Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit la vârsta de 89 de ani, după ce săptămâna trecută fusese internat pentru tratamentul unei afecțiuni rare a sângelui, relatează BBC.

Palatul Regal din Oslo a anunțat că suveranul a murit în pace, vineri, la ora locală 06:35 (04:35 GMT), la Spitalul Național din Oslo.

Drapelul regal de pe acoperișul palatului a fost coborât în bernă, iar autoritățile au decretat o perioadă de doliu național până în ziua funeraliilor. Mulțimi de oameni s-au adunat la palatul regal pentru a depune flori și steaguri.

Harald a fost primul rege al Norvegiei născut pe teritoriul țării după secolul al XIV-lea. El va fi succedat de fiul său, Haakon, în vârstă de 53 de ani, care va participa vineri la o reuniune extraordinară a Consiliului de Stat alături de Guvern.

Regele Charles al III-lea a transmis „cele mai sincere condoleanțe” la moartea „dragului său văr” – Harald fiind văr de gradul al doilea cu regina Elisabeta a II-a. Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și-a amintit de Harald ca fiind „un bun prieten pentru mine, familia mea și pentru Suedia” și i-a urat finului său, Haakon, „succes și mult noroc”.

Un rege popular care a modernizat monarhia

După 35 de ani pe tron, Harald va fi ținut minte drept o figură populară și reformatoare, care a modernizat monarhia, a renunțat la tradiție căsătorindu-se cu o femeie fără origine regală și a avut un rol de unificare în unele dintre cele mai dificile momente ale Norvegiei.

Observatorii familiei regale l-au descris drept un om simplu, respectat și iubit, numindu-l „bunicul” națiunii și „regele poporului”, titulatură folosită și de tatăl său, regele Olav al V-lea.

În timpul domniei lui Harald, monarhia norvegiană a devenit mai egalitară și mai transparentă în privința finanțelor și a problemelor de sănătate, a declarat pentru BBC istoricul și corespondentul regal al postului TV2, Ole-Jørgen Schulsrud-Hansen.

Tove Taalesen, corespondent regal al publicației Nettavisen, l-a descris pe Harald drept „unul dintre noi”, în timp ce experta regală Caroline Vagle a spus că acesta „a fost întotdeauna foarte apropiat de oameni”.

„Nu s-a temut niciodată să-și arate emoțiile, umorul sau vulnerabilitatea, iar acest lucru l-a făcut foarte uman.”

După atentatele cu bombă și arme de foc comise în Oslo și pe insula Utøya în 2011, Harald i-a îndemnat pe norvegieni să se sprijine reciproc și să nu „lase frica să preia controlul”.

Crizele care au afectat familia regală

În ultimii ani, Harald și familia sa s-au confruntat cu probleme de sănătate și scandaluri, în special în legătură cu asocierea nurorii sale, Mette-Marit, cu Jeffrey Epstein, infractorul sexual decedat, precum și cu condamnarea pentru viol a fiului acesteia, Marius Borg Høiby.

Regele lasă în urmă soția sa, regina Sonja, cu care a fost căsătorit aproape 58 de ani, fiica lor, prințesa Märtha Louise, fiul lor, noul rege Haakon, și șase nepoți.

Copilăria în timpul războiului

Harald s-a născut pe 21 februarie 1937, pe domeniul Skaugum, în apropiere de Oslo. Avea trei ani când dictatorul Adolf Hitler a ordonat invadarea Norvegiei de către Germania nazistă, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Mama lui Harald a fugit împreună cu copiii peste graniță, în Suedia, iar ulterior aceștia au călătorit în Statele Unite la invitația președintelui Franklin D. Roosevelt.

Prințul Harald s-a întors în Norvegia împreună cu familia la sfârșitul războiului, și-a terminat studiile și și-a efectuat serviciul militar obligatoriu. A devenit prinț moștenitor în 1957 și a studiat științe sociale, istorie și economie la Balliol College din Oxford între 1960 și 1962.

Căsătoria cu Sonja și ascensiunea pe tron

Harald a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen, o femeie fără origine regală și fiica unui om de afaceri, la o petrecere. Prințul moștenitor a trebuit însă să aștepte nouă ani înainte de a primi permisiunea de a se căsători cu ea.

În cele din urmă, el i-a spus tatălui său că, dacă nu se putea căsători cu Sonja, va rămâne necăsătorit, potrivit unei declarații făcute de regele Harald pentru postul public de televiziune din Norvegia.

Tatăl său și-a dat în cele din urmă acordul, iar cei doi s-au căsătorit în Catedrala din Oslo, pe 29 august 1968.

Decizia lui Harald a deschis calea pentru ca și cei doi copii ai săi să se căsătorească cu persoane fără origine regală și, potrivit Carolinei Vagle, „a contribuit la încheierea unei perioade în care familia regală era dominată de bărbați”.

În 1990, când tatăl său s-a îmbolnăvit, prințul moștenitor a devenit regent. Harald a urcat pe tron după moartea regelui Olav, la 17 ianuarie 1991.

Potrivit istoricului Trond Norén Isaksen, noul rege s-a afirmat în jurul anului 2000, evoluând de la un om timid la o persoană mult mai deschisă și empatică.

Mesajul regelui după atentatele din 2011

În iulie 2011, Harald s-a confruntat cu cea mai mare provocare a domniei sale, când extremistul Anders Breivik a ucis opt persoane cu o mașină-capcană la Oslo, apoi a mers într-o tabără de tineret de pe insula Utøya, unde a împușcat mortal alte 69 de persoane, majoritatea adolescenți.

Regele a susținut a doua zi un discurs televizat, iar câteva săptămâni mai târziu a rostit un alt discurs în care a vorbit despre victime și familiile acestora din perspectiva unui tată, bunic, soț și rege. Era aproape în lacrimi, iar vocea îi tremura.

„Pot doar să-mi imaginez profunzimea durerii voastre. În calitate de rege al acestei națiuni, simt durerea fiecăruia dintre voi”, a spus el.

Privind retrospectiv, istoricul Ole-Jørgen Schulsrud-Hansen a declarat: „Cred că acel moment s-a întipărit în mintea noastră ca imagine a ceea ce ar trebui să fie o monarhie.”

Un monarh care a susținut diversitatea

În 2016, regele a atras din nou atenția printr-un discurs în care a susținut diversitatea religioasă, etnică și sexuală.

El a spus că norvegienii provin „din Afganistan, Pakistan și Polonia, din Suedia, Somalia și Siria”, că „cred în Dumnezeu, Allah, Univers și nimic” și că „sunt fete care iubesc fete, băieți care iubesc băieți și fete și băieți care se iubesc unii pe alții”.

Harald a fost, de asemenea, un sportiv pasionat și un susținător al protecției mediului. A fost unul dintre inițiatorii filialei norvegiene a World Wide Fund for Nature (WWF), al cărei președinte a fost timp de 20 de ani.

A fost un navigator atât de bun încât a reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice.

Ultimii ani și problemele de sănătate

Când prințul moștenitor Haakon s-a căsătorit cu Mette-Marit în 2001, regele și regina l-au primit în familie și pe fiul acesteia, în vârstă de patru ani, dintr-o relație anterioară. Høiby a fost tratat ca un membru al familiei, însă Casa Regală a subliniat ulterior că el nu a avut niciodată statut regal.

Fiica regelui, prințesa Märtha Louise, s-a căsătorit inițial cu un scriitor norvegian, iar în 2024 s-a recăsătorit, în mod controversat, cu un american care se autointitulează șaman. Activitățile comerciale ale cuplului au determinat-o în cele din urmă să renunțe la îndatoririle regale.

În timp ce unii norvegieni au considerat că Harald a fost prea indulgent față de deciziile controversate ale familiei sale, Caroline Vagle consideră că acesta „s-a dovedit a fi o persoană care pune discuțiile și rezolvarea problemelor înaintea emiterii unor ordine dure”.

Pe măsură ce starea sa de sănătate s-a deteriorat, Harald și-a redus permanent aparițiile publice în aprilie 2024.

Mai recent, el a urmat un tratament cu cortizon pentru o afecțiune rară a sângelui, anemia hemolitică, care duce la reducerea numărului de globule roșii din organism. A fost internat pe 17 august, iar fiul său a devenit regent și i-a preluat îndatoririle.