Connect with us

Business

De la prosumator la comunitatea de energie: ce poate învăța România de la Italia și Spania

Publicat cu

pe

Italia, Spania și România au pornit de la aceeași realitate: tot mai mulți consumatori își instalează panouri fotovoltaice și produc energie pentru propriul consum. Legislația celor trei țări a ales însă soluții diferite pentru energia care nu este consumată imediat.

Diferența nu este doar în modul în care este plătit surplusul, ci mai ales în ce încearcă legislația să stimuleze.

Italia și Spania au pus autoconsumul înaintea surplusului

În Italia și Spania, punctul de plecare este autoconsumul. Consumatorul produce energie pentru propriul consum, iar energia care nu poate fi folosită imediat este tratată separat.

În Italia, Decretul legislativ 199/2021 reglementează autoconsumul de energie regenerabilă și comunitățile energetice, permițând consumatorilor să producă, să stocheze și să vândă energie. În paralel, energia excedentară poate fi valorificată prin mecanisme precum Ritiro Dedicato.

În Spania, Legea 24/2013 și Decretul Regal 244/2019 reglementează autoconsumul individual și colectiv și prevăd un mecanism de compensare simplificată pentru energia excedentară. Compensarea se face în termeni economici și este legată de energia consumată din rețea în perioada de facturare; valoarea excedentului nu poate depăși valoarea energiei consumate din rețea.

Diferența față de România este importantă: Italia și Spania au construit cadrul în jurul autoconsumului și utilizării locale a energiei, nu în jurul unui statut juridic central de prosumator.

România a pus compensarea înaintea flexibilității

România a ales o altă cale. Legislația definește explicit prosumatorul și îi acordă drepturi privind energia livrată în rețea.

Legea 160/2026 menține compensarea cantitativă pentru instalațiile de până la 200 kW pe loc de consum. Energia produsă și livrată poate fi compensată cu energia consumată din rețea, la prețul energiei active prevăzut în contractul de furnizare. Pentru instalațiile între 200 și 400 kW, energia livrată este achiziționată la prețul mediu ponderat din piața pentru ziua următoare.

Acest mecanism a avut o logică: să facă investiția în panouri mai atractivă și să încurajeze producția de energie regenerabilă la locul de consum.

Problema este că, pe măsură ce numărul prosumatorilor crește, nu mai este suficient să încurajăm producția. Trebuie să încurajăm și folosirea inteligentă a energiei produse.

Comunitățile energetice schimbă logica sistemului

Panourile fotovoltaice produc cel mai mult în jurul prânzului. În acele ore poate exista deja multă energie solară în sistem, în timp ce consumul este relativ redus. Seara, producția fotovoltaică scade, iar consumul crește.

De aici apare nevoia de flexibilitate: energie consumată atunci când este produsă, energie stocată pentru mai târziu și capacitatea de a coordona mai mulți consumatori și producători.

Aici comunitățile energetice pot schimba fundamental modelul.

În loc ca fiecare prosumator să fie privit separat, mai mulți producători și consumatori pot utiliza împreună energia produsă local. Surplusul poate fi consumat de alți membri ai comunității sau poate fi stocat în baterii și folosit ulterior.

Italia și Spania au creat deja cadrul pentru autoconsum colectiv și pentru forme de comunități energetice. În Spania, de exemplu, legislația permite explicit autoconsumul colectiv și stabilirea unor reguli de repartizare a energiei produse între participanți.

Pentru România, acesta ar putea fi următorul pas important: de la sute de mii de prosumatori individuali la comunități capabile să producă, să consume și să stocheze energie împreună.

De la prosumator la resursă pentru sistem

România avea deja 332.684 de prosumatori și 3.789 MW instalați la 30 aprilie 2026. La această dimensiune, prosumatorul nu mai este doar o chestiune care privește fiecare gospodărie în parte. A devenit o componentă importantă a sistemului energetic.

De aceea, următoarea etapă a legislației nu ar trebui să fie doar creșterea numărului de prosumatori, ci integrarea lor mai bună în sistem.

Asta înseamnă stimularea consumului local, a stocării, a flexibilității și a comunităților energetice. În loc să tratăm energia produsă la prânz ca pe un simplu surplus care trebuie compensat, trebuie să avem mecanisme prin care această energie să poată fi folosită atunci când este cu adevărat valoroasă pentru consumatori și pentru sistem.

Comunitățile energetice pot fi legătura dintre cele două obiective: libertatea consumatorului de a-și produce energia și nevoia sistemului de a avea energie disponibilă atunci când este necesară.

Prosumatorul a apărut pentru autoconsum. Următorul pas este ca prosumatorii să se unească în comunități, să stocheze energia și să o livreze atunci când sistemul are nevoie de ea, nu doar atunci când soarele produce.

Citește mai departe

Business

Precizări suplimentare ale Camerei de Comerț și Industrie a României privind deplasările externe

Publicat cu

pe

 

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) face următoarele precizări cu privire la comentariile apărute în spațiul public referitoare la o deplasare externă efectuată la data de 8 iulie 2026.

CCIR regretă politizarea dezbaterii publice pe această temă și dorește să asigure presa și opinia publică de faptul că singurul obiectiv al deplasării cu durata de câteva ore a fost atragerea de investiții străine în România.

Am considerat că merită să facem un astfel de efort financiar și logistic pentru a prezenta unor investitori de calibru avantajele de a investi în România, în condițiile în care percepția externă este negativ afectată de neclarități referitoare la legislația muncii, precum și la stabilitatea cadrului juridic și fiscal.

Reiterăm că toate cheltuielile instituției, inclusiv cele aferente deplasărilor externe, sunt susținute din venituri proprii.

Menționăm, de asemenea, că în aceste situații tariful se calculează pe ore de zbor și este identic indiferent de numărul persoanelor aflate la bord, fără alte costuri suplimentare.

Citește mai departe

Business

CCIR: România și Panama discută oportunități de colaborare în turism și domeniul naval

Publicat cu

pe

 

România și Panama vor să dezvolte colaborarea economică în domeniul turismului și al serviciilor navale, după o întâlnire între președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, și ambasadorul Republicii Panama în România, Javier Enrique Caraballo Salazar.

Discuțiile au vizat promovarea Panama ca destinație turistică pe piața românească, dar și identificarea unor oportunități de colaborare în domeniul naval.

CCIR: America Latină, o piață turistică insuficient exploatată

Mihai Daraban a subliniat că destinațiile din America Latină sunt slab reprezentate în oferta agențiilor de turism din România, în ciuda existenței unei conexiuni aeriene între Istanbul și Ciudad de Panamá.

Președintele CCIR consideră că această rută aeriană ar putea fi folosită pentru dezvoltarea unor pachete turistice pentru români, care să includă transport, cazare, circuite și transferuri.

„Turismul către America Latină este, pentru România, o piață încă nedeschisă. Nu este o problemă de cerere, ci de ofertă”, a declarat Mihai Daraban, potrivit CCIR.

Târgul de Turism de la Romexpo, o oportunitate pentru agențiile românești

Președintele CCIR a indicat Târgul de Turism de la Romexpo, programat între 19 și 22 noiembrie, drept o oportunitate pentru ca agențiile românești să intre în contact direct cu reprezentanții din Panama și să dezvolte oferte pentru această destinație.

La rândul său, ambasadorul Panama a prezentat măsurile prin care autoritățile de la Ciudad de Panamá încearcă să sprijine promovarea țării ca destinație turistică.

„Panama oferă vizitatorului o gamă completă de experiențe – litoral, biodiversitate, patrimoniu și un sector de servicii dezvoltat – într-o țară care este, potrivit studiilor de specialitate, cea mai sigură din regiune. Programele noastre de sprijin sunt construite pentru agențiile mici, cele care pot testa o destinație nouă fără riscuri, iar asigurarea medicală acordată fiecărui turist elimină una dintre principalele rețineri ale călătorului pe distanțe lungi. Suntem pregătiți să organizăm călătorii de familiarizare pentru reprezentanții agențiilor din România”, a declarat E.S. dl Javier Enrique Caraballo Salazar, Ambasadorul Republicii Panama în România.

România ar putea oferi expertiză în domeniul naval

Un alt subiect discutat a fost colaborarea în domeniul naval. Potrivit CCIR, România ar putea oferi expertiză în ceea ce privește inspecțiile navelor cu ajutorul docurilor flotante.

72 de societăți cu capital panamez sunt înregistrate în România

Întâlnirea a avut loc în contextul dezvoltării relațiilor economice dintre România și Panama. În România sunt înregistrate în prezent 72 de societăți cu participare de capital panamez, cu un capital social subscris cumulat de aproximativ 5 milioane de euro.

Discuțiile continuă seria contactelor începute în urma unei misiuni economice organizate de CCIR la Ciudad de Panamá, la începutul anului 2025, la care au participat aproximativ 30 de reprezentanți ai mediului de afaceri românesc.

Citește mai departe

Business

Depozitul notarial: unde puteți lăsa actele pe care vă temeți să le țineți în casă

Publicat cu

pe

Cele mai multe familii își țin actele importante într-un dosar, într-un sertar sau, în cel mai bun caz, într-o casetă. Sunt locuri care rezistă până la prima inundație, până la primul incendiu, până la prima mutare sau până la prima „curățenie” făcută de cineva care nu știe ce are în mână. Legea prevede însă o alternativă mai puțin cunoscută: înscrisurile la care țineți pot fi lăsate în grija unui notar public, arată Uniunea Națională a Notarilor Publici din România..

Ce este, de fapt, depozitul notarial?

Este una dintre procedurile pe care legea le dă în competența notarului public. Potrivit art. 12 lit. g) din Legea nr. 36/1995, notarul îndeplinește „primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune biroul notarial”. În Codul civil, depozitul este definit drept contractul prin care depozitarul primește de la deponent un bun mobil, „cu obligația de a-l păstra pentru o perioadă de timp și de a-l restitui în natură”. Depozitul notarial adaugă acestui contract forma și rigoarea unei proceduri notariale.

Ce poate fi lăsat în depozit?

Înscrisuri, documente, valori și alte bunuri neperisabile, cu două condiții, prevăzute de art. 325 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a legii: notarul public să aibă „posibilitatea practică și efectivă” de a le depozita la birou în condiții de siguranță, iar depozitarea lor să nu contravină legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. Deponentul declară pe propria răspundere că bunurile au proveniență legală. Notarul verifică, înainte de primire, cuprinsul înscrisurilor sau, după caz, conținutul bunurilor.

Cum se desfășoară procedura?

Primirea în depozit se constată printr-o încheiere. Legea stabilește ce trebuie să cuprindă aceasta: data depunerii (anul, luna, ziua, iar la cererea părții și ora), identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, cu toate datele necesare în acest scop, numele deponentului și al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile, precum și termenul de păstrare. Încheierea se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte, plus unul pentru arhivă, iar depozitul se înregistrează în registrul de depozite al biroului notarial. Onorariul se menționează în cuprinsul încheierii. Rezultatul este un act care poartă dată certă și care descrie exact ce s-a predat, cui și pentru cât timp.

Cine poate ridica documentele?

Numai persoana stabilită la constituirea depozitului. Eliberarea se face la termenul și în condițiile prevăzute în încheierea de primire în depozit, iar restituirea se consemnează prin semnătura părților, a succesorilor sau, după caz, a reprezentanților acestora, în registrul de depozite. Dumneavoastră stabiliți, așadar, cine va putea ridica ceea ce ați lăsat în depozit.

Îmi pot lua actele înapoi mai devreme?

Oricând. Depozitul notarial nu înseamnă o renunțare la vreun drept și nu vă deposedează de nimic. Rămâneți proprietarul înscrisului; se schimbă doar locul în care este păstrat. Tariful achitat la constituirea depozitului nu poate fi însă restituit.

Ce răspundere are notarul pentru ceea ce i-ați lăsat?

Notarul public are obligația „de a păstra bunul cu prudență și diligență”. Nu poate folosi în niciun scop bunul încredințat și nu poate încredința altuia păstrarea lui fără consimțământul celui care l-a depus, cu excepția cazului în care este silit de împrejurări (cum ar fi în cazul încetării activității).

Pot lăsa în depozit un testament?

Da, un testament olograf poate fi lăsat în depozit ca orice alt înscris. O precizare este însă necesară: depozitul protejează hârtia, dar nu schimbă forma actului. Spre deosebire de testamentul olograf, testamentul autentificat de notarul public se înscrie de îndată în registrul național notarial prevăzut la art. 1046 din Codul civil, astfel încât, la deschiderea moștenirii, existența lui poate fi aflată prin verificarea registrului. Dacă vă preocupă nu doar păstrarea, ci și găsirea testamentului la momentul potrivit, discutați cu notarul dumneavoastră și despre această diferență și alegeți forma care vă protejează cel mai bine interesele.

Concluzia

Un sertar poate păstra hârtia, dar nu poate dovedi nimic. Nu poate spune când a fost pus acolo actul, în ce stare era, cine l-a lăsat și la cine trebuia să ajungă. Depozitul notarial face exact aceste patru lucruri, pentru că nu este un simplu loc de păstrare, ci o procedură: cu dată certă, cu identificarea deponentului, cu descrierea exactă a înscrisului, cu o persoană desemnată să îl ridice și cu un termen de păstrare.

Un act important nu are nevoie de un loc bine ascuns. Are nevoie de un loc în care cineva îl păstrează în siguranță și răspunde pentru acest lucru.

Citește mai departe

Facebook

Articole Populare