Înainte ca espresso-ul, cappuccino sau flat white-ul să devină ritualuri zilnice în orașele moderne, cafeaua era o băutură rară, legată de drumuri comerciale lungi, caravane de negustori și porturi aglomerate de pe țărmurile Mării Roșii. Una dintre cele mai importante etape din această poveste începe în munții Yemenului și în portul celebru Mocha, locul care avea să dea numele unuia dintre cele mai cunoscute tipuri de cafea din lume.

Legenda și drumul cafelei din Etiopia

Originea cafelei este strâns legată de munții din Ethiopia, unde crește în mod natural specia Coffea arabica. O legendă populară spune că un păstor pe nume Kaldi ar fi observat că caprele sale deveneau neobișnuit de energice după ce mâncau fructele roșii ale unei plante necunoscute. Curios, el ar fi dus aceste fructe la o mănăstire locală, unde călugării au descoperit că infuzia preparată din ele îi ajuta să rămână treji în timpul rugăciunilor de noapte.

Chiar dacă povestea lui Kaldi este mai degrabă un mit decât un fapt istoric verificat, este aproape sigur că boabele de cafea au traversat Marea Roșie din Ethiopia către Peninsula Arabică în jurul secolelor XIV–XV.

Yemenul – primul mare centru al cafelei

În Yemen, cafeaua nu a rămas doar o curiozitate botanică. Aici a început adevărata ei istorie. În orașe precum Sana’a sau Aden, călugării sufi au început să folosească băutura pentru a rămâne treji în timpul ritualurilor spirituale și al meditațiilor nocturne.

Treptat, cafeaua a ieșit din cercurile religioase și a ajuns în piețe, caravanseraiuri și locuri de întâlnire. Negustorii, călătorii și pelerinii au dus vestea despre această băutură aromată în tot mai multe regiuni ale lumii islamice.

Terasele muntoase ale Yemenului s-au dovedit ideale pentru cultivarea cafelei. Aici s-a dezvoltat una dintre cele mai vechi tradiții agricole dedicate acestei plante, iar boabele produse în aceste regiuni au căpătat rapid o reputație specială.

Portul Mocha – poarta cafelei către lume

La poalele acestor munți se afla portul Mocha, care începând cu secolul al XV-lea a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale ale cafelei.

Nave din întregul bazin al Oceanului Indian ancorau aici. Comercianți din Istanbul, din Persia, din India și mai târziu din Europa veneau să cumpere saci întregi de boabe aromate. De pe docurile acestui oraș, cafeaua pleca spre porturi îndepărtate, purtată de vânturile musonice și de rutele comerciale ale epocii.

Monopolul cafelei și interdicția exportului de boabe crude

În această perioadă, regiunea se afla sub influența politică și comercială a Ottoman Empire. Pentru a proteja monopolul asupra acestei mărfuri extrem de valoroase, autoritățile otomane au impus reguli stricte privind comerțul cu cafea.

Exportul de boabe neprajite sau fertile era interzis. Ideea era simplă: dacă alte regiuni ar fi obținut boabe capabile să germineze, ar fi putut începe propriile plantații și ar fi subminat controlul Yemenului asupra pieței mondiale. De aceea, cafeaua exportată era adesea prăjită sau tratată termic înainte de a părăsi porturile arabe, astfel încât să nu mai poată fi plantată.

Această strategie a menținut pentru o vreme monopolul Yemenului asupra cafelei, iar numele portului Mocha a devenit sinonim cu una dintre cele mai apreciate cafele din lume.

Boabele „furate” care au ajuns în India

Totuși, monopolurile comerciale rareori durează pentru totdeauna. Potrivit unei povești istorice foarte răspândite, un pelerin sufi indian, cunoscut sub numele de Baba Budan, a reușit să scoată din Yemen câteva boabe fertile de cafea în secolul al XVII-lea.

Legenda spune că el ar fi ascuns șapte boabe crude de cafea în hainele sale în timp ce se întorcea din pelerinajul la Mecca. Odată ajuns în sudul Indiei, în regiunea muntoasă care astăzi îi poartă numele — Baba Budan Giri — el ar fi plantat aceste boabe, punând astfel bazele cultivării cafelei în India.

De aici înainte, cafeaua a început să scape treptat de sub controlul comercianților arabi.

Cum au dus olandezii cafeaua în Java

În secolul al XVII-lea, comercianții europeni au devenit tot mai interesați să cultive cafeaua în propriile colonii tropicale. Printre cei mai activi se aflau negustorii din Dutch East India Company, puternica companie comercială olandeză care controla rute maritime vaste în Asia.

Olandezii au reușit să obțină, prin comerț, contrabandă sau intermediari locali, câteva plante fertile de cafea provenite din Yemen. Acestea au fost transportate în colonii olandeze din Asia de Sud-Est, în special pe insula Java.

Acolo, în jurul sfârșitului secolului al XVII-lea, au fost înființate primele plantații de cafea administrate de coloniști europeni. Climatul tropical și solurile vulcanice ale insulei s-au dovedit ideale pentru cultură, iar producția a crescut rapid.

În doar câteva decenii, Java a devenit unul dintre cei mai mari producători de cafea din lume. Boabele cultivate acolo erau exportate masiv către Europa, iar în limbajul comercial al vremii „Java” a devenit aproape sinonim cu cafeaua – la fel cum fusese cândva „Mocha”.

Cum a devenit „mocha” o băutură cu ciocolată

Pe măsură ce cafeaua a ajuns în Europa, reputația cafelei provenite din portul Mocha a rămas extrem de puternică. Aroma boabelor yemenite era adesea descrisă ca având note naturale de cacao și condimente.

Această asociere a inspirat, în timp, combinația dintre cafea și ciocolată. Astfel a apărut băutura cunoscută astăzi sub numele de „mocha”: cafea amestecată cu ciocolată sau sirop de cacao.

Moștenirea Yemenului în cultura cafelei

Astăzi, producția de cafea a Yemenului este mult mai mică decât în marile țări producătoare, dar tradiția sa rămâne una dintre cele mai vechi din lume. Pe terasele abrupte ale munților, fermierii cultivă încă varietăți locale apreciate pentru aromele lor complexe.

În fiecare ceașcă de cafea există, într-un fel, o parte din această istorie: drumuri comerciale vechi, porturi aglomerate, caravane, reguli comerciale stricte și chiar mici acte de contrabandă. Iar numele „mocha” continuă să amintească de locul unde cafeaua a devenit, pentru prima dată, o băutură a lumii întregi.

Cultura japoneză a fost celebrată printr-un spectacol prezentat pe scena Ateneului Român de maeștrii Yamamoto Noh Theater. Prezentă la eveniment, Raluca Turcan, a subliniat importanța dialogului artistic internațional și rolul esențial al culturii în consolidarea relațiilor dintre România și Japonia.

“Spectacolul de teatru tradițional japonez de pe scena Ateneului Român a fost o trecere simbolică prin memorie, pierdere, renaștere – o meditație despre fragilitatea condiției umane.

Cultura japoneză, prin sobrietatea și rafinamentul său spiritual, rămâne o legătură strânsă între lumi, între vremuri și oameni. Cultura este un liant extraordinar în relația dintre România și Japonia, iar publicul românesc este dornic de cultura japoneză”, a scris Raluca Turcan pe Facebook. 

Raluca Turcan a transmis felicitări Ambasadei Japoniei în România, Excelenței Sale Domnul Ambasador Takashi Katae și echipei sale, Filarmonicii „George Enescu”, artistei Anca Arnău din Sibiu și tuturor artiștilor implicați, pentru aducerea în fața publicului român a unei experiențe artistice memorabile, care întărește punțile culturale dintre cele două țări.

Consiliul Local Alba Iulia a decis, prin vot, suspendarea taxei de promovare turistică plătită de turiștii care se cazează în municipiu. Solicitarea suspendării taxei a fost făcută de hotelieri, care au invocat lipsa turiștilor.

Primăria Alba Iulia suspendă taxa de promovare turistică

În scrisoarea adresată municipalităţii, operatorii din turism au argumentat că unităţile administrativ-teritoriale care au renunţat la această taxă au înregistrat creşteri ale cifrelor turiştilor, iar acolo unde taxa există este considerabil mai mică.

„Având în vedere numărul scăzut de turişti din oraş, considerăm că taxa de promovare turistică este nejustificată şi face un contraserviciu turismului din oraş. Turismul în Alba Iulia şi în judeţul Alba a scăzut, iar datele vorbesc de la sine. Judeţul Alba este codaş la turism în regiunea Centru: doar 22% dintre locurile de cazare, ocupate în iunie 2024. Pe lângă aceste date statistice, scăderea turismului este remarcată cu uşurinţă de către noi, toţi cei care activăm în această industrie: hoteluri, restaurante sau ghizi turistici. O cauză a acestei diminuări a numărului de turişti este tocmai taxa turistică. Chiar dacă aparent este o valoare mică, ea creează frustrare pentru turişti, fiind colectată şi evidenţiată diferit pe facturi sau pe contracte (are o cotă de TVA diferită)”, transmiteau hotelierii din Alba Iulia reprezentanţilor administraţiei locale într-o scrisoare din luna august a acestui an, potrivit news.ro.

Conform unei hotărâri a Consiliului Local Alba Iulia adoptată în anul 2020, taxa de promovare turistică era de 5,20 lei/persoană/noapte şi trebuia plătită de turiştii în vârstă de peste 12 ani.

Hotelierii au argumentat că această taxă există în oraşele turistice cu tradiţie, unde sunt prea mulţi turişti, dar chiar şi în aceste destinaţii turistice cuantumul taxei de promovare este şi cu 80% mic decât la Alba Iulia, fiind, de exemplu, de 1 leu/persoană/noapte la Braşov şi 1% din costul cazării fără TVA la Cluj-Napoca sau Deva.

Ei au mai argumentat că acolo unde autorităţile au renunţat la taxa de promovare turistică, gradul de ocupare a spaţiilor de cazare a crescut.