică. Aici a început adevărata ei istorie. În orașe precum Sana’a sau Aden, călugării sufi au început să folosească băutura pentru a rămâne treji în timpul ritualurilor spirituale și al meditațiilor nocturne.
Treptat, cafeaua a ieșit din cercurile religioase și a ajuns în piețe, caravanseraiuri și locuri de întâlnire. Negustorii, călătorii și pelerinii au dus vestea despre această băutură aromată în tot mai multe regiuni ale lumii islamice.
Terasele muntoase ale Yemenului s-au dovedit ideale pentru cultivarea cafelei. Aici s-a dezvoltat una dintre cele mai vechi tradiții agricole dedicate acestei plante, iar boabele produse în aceste regiuni au căpătat rapid o reputație specială.
La poalele acestor munți se afla portul Mocha, care începând cu secolul al XV-lea a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale ale cafelei.
Nave din întregul bazin al Oceanului Indian ancorau aici. Comercianți din Istanbul, din Persia, din India și mai târziu din Europa veneau să cumpere saci întregi de boabe aromate. De pe docurile acestui oraș, cafeaua pleca spre porturi îndepărtate, purtată de vânturile musonice și de rutele comerciale ale epocii.
În această perioadă, regiunea se afla sub influența politică și comercială a Ottoman Empire. Pentru a proteja monopolul asupra acestei mărfuri extrem de valoroase, autoritățile otomane au impus reguli stricte privind comerțul cu cafea.
Exportul de boabe neprajite sau fertile era interzis. Ideea era simplă: dacă alte regiuni ar fi obținut boabe capabile să germineze, ar fi putut începe propriile plantații și ar fi subminat controlul Yemenului asupra pieței mondiale. De aceea, cafeaua exportată era adesea prăjită sau tratată termic înainte de a părăsi porturile arabe, astfel încât să nu mai poată fi plantată.
Această strategie a menținut pentru o vreme monopolul Yemenului asupra cafelei, iar numele portului Mocha a devenit sinonim cu una dintre cele mai apreciate cafele din lume.
Totuși, monopolurile comerciale rareori durează pentru totdeauna. Potrivit unei povești istorice foarte răspândite, un pelerin sufi indian, cunoscut sub numele de Baba Budan, a reușit să scoată din Yemen câteva boabe fertile de cafea în secolul al XVII-lea.
Legenda spune că el ar fi ascuns șapte boabe crude de cafea în hainele sale în timp ce se întorcea din pelerinajul la Mecca. Odată ajuns în sudul Indiei, în regiunea muntoasă care astăzi îi poartă numele — Baba Budan Giri — el ar fi plantat aceste boabe, punând astfel bazele cultivării cafelei în India.
De aici înainte, cafeaua a început să scape treptat de sub controlul comercianților arabi.
În secolul al XVII-lea, comercianții europeni au devenit tot mai interesați să cultive cafeaua în propriile colonii tropicale. Printre cei mai activi se aflau negustorii din Dutch East India Company, puternica companie comercială olandeză care controla rute maritime vaste în Asia.
Olandezii au reușit să obțină, prin comerț, contrabandă sau intermediari locali, câteva plante fertile de cafea provenite din Yemen. Acestea au fost transportate în colonii olandeze din Asia de Sud-Est, în special pe insula Java.
Acolo, în jurul sfârșitului secolului al XVII-lea, au fost înființate primele plantații de cafea administrate de coloniști europeni. Climatul tropical și solurile vulcanice ale insulei s-au dovedit ideale pentru cultură, iar producția a crescut rapid.
În doar câteva decenii, Java a devenit unul dintre cei mai mari producători de cafea din lume. Boabele cultivate acolo erau exportate masiv către Europa, iar în limbajul comercial al vremii „Java” a devenit aproape sinonim cu cafeaua – la fel cum fusese cândva „Mocha”.
Pe măsură ce cafeaua a ajuns în Europa, reputația cafelei provenite din portul Mocha a rămas extrem de puternică. Aroma boabelor yemenite era adesea descrisă ca având note naturale de cacao și condimente.
Această asociere a inspirat, în timp, combinația dintre cafea și ciocolată. Astfel a apărut băutura cunoscută astăzi sub numele de „mocha”: cafea amestecată cu ciocolată sau sirop de cacao.
Astăzi, producția de cafea a Yemenului este mult mai mică decât în marile țări producătoare, dar tradiția sa rămâne una dintre cele mai vechi din lume. Pe terasele abrupte ale munților, fermierii cultivă încă varietăți locale apreciate pentru aromele lor complexe.
În fiecare ceașcă de cafea există, într-un fel, o parte din această istorie: drumuri comerciale vechi, porturi aglomerate, caravane, reguli comerciale stricte și chiar mici acte de contrabandă. Iar numele „mocha” continuă să amintească de locul unde cafeaua a devenit, pentru prima dată, o băutură a lumii întregi.
Potrivit celui mai recent comunicat al Institutului Național de Statistică (INS), volumul vânzărilor din comerțul cu amănuntul a scăzut în aprilie 2026 cu 5,4% față de aprilie 2025. Pe toată perioada ianuarie–aprilie 2026, scăderea față de aceeași perioadă a anului trecut ajunge la 5,8%.
Pe scurt: din zece lei cheltuiți în magazine cu un an în urmă, acum se cheltuiesc aproximativ nouă lei și jumătate — în termeni reali, adică ținând cont de inflație.
Cel mai afectat segment este cel al produselor nealimentare — haine, electronice, mobilă, articole de uz casnic. Vânzările din această categorie au scăzut cu 6,3% față de aprilie 2025, iar în primele patru luni ale anului scăderea cumulată ajunge la 8,7%. Cu alte cuvinte, românii amână sau renunță la achizițiile mai mari, cele care nu sunt strict necesare.
Alimentele, băuturile și tutunul au înregistrat și ele scăderi: minus 6,7% față de aceeași lună a anului trecut. Chiar și la carburanți, românii au dat mai puțin cu 0,7% comparativ cu aprilie 2025.
Cele mai mari scăderi s-au înregistrat la produsele nealimentare – haine, electrocasnice, mobilă, electronice – unde volumul vânzărilor a scăzut cu aproape 9% față de primele patru luni ale lui 2025. Alimentele și băuturile au scăzut cu 3,8%, iar carburanții cu 2%.
Cu alte cuvinte, românii taie mai întâi din cumpărăturile care nu sunt strict necesare. Mâncarea se cumpără în continuare, dar și aici cu mai multă atenție la preț.
Dincolo de cifre, un studiu publicat recent de compania Shopfully – care analizează comportamentul consumatorilor europeni – oferă o imagine mai clară despre ce se petrece la nivelul fiecărui gospodar.
Șapte din zece români spun că nu se așteaptă ca puterea lor de cumpărare să se îmbunătățească în 2026. Și s-au adaptat în consecință:
Poate cel mai relevant detaliu din studiu: 39% dintre români spun că promoțiile le influențează „extrem de mult” decizia de cumpărare – față de o medie europeană de 25%. Dacă îi includem și pe cei care spun că sunt influențați „destul de mult”, aproape 7 din 10 români iau în calcul ofertele speciale atunci când decid unde și ce cumpără.
Prudența a devenit noul normal.
Datele INS arată că tendința de scădere nu este nouă, dar s-a agravat simțitor. Dacă în vara lui 2025 mai existau luni cu creșteri modeste (+2,8% în aprilie și mai 2025 față de perioadele similare ale lui 2024), din august 2025 încoace fiecare lună a adus scăderi față de anul anterior. Iar scăderile s-au adâncit progresiv: de la -2,1% în august și septembrie 2025, la -3,8% în martie 2026 și -6,3% în aprilie 2026.
Față de luna precedentă (martie 2026), vânzările din aprilie au scăzut cu 1,4% — o scădere lunară mai mică, dar care vine pe fondul unui nivel deja diminuat.
Volumul afacerilor din comerţul cu amănuntul în primele 4 luni din 2026 a înregistrat o scădere, pe ansamblu, cu 5,8%, ca urmare a scăderilor înregistrate la vânzările de produse nealimentare (-8,7%), vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (-3,8%) și la comerţul cu amănuntul al carburanţilor (-2,0%), notează Statistica în comunicatul de joi.
Dacă tendința din primele patru luni se menține, 2026 va fi primul an din ultimii câțiva în care consumul privat va fi o frână, nu un motor al economiei românești.
INS nu oferă explicații cauzale — cifra de afaceri e un indicator statistic, nu o analiză. Dar contextul economic mai larg sugerează câțiva factori: puterea de cumpărare erodată de inflația ridicată din ultimii ani, creșterea costurilor la utilități și chirii, precum și o atitudine mai prudentă a consumatorilor în fața incertitudinilor economice și fiscale. Creșterile de taxe și modificările din sistemul fiscal au contribuit, cel mai probabil, la temperarea cheltuielilor.
Dacă tendința se menține, ne putem aștepta ca și lunile următoare să arate cifre negative față de 2025.
Sezonul de vară ar putea aduce o ușoară revenire în unele categorii — turism intern, îmbrăcăminte de sezon — dar, în absența unor îmbunătățiri reale ale salariului real și a încrederii consumatorilor, o redresare semnificativă pare improbabilă pe termen scurt.
Oficiul Național de Statică al Marii Britanii (ONS) a publicat date care arată că, în anul încheiat la 31 decembrie 2025, 24.000 de cetățeni români au emigrat din Regatul Unit, aceștia fiind pe locul 1 la capitolul rezidenților UE care părăsesc această țară, urmați de polonezi – 19.000 și italienii- 10.000.
Tot românii sunt și pe primul loc între cetățenii UE în privința imigrației, cu 11.000 în anul 2025, urmați de irlandezi, francezi și italieni cu câte 7.000. Cu alte cuvinte migrația netă (imigrări minus emigrări) a românilor în anul 2025 a fost de -13.000. Pe ansamblu, migrația netă din UE a fost negativă, la minus 42.000.
Pe ansamblu, migrația netă în Regatul Unit a fost de 171.000, aproape jumătate față de anul precedent, când a fost de 331.000. Migrația netă a cetățenilor britanici a fost de – 136.000, în timp ce migrația netă a cetățenilor din afara UE a fost de 350.000 în scădere față de 511.000 în 2024.
În perioada cuprinsă între ianuarie și decembrie 2025, 110.000 de cetățeni britanici au sosit în Regatul Unit, diferența netă dintre emigrație și imigrație fiind de 136.000.
Specialiștii în fenomene meteorologice anunță că primul val de caniculă de anul acesta este așteptat să se formeze în următoarele zile. Fenomenul, denumit dom de căldură, va face ca temperaturile să ajungă și să se mențină în jurul valorii de 30 de grade, iar România va fi printre țările lovite de acest fenomen.
Cupola termic a început deja să se formeze peste Peninsula Iberică. În Spania și Portugalia a ajuns deja un val de aer fierbinte din nordul Africii, care este captat de presiunea crescută, spun specialiștii.
Temperaturile vor fi din ce în ce mai mari, vor ajunge până la 30-32° și se vor menține ridicate timp de mai multe zile. Valul de caniculă se deplasează către România, iar specialiștii estimează că va ajunge după 25 mai.
Meteorologii avertizează și asupra unui alt factor în afară de cel al căldurii greu de suportat, și anume poluarea, care este foarte mult accentuată de acest fenomen. Astfel, persoanele vulnerabile, bolnavii cu afecțiuni cardiace, copiii și vârstnicii trebuie să se protejeze în această perioadă.
Viitorul Romcab depinde de deciziile instanței, în ciuda acordului cu creditorii
Cine vrea ca în Mureș să nu mai existe industrie locală? Compania Romcab, dată pe mâna austriecilor de la Meinhart
CCIR deschide primul birou de reprezentare externă, în China, la Guangzhou
Situație șocantă pe piața de energie. Hidroelectrica vinde mai scump energia către cei care cumpără mai multă și mai ieftin către cei care cumpără mai puțină
