Toamna 2026 va decide dacă ajustarea fiscală a României devine un proces credibil pe termen lung sau dacă ţara intră într-o perioadă prelungită de stagnare economică.

România ajunge în a doua parte a anului într-un moment în care economia, politica şi pieţele financiare sunt interconectate mai strâns ca oricând. Inflaţia a coborât în iulie la 8,16%, de la 10,42% în iunie, un semnal favorabil pentru Banca Naţională, însă această veste vine pe fondul unei economii aproape stagnante, al unei consolidări fiscale care trebuie continuată şi al unor costuri de finanţare tot mai ridicate. România rămâne la limita inferioară a categoriei investment grade.

În august, Moody’s a confirmat ratingul la Baa3, cu perspectivă negativă, recunoscând că ajustarea din 2025 şi din prima parte a lui 2026 a fost mai rapidă decât se anticipa. Agenţia a deplasat, însă, întrebarea centrală a analizei: nu mai este relevant dacă România a început consolidarea, ci dacă o poate continua pe mai mulţi ani, în condiţii de stabilitate politică.

Trei repere sunt indicate explicit pentru etapa următoare: formarea unui guvern capabil să susţină consolidarea, adoptarea unui buget 2027 care reduce efectiv deficitul şi o lege a salarizării care stabilizează şi apoi reduce factura salarială a statului. Următorul test extern major vine pe 2 octombrie 2026, când S&P are programată următoarea evaluare a ţării, în timp ce conflictul din Iran şi incertitudinea privind traficul prin Strâmtoarea Hormuz introduc un risc suplimentar exact asupra componentei pe care România încearcă să o stabilizeze: inflaţia.

Economia reală: o ajustare fără sprijin din creştere

Comisia Europeană estimează pentru România o creştere a PIB de doar 0,1% în 2026, după aproximativ 0,7% în 2025, cu o revenire la 2,3% în 2027. Cifra de 0,1% este relevantă în special structural: consolidarea fiscală se produce într-un an în care economia nu mai generează, prin creştere organică, venituri fiscale suplimentare care ar putea uşura efortul bugetar. Ajustarea trebuie realizată direct, prin cheltuieli şi venituri, nu prin creşterea economică a bazei de impozitare. De aici rezultă dilema centrală a perioadei 2026-2027: cât de mult poate fi comprimată cererea internă fără a eroda, în paralel, chiar baza fiscală pe care se sprijină consolidarea. O ajustare prea agresivă răceşte consumul, investiţiile private şi piaţa muncii; una prea lentă amplifică presiunea asupra finanţării statului şi asupra ratingului.

Inflaţia

Coborârea la 8,16% marchează ieşirea din zona inflaţiei cu două cifre şi deschide, în timp, spaţiu pentru o relaxare a politicii monetare. Serviciile rămân însă la o dinamică anuală de 13,67%, iar nivelul actual este încă departe de ţinta BNR. Pentru economie, dezinflaţia nu înseamnă scăderea preţurilor, ci doar încetinirea ritmului lor de creştere; nivelul de preţuri acumulat în ultimii ani nu se inversează odată cu scăderea ratei anuale a inflaţiei, o distincţie esenţială atât pentru politica monetară, cât şi pentru bugetele gospodăriilor.

Riscul Hormuz

Conflictul din Iran a transformat Strâmtoarea Hormuz într-o variabilă economică globală. Traficul prin strâmtoare a coborât, pe 12 august, la circa opt tranzite monitorizate, faţă de 125-140 pe zi înainte de conflict, iar preţul petrolului Brent s-a apropiat de 90 de dolari pe baril. Riscul pentru România nu ţine de nivelul absolut al preţului, ci de durata perturbării: un blocaj prelungit s-ar transmite prin lanţul carburanţi – costuri de producţie – preţuri – inflaţie – dobânzi, exact în momentul în care procesul de dezinflaţie abia începe să se consolideze. Agenţia Internaţională pentru Energie a redus deja, pe 12 august, estimarea de ofertă globală de petrol pentru 2026, anticipând presiuni pe piaţă cel puţin până în trimestrul al treilea.

Ratingul de țară și deficitul

Deficitul consolidat din prima jumătate a anului a fost de 41,03 miliarde de lei, faţă de 69,80 miliarde de lei în aceeaşi perioadă din 2025; o îmbunătăţire pe care Moody’s o citează drept motiv principal al evitării unei retrogradări în această etapă, agenţia revizuindu-şi estimarea de deficit pentru 2026 la 5,8% din PIB, sub ţinta oficială de 6,2%. Problema rămâne, totuşi, structurală: după epuizarea efectului măsurilor deja adoptate, statul trebuie să demonstreze că poate continua reducerea deficitului fără un nou pachet de urgenţă, exact în perioada în care se va testa şi rezistenţa politică a noii coaliţii de guvernare.

Formarea guvernului: de la variabilă politică la variabilă de rating

Moody’s leagă explicit întârzierea formării guvernului de riscul de implementare a programului multianual de consolidare, fragmentarea politică fiind identificată direct ca sursă de risc. Pentru agenţiile de rating, întrebarea relevantă nu mai este cine guvernează, ci dacă există suficientă autoritate politică pentru a susţine consolidarea şi după 2026, în faţa presiunilor sociale şi electorale care vor apărea inevitabil. O revenire a perspectivei la stabilă ar necesita, potrivit agenţiei, dovezi clare de consens politic pentru menţinerea unui efort fiscal semnificativ pe termen lung.

Legea salarizării: miza este efectul fiscal, nu forma legii

Pentru Moody’s, importanţa legii salarizării nu ţine de arhitectura administrativă sau de echitatea între categoriile de angajaţi bugetari, ci de un singur criteriu: stabilizează şi apoi reduce factura salarială a statului? O lege care reorganizează sistemul de salarizare fără să încetinească creşterea cheltuielilor nu rezolvă, din perspectiva ratingului, problema structurală de fond.

Va menține și S&P ratingul României la BBB-/A-3, cu perspectivă negativă, ultima treaptă a categoriei investment grade? Evaluarea din octombrie va cântări simultan execuţia bugetară, existenţa şi mandatul politic al noului guvern, conţinutul legii salarizării şi credibilitatea planului pentru 2027, ceea ce face din următoarele luni un test direct al capacităţii statului de a converti progresul din prima jumătate a anului într-un angajament pe termen lung.

Costul finanţării

Necesarul de finanţare al României, deficit plus refinanţarea datoriei, este estimat de Moody’s la o medie de aproximativ 12% din PIB în perioada 2026-2028, în timp ce costul dobânzilor este aşteptat să crească de la 2,8% din PIB în 2025 la 3,3% în 2028. Mecanismul este o buclă care se poate auto-întreţine: deficit mare atrage datorie mare, datoria mare atrage dobânzi mai ridicate, dobânzile mai ridicate cresc cheltuielile bugetare, iar acestea impun, la rândul lor, o nevoie şi mai mare de consolidare.

Ce înseamnă acest peisaj pentru populaţie

Pentru gospodării, macroeconomia nu se traduce în rapoarte de rating, ci în salariu, rată şi factură. Într-o economie stagnantă, puterea de negociere salarială se reduce, astfel că relevante devin venitul real, stabilitatea locului de muncă şi gradul de îndatorare, nu creşterea nominală a salariului.

În acest context, un fond de urgenţă capabil să acopere cel puţin trei luni de cheltuieli esenţiale reprezintă un prag minim pentru gospodăriile cu venituri stabile, în timp ce familiile cu credite, venituri variabile sau un singur venit principal ar trebui să vizeze un orizont de şase luni. Scopul unui asemenea fond nu este randamentul, ci prevenirea transformării unui şoc temporar; pierderea unui loc de muncă, o cheltuială medicală neprevăzută, o scădere de venit; într-o problemă de solvabilitate.

Pentru cei cu rate sau care vor să contracteze un credit, cu inflaţia încă ridicată şi spaţiu limitat de relaxare monetară, alegerea unei dobânzi fixe trebuie evaluată prin durata perioadei fixe, dobânda ulterioară, marja băncii şi costul total al creditului, nu doar prin rata lunară curentă; la fel cum o refinanţare nu trebuie judecată după economia lunară imediată, ci după modul în care se schimbă, pe toată durata împrumutului, costul total şi expunerea la risc de dobândă.

Concluzie

Progresul fiscal din 2025 şi din prima parte a lui 2026 este recunoscut de pieţe, dar perspectiva rămâne negativă pentru că implementarea pe termen lung este încă incertă.

Formarea guvernului, bugetul pentru 2027 şi legea salarizării reprezintă teste directe ale capacităţii politice de a continua ajustarea, iar S&P va da un verdict pe 2 octombrie.

În paralel, riscul asociat Strâmtorii Hormuz poate testa exact componenta de dezinflaţie pe care se bazează scenariul de revenire economică din 2027.

Indiferent cum se va rezolva această ecuaţie fiscal-politică, marja de siguranţă financiară a gospodăriilor, nu sincronizarea perfectă a unei decizii de refinanţare sau investiţie, va rămâne factorul care determină capacitatea de a traversa o perioadă economică dificilă fără ca bugetul familiei să intre în criză.

Stagnarea economiei și prețurile ridicate la energie sunt principalele probleme cu care se confruntă mediul de afaceri din România, susține Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), prezent la Forumul de la Neptun.

Evenimentul este organizat de Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) în perioada 11-12 august, în incinta Centrului Internațional de Conferințe Neptun.

„Mediul de afaceri nu este așa de prăbușit, cum spun foarte mulți oracoli pe la televizoare. Marea problemă este stagnarea și perspectiva dură din ceea ce ne așteaptă”, a afirmat Daraban.

Președintele CCIR a indicat, în acest context, prețurile la energie drept una dintre principalele probleme pentru companiile românești.

„Vedem prețurile la energie, care ne fac complet necompetitivi”, a spus acesta.

Daraban a susținut însă că, în pofida dificultăților, evoluția mediului de business nu este una atât de slabă pe cât este prezentată în spațiul public.

„Dar din punct de vedere al mediului de business, lucrurile nu au evoluat chiar rău. Avem și chiar am ultimele date, credeți-mă, de la organele fiscale. Avem 945.739 de deponenți de bilanț”, a declarat el.

Potrivit datelor prezentate de președintele CCIR, cifra de afaceri a companiilor a crescut de la 527 de miliarde de euro la 557 de miliarde de euro.

„E o cifră de afaceri de 557 de miliarde de euro față de 527. Eu vă dau și după virgulă, dacă vreți, dar ne oprim aici. Deci o creștere cu 30 de miliarde de cifre de afaceri”, a spus Daraban.

Și profitul a înregistrat o creștere, de la 53 la 54 de miliarde de euro, potrivit datelor invocate de acesta.

„Și nu în ultimul rând, profitul a crescut de la 53 la 54 de miliarde de euro. Adică lucrurile din acest punct de vedere nu stau rău”, a precizat președintele CCIR.

El a adăugat că, raportat la anul anterior, situația trebuie analizată și din perspectiva numărului de firme care au intrat în legalitate.

„Comparativ cu anul de dinainte, sunt mult mai puține firme care s-au intrat în legalitate”, a afirmat Daraban.

Daraban: Reorganizarea administrativă a României trebuie urgent făcută

În opinia sa, problemele bugetare limitează capacitatea statului de a introduce măsuri de sprijin pentru economie, inclusiv facilități fiscale și ajutoare de stat.

„Bineînțeles că și profitul a avut de suferit, n-a avut creșterea de cu un an înainte și așa mai departe. Dar aici intervin problemele, pentru că să poți să acorzi niște facilități, atât pe forța de muncă să iei această povară fiscală, să creezi niște mecanisme, dau un exemplu la fermierii, să spunem, peste 100 de hectare să aibă acces gratuit la apă, niște ajutoare de stat mai consistente.”

Daraban consideră că astfel de măsuri nu pot fi susținute fără un buget mai solid și pledează pentru reorganizarea administrativă a României.

„Aceste lucruri nu pot fi realizate decât dacă ai un buget al țării confortabil. Și cum poți să obții acest buget confortabil?”

El a criticat abordarea reducerii cheltuielilor prin concedieri, susținând că o parte dintre angajații disponibilizați ar putea obține câștig de cauză în instanță.

„Pentru că s-a văzut că dând afară niște oameni, până la urmă în instanță vor câștiga toți. Deci aici este o problemă de reorganizare administrativă a României, care trebuie urgent făcută.”

Președintele CCIR a remarcat că o astfel de reorganizare are, în forma actuală, aplicabilitate începând din 2028, dar a susținut că adoptarea rapidă a unui act normativ ar putea transmite un semnal pozitiv investitorilor și agențiilor de rating.

„Bineînțeles știm că e cu aplicabilitate din 2028. Dar vedeți dumneavoastră dacă mâine scoți acest gen de act normativ în care să spui pe deoparte că vei avea, să spunem, 61 de senatori, 239 de deputați, ei avea 15 județe sau nu știu, 12 în loc de 41.”

Daraban a continuat cu exemple privind reorganizarea administrației locale:

„Că nu va mai fi comună sub 5.000, oraș sub 10.000, Bucureștiul să aibă o singură primărie.”

În opinia sa, un asemenea act normativ, dacă ar fi promulgat, ar putea avea un impact favorabil asupra percepției externe privind România.

„Când partenerii din străinătate vor vedea actul ăsta promulgat, eu vă garantez că indicatorii de la Moody’s, Fitch, Standard & Poor’s vor fi considerabil în bunătăți“, a precizat Mihai Daraban.

Incertitudinea politică începe să aibă efecte directe asupra economiei, prin amânarea investițiilor și dificultatea companiilor de a-și face planuri pe termen lung, susține Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR). Mesajul a fost transmis la deschiderea Forumului de la Neptun, organizat de CCIR în perioada 11-12 august, la Centrul Internațional de Conferințe Neptun.

Daraban spune că România are nevoie de predictibilitate și de un guvern stabil, într-un moment în care economia are deja perspective slabe de creștere.

„România traversează o perioadă de instabilitate politică într-un moment în care economia are nevoie exact de contrariul ei: predictibilitate, continuitate și decizie”, a declarat președintele CCIR.

În opinia sa, problema nu este doar lipsa unui acord politic, ci efectul pe care incertitudinea îl produce asupra mediului de afaceri.

„Problema nu este doar că partidele nu reușesc să ajungă la o înțelegere. Problema este că fiecare săptămână de incertitudine politică se transformă într-o săptămână de incertitudine economică”, a spus Daraban.

El a dat exemplul investițiilor, care sunt dificil de planificat într-un context politic instabil.

„Un antreprenor nu poate construi un plan de investiții pe baza întrebării „cine va forma Guvernul peste două săptămâni?”.”

În același timp, investitorii străini analizează predictibilitatea economică a României înainte de a lua decizii privind alocarea capitalului.

„Un investitor străin nu își poate asuma sute de milioane de euro într-o țară în care nu știe cu suficientă claritate care va fi direcția economică.”

Daraban a subliniat că și companiile românești sunt afectate atunci când regulile fiscale și economice rămân sub semnul întrebării.

„O companie nu poate face angajări, contracte și investiții pe termen lung dacă regulile fiscale și economice sunt permanent sub semnul întrebării.”

Concluzia sa este că ritmul politic și cel economic nu mai pot fi tratate separat.

„Politica poate să își permită să aștepte o negociere. Economia nu poate. Aceasta este diferența fundamentală pe care trebuie să o înțelegem”, a spus Mihai Daraban.

Creștere economică de doar 0,1% în 2026

Președintele CCIR a atras atenția și asupra indicatorilor economici, afirmând că situația României nu poate fi privită doar prin prisma negocierilor politice.

„Datele economice nu ne permit să tratăm această situație ca pe o simplă dispută politică.”

Daraban a invocat estimările Comisiei Europene pentru România în 2026: o creștere economică de 0,1%, o inflație de aproximativ 7% și un deficit bugetar de 6,2% din PIB.

„Comisia Europeană estimează pentru România o creștere economică de doar 0,1% în 2026 – practic, stagnare. În același timp, inflația este estimată la aproximativ 7%, iar deficitul bugetar la 6,2% din PIB.”

„Aceste cifre trebuie traduse în realitatea de zi cu zi”, a adăugat el.

În ceea ce privește reducerea deficitului, Daraban susține că soluția nu ar trebui să fie reprezentată exclusiv de noi poveri asupra mediului privat. El pledează pentru eficientizarea cheltuielilor publice, reforma administrației, reducerea risipei, combaterea evaziunii și un sistem fiscal predictibil.

România are resurse, dar trebuie să le transforme în valoare adăugată

Un alt mesaj transmis de președintele CCIR la Forumul de la Neptun a fost că România are resurse importante, dar nu reușește să le valorifice suficient pentru dezvoltarea industriei și creșterea exporturilor.

„Există însă o altă dimensiune a problemei pe care trebuie să o discutăm. România nu este o țară fără resurse. Dimpotrivă.”

Daraban a enumerat resursele energetice și minerale, agricultura, apa, Dunărea, Marea Neagră, Portul Constanța, terenurile și infrastructura strategică, dar și forța de muncă.

„Avem resurse energetice, resurse minerale, resurse agricole, apă, Dunărea, Marea Neagră, Portul Constanța, terenuri, infrastructură strategică și, poate cea mai importantă resursă, oameni capabili.”

Problema, spune el, este lipsa unei valorificări suficiente a acestor avantaje.

„Problema este că nu am reușit să transformăm suficient aceste avantaje în valoare adăugată, industrie, exporturi și prosperitate. Aici trebuie schimbată perspectiva.”

În viziunea sa, resursele naturale trebuie privite și prin prisma competitivității economice.

„Apa nu este doar o problemă atunci când avem secetă. Dunărea nu este doar o rută de transport. Portul Constanța nu este doar un port. Energia nu este doar o factură. Resursele minerale nu sunt doar materie primă.”

„Toate acestea sunt elemente ale securității și competitivității economice a României. De aceea avem nevoie de o strategie națională de valorificare a resurselor”, a spus Daraban.

România pierde forță de muncă

Președintele CCIR a indicat și deficitul de forță de muncă drept o problemă economică, nu doar una demografică.

„Avem apoi o problemă care leagă direct economia de societate. România are nevoie de oameni. Companiile au nevoie de angajați. Dar România pierde oameni.”

Daraban consideră că plecarea tinerilor are efecte asupra economiei pe termen lung.

„Pierderea forței de muncă nu este doar o problemă demografică. Este o problemă economică.”

În acest context, România trebuie să creeze condiții pentru ca oamenii să rămână în țară, dar și să accelereze recrutarea lucrătorilor din afara Uniunii Europene în domeniile în care există deficit de personal.

„Asta înseamnă locuri de muncă, salarii competitive, educație, infrastructură, servicii publice și predictibilitate.”

„Iar acolo unde economia are deficit real de personal, trebuie să avem și mecanisme rapide și predictibile pentru recrutarea forței de muncă din afara Uniunii Europene. Nu putem pierde investiții pentru că nu reușim să găsim oameni”, a afirmat Mihai Daraban.

Mesaj pentru clasa politică: România are nevoie de un Guvern stabil

La finalul intervenției sale, Daraban a cerut partidelor să ajungă la o soluție pentru formarea Guvernului și să își asume responsabilitatea deciziilor.

„Nu este rolul Camerei de Comerț să spună cine trebuie să conducă România. Nu este rolul sindicatelor. Nu este rolul patronatelor. Nu este rolul universităților. Aceasta este responsabilitatea partidelor și a Parlamentului.”

El a transmis însă că mediul de afaceri are dreptul să ceară predictibilitate și o soluție politică.

„Dar este dreptul nostru să spunem ce așteptăm de la cei care au primit mandatul de a conduce această țară. Și așteptarea noastră este una elementară: să găsească soluția politică. Să găsească majoritatea. Să formeze Guvernul.”

Daraban a încheiat cu un avertisment privind costurile economice ale prelungirii perioadei de incertitudine.

„Să își asume responsabilitatea. Să ia deciziile. Pentru că România nu poate fi administrată la nesfârșit prin interimat, negocieri și amânări.”

„În timp ce politica negociază, economia plătește. În timp ce politica așteaptă, investițiile așteaptă. În timp ce politica se ceartă, oamenii își pierd răbdarea. Acest mecanism trebuie oprit”, a transmis Mihai Daraban.