Chiar și cei ce au tendința de a fi mai leneși se pot bucura de rezultatele acestui studiu! Exercițiile regulate ce îți îmbunătățesc flexibilitatea, echilibrul și ce presupun mișcări ample au același impact pozitiv precum aerobicul în ameliorarea declinului cognitiv mediu, a descoperit un nou studiu.

„Îngrijorarea mea la începutul studiului a fost: doar aerobicul poate reprezenta un adjuvant de nădejde în ameliorarea acestei probleme? Având în vedere faptul că mulți americani nu practică deloc acest sport, ideea nu era deloc sustenabilă”, a spus autoarea studiului, Laura Baker, profesor de gerontologie și medicină geriatrică în cadrul Universității de Medicină Wake Forest din Winston-Salem, Carolina de Nord, prin e-mail.

„Totuși, am descoperit că funcția cognitivă nu a scăzut după 12 luni nici pentru persoanele care au făcut exerciții de întindere, nici pentru cei ce au practicat aerobic”, a adăugat Baker.

Rudy Tanzi, profesor de neurologie la Harvard Medical School din Boston, a fost impresionat de rezultatele studiului conform cărora exercițiile fizice realizate pentru puțin timp, 120 până la 150 de minute pe săptămână timp de un an, reprezintă un adjuvant pentru adulții sedentari ce au un risc mai mare pentru dezvoltarea unei deficiențe cognitive moderate.

Tanzi, care nu a fost direct implicat în studiu, a examinat rolul exercițiilor fizice folosind șoareci de laborator asupra cărora s-au realizat modificări genetice astfel încât să aibă Alzheimer și a descoperit că exercițiile fizice determină apariția a doi neuroni noi în secțiunea cea mai afectată a creierului, stimulând, în același timp, activitatea neuronală benefică pentru încetinirea efectelor afecțiunii în cauză, transmite CNN.

„Deseori, beneficiile pe care le observăm realizând teste pe șoarecii de laborator nu pot fi obținute și în cazul oamenilor care suferă de Alzheimer. Este cu adevărat interesant să observăm că, în cadrul acestui nou studiu, beneficiile exercițiilor sunt universal valabile”, a spus Tanzi, cel care conduce unitatea de cercetare în genetică din cadrul spitalului Massachusetts din Boston.

Ce este declinul cognitiv mediu?

Studiul prezentat marți la Conferința Internațională a Asociației Alzheimer din San Diego a urmărit un eșantion format din 296 de participanți care erau complet sedentari la începutul experimentului. Toți au fost diagnosticați cu deficiențe cognitive ușoare, cea mai timpurie etapă a alunecării lente către demență.

„Persoanele care au deficiențe cognitive ușoare nu pot fi considerați echilibrați din punct de vedere cognitiv, dar nici nu suferă de forme incipiente ale unor tulburări precum demența”, a spus Baker. „Sunt pe deplin capabili să aibă grijă de ei înșiși, dar momentele prin care trebuie să treacă pentru a face acest lucru sunt cu adevărat epuizante”, a adăugat el, citat de CNN.

„Nu-mi amintesc unde ar trebui să fiu. Lasă-mă să-mi verific calendarul. Oh, am uitat să notez în acest calendar. Verific acum celălalt calendar. Oh, nu nu îl găsesc. Mi-am pierdut telefonul. Am lăsat cheile? Nu le găsesc! ”

„Sunt capabili să se adune și să rezolve problemele ce se află în stadii incipiente, însă efortul depus pentru a realiza aceste lucruri este imens”, a completat Baker.

Participanții la studiu au fost supuși unor teste cognitive și apoi au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri. Un grup a făcut antrenament aerobic de intensitate moderată pe benzi de alergare sau biciclete staționare, încercând să atingă un obiectiv de 70% până la 85% în ceea ce privește frecvența cardiacă: „Aceasta presupune un nivel de aproximativ 120 de bătăi ale inimii pe minut timp de aproximativ 30 până la 40 de minute pentru un bărbat obișnuit în vârstă de 70 de ani. ”, a spus Baker.

Celălalt grup a făcut exerciții de întindere și echilibru menite să le permită, prin mișcările realizate, să facă față mai facil greutăților din viața de zi cu zi.

„Oamenii din grupul de echilibru al mișcării au spus că sunt încântați. Exercițiile îi pot ajuta să joace un meci de fotbal cu nepoții fără să fie îngrijorați de posibile accidentări și să își miște mai ușor capul și gâtul în timpul condusului, lucruri pe care nu le puteau face înainte”, a spus Baker.

Importanța sprijinului în acest proces

„Ambele grupuri au făcut exerciții de patru ori pe săptămână: jumătate de întâlniri au fost supervizate de un antrenor personal, iar celelalte s-au desfășurat individual timp de 12 luni. Toți participanții au realizat un cuantum de 31.000 de sesiuni de sport în timpul experimentului”, a spus Baker.

La sfârșitul celor 12 luni, funcția cognitivă nu a scăzut în niciunul dintre grupuri. Impresionant este că a fost înregistrat un declin ușor al funcției cognitive în cadrul unui grup de control format din persoane ce reprezentau deja semne timpurii ale acestei disfuncții,dar care nu au practicat deloc un sport.

Studiile au arătat că sprijinul social este, de asemenea, cheia îmbunătățirii sănătății mintale. Deci este posibil ca rezultatele studiului să se fi datorat unei creșteri a sprijinului social și nu exercițiului?

„Ei bine, nu putem ști cu certitudine, dar există suficiente studii care au demonstrat de-a lungul timpului beneficiile exercițiilor fizice asupra sănătății creierului. Astfel, acest aspect nu este o problemă ce poate fi neglijată sau trecută cu vederea!, a completat Baker.

„Sfatul nostru este ca persoanele cu deficiențe cognitive moderate să nu pornească în această călătorie pe cont propriu”, a adăugat ea. „Vor avea nevoie de sprijin. Sportul și sprijinul moral sunt ingredientele rețetei de succes pe care o recomandăm! ”

Acumularea plăcii toxice la nivelul creierului poate juca un rol important în apariția bolii, dar concomitent cu încercarea de a descoperi tratamente eficiente, cercetătorii caută și alte potențiale cauze ce declanșează afecțiunea.

Întrucât un alt medicament ce vizează diminuarea acumulării plăcii toxice la nivelul creierului în cazul afecțiunii Alzheimer nu le aduce îmbunătățiri semnificative pacienților, oamenii de știință de top au declarat că urmează să își schimbe modul de abordare în cadrul cercetărilor ulterioare..

Noua direcție urmată în cercetarea bolii Alzheimer nu se mai concentrează doar asupra plăcilor de beta-amiloid, ci ia în considerare și alte cauze potențiale, inclusiv inflamația creierului și afecțiunile legate de diabet, aducând din ce în ce mai multe dovezi referitoare la legătura dintre aceste afecțiuni și Alzheimer.

„Se pare că nu există un mecanism universal pe care să îl putem urma și care să fie soluția magică a problemei”, a spus dr. Vijay Ramanan, neurolog la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota.

Plăcile de amiloid sunt, în esență, aglomerări de proteine ​​la nivelul creierului, acestea fiind considerate deja un simptom distinctiv în cazul bolii Alzheimer și sunt încă percepute de oamenii de știință ca un jucător cheie în modul în care se evoluează boala. Totuși, un punct principal aflat pe agenda discuției participanților de la Conferința Internațională a Asociației Alzheimer ce a avut loc în această săptămână la San Diego a fost descoperirea unor noi cauze ce declanșează această afecțiune, oamenii de știință de top discutând cele mai recente descoperiri în domeniu, inclusiv potențiale noi tratamente pentru boala care afectează mai mult de 6 milioane de americani, transmite NBC News.

Până în 2050, se estimează că acest număr va crește la aproape 13 milioane, potrivit unei estimări a Asociației Alzheimer.

Marți, cercetătorii de la T3D Therapeutics, cu sediul în Carolina de Nord, au împărtășit noi date ale studiului aflat în faza 2 pentru un medicament experimental non-amiloid, numit T3D-959. Acesta ar putea fi soluția pentru rezistența la insulină observată adesea la pacienții cu Alzheimer.

„Boala Alzheimer este adesea denumită „diabet de tip 3”, o formă specifică a creierului de diabet care este rezultatul lipsei de glucoză a neuronilor”, a spus John Didsbury, CEO al T3D Therapeutics. „Scăderea nivelului de glucoză la nivel neuronal joacă un rol esențial și în scăderea capacității memoriei și a raționamentului”, a adăugat el.

„T3D-959 încearcă să combată această înfometare a creierului generată de nivelul scăzut de glucoză”, a menționat Didsbury.

Rezultatele studiilor prezentate la conferință au arătat că medicamentul  care vizează doi receptori nucleari diferiți din creier responsabili de producerea de energie pare a fi sigur și bine tolerat de eșantionul pe care a fost testat.

Didsbury a spus că T3D Therapeutics nu se așteaptă să înceapă studiile de fază 3 pentru acest medicament în următorul an și jumătate, însă a fost necesar pentru a determina cât de bine funcționează tratamentul. Pe de altă parte, compania a comunicat faptul că T3D-959  nu va fi comercializat pacienților în viitorul apropiat.

„Totuși, medicamentul poate fi o „rază de speranță” pentru pacienții cu Alzheimer”, a spus Didsbury, observând nevoia nesatisfăcută de tratamente care vizează alte aspecte ale bolii, în afară de amiloid.

„Este de fapt o perioadă incredibil de interesantă în acest moment”, a spus Rebecca Edelmayer, director senior pentru cercetare științifică în cadrul Asociației Alzheimer.

Ipoteza cercetării amiloidului eșuează în a găsi tratamente

Oamenii de știință au sperat că amiloidul, care a fost punctul principal al cercetării privind tratamentul Alzheimer în ultimele trei decenii, va fi cheia ce va permite și ameliorarea bolii Alzheimer. Placa se acumulează în jurul neuronilor, celulele responsabile pentru trimiterea și primirea semnalelor nervoase de la creier, ducând în cele din urmă la afectarea memoriei și a gândirii pacienților.

Totuși, recentele controverse stârnite în urma acuzațiilor aduse companiei Biogen conform cărora aceștia au falsificat rezultatele unor studii eșuate despre amiloide i-au demoralizat pe cei ce susțineau și credeau în această ipoteză.

Compania farmaceutică Roche a anunțat în luna iunie că medicamentul său care vizează amiloide, numit crenezumab, nu a reușit să încetinească sau să prevină declinul cognitiv în cazul  persoanelor ce prezintă  o mutație genetică rară care provoacă boala Alzheimer cu debut precoce. Studiul de fază 3 pe care Institutul Național pentru Îmbătrânire a susținut-o, a cuprins un eșantion format din aproximativ 250 de persoane.

Ipoteza amiloidului „a primit o mulțime de lovituri în ultimul timp”, a spus Donna Wilcock, decanul catedrei de biomedicină în cadrul Universitatății din Kentucky. „Din ce în ce mai multe medicamente apar și sunt testate, însă majoritatea eșuează.”

„Este o situație deosebită, cu toții vin cu idei și variante, cu cercetări pentru a încerca să identifice opțiuni de diagnostic și tratament mai bune”, a spus Ramanan.

„De asemenea, sunt în curs de dezvoltare teste pe bază de sânge care pot prezice cu precizie prezența plăcilor de beta-amiloid în creier”, a declarat Ramanan de la Mayo Clinic. Acest lucru ar însemna că pacienții nu ar mai trebui să efectueze tomografii computerizate costisitoare sau analize dureroase și ar putea avea posibilitatea de a se înscrie timpuriu la teste clinice adecvate situației lor”.

„Acești markeri de sânge sunt utilizați pe scară largă în studiile de cercetare acum și suntem încrezători că, în următorii ani, vor fi utilizați din ce în ce mai mult în cadrul clinicii”, a spus Ramanan.

Pot exercițiile fizice să prevină apariția bolii Alzheimer?

Deoarece noile tratamente farmaceutice întârzie să apară, cercetătorii s-au concentrat mai mult pe depistarea precoce și prevenirea apariției bolii Alzheimer. De exemplu, exercițiile fizice pot încetini debutul sau evoluția afecțiunii.

Datele ce au rezultat din cadrul celui mai amplu studiu ajuns în faza 3 publicat la conferința de marți au descoperit că exercițiile fizice pot opri declinul cognitiv la pacienții cu Alzheimer.

Trei sute de pacienți au participat la studiul realizat de Alzheimer’s Disease Cooperative Study în parteneriat cu Wake Forest și YMCA. Aceștia au fost aleși aleatoriu pentru a participa la antrenamente de aerobic de intensitate moderată sau la exerciții de întindere și echilibru timp de 18 luni. Niciun grup nu a prezentat scăderi la nivelul funcției cognitive în ultimele 12 luni.

Datele sugerează că exercițiile fizice „pot fi un potențial mecanism de reducere a riscului apariției demenței”, dar pot reprezenta și  „un mod de de a avea un stil de viață sănătos și echilibrat, fapt ce reduce riscul degradării cognitive într-un timp scurt”, a spus Edelmayer, de la Asociația Alzheimer.

Un beneficiu cheie al unui program de exerciții fizice este că medicii l-ar putea prescrie pacienților imediat pentru a-și reduce riscul apariție a bolii, fără a aștepta ani de zile pentru studiile clinice realizate pentru descoperirea și testarea eficienței medicamentelor.

Nu s-a renunțat la cercetarea amiloidelor

În timp iau amploare cercetările ce nu se bazează pe teoria amiloidelor, fostul om de știință al Food and Drug Administration, Dr. Yaning Wang, acum CEO al unei firme clinici de biotehnologii, îndeamnă oamenii de știință să nu abandoneze în totalitate dezvoltarea medicamentelor care luptă împotriva amiloidului.

De asemenea, Dennis Selkoe, un neurolog la Harvard Medical School și Brigham and Women’s Hospital, face eforturi pentru dezvoltarea continuă a medicamentelor care vizează amiloidul.

El a fost coautor al unei lucrări publicate în revista PLOS Biology luna trecută, care a remarcat că amiloidul este probabil doar unul factorii care determină apariția unei plăci toxice la nivelul creierului și, din acest motiv, multe cercetări de până acum au abordat calea greșită.

Atât Wang, cât și Selkoe au spus că oamenii de știință așteaptă cu nerăbdare informații despre un alt medicament care vizează amiloidele, dezvoltat de Biogen și Eisai. Probabil vom afla detalii despre el în toamna acestui an.

În același timp, Selkoe solicită mai multe cercetări asupra tratamentelor care vizează anumite proteine de tip „tau”, întâlnite frecvent la pacienții cu Alzheimer, dar și studii cu privire la activarea microgliei, celulele imune ale sistemului nervos central care joacă un rol esențial în inflamația creierului.

Proteinele „tau” și microglia par a fi o serie de  „factori suplimentari importanți, dar dar pot fi afectați și de acumularea de amiloide”, a spus el.

El a menționat faptul că este doar o chestiune de timp până când vom afla mai multe detalii obținute prin studii care vizează încetinirea evoluției bolii Alzheimer.

Pe măsură ce vara își intră în drepturi și temperaturile cresc gradual, tot mai mulți dintre noi vor merge la piscină sau la plajă pentru a profita la maxim beneficiile fizice și mintale ale acestor activități.

Nu ești un mare fan al alergatului? Ei bine, înotul nu este doar o alternativă foarte bună pentru tine, ci se poate dovedi a fi cu adevărat eficientă.  Deoarece îți folosești toți mușchii, înotul asigură un antrenament complet al corpului și, ca atare, 30 de minute de exercițiu în apă echivalează cu 45 de minute pe uscat, potrivit Swim England, citat de postul de televiziune CNN.

Chiar și o sesiune de înot ușor poate arde până la 400 de calorii pe oră, cu peste 50% mai multe față de o plimbare pe jos.

Impactul activităților sportive în apă este mult mai scăzut, comparativ cu alergatul. De aceea, acestea devin soluția ideală pentru cei ce suferă de răni minore sau pentru persoanele vârstnice.

De asemenea, înotul nu are doar beneficii efemere, ci și pe termen mediu și lung.

Cei ce înoată constant prezintă un risc cu 28% mai mic de deces prematur și un risc cu 41% mai mic de deces din cauza bolilor de inimă și a accidentului vascular cerebral, potrivit unui raport al Comisiei de Înot și Sănătate a Swim England din 2017. 

Înotul este foarte complex, poate îmbunătăți rapid sănătatea fizică și mentală  

În timp ce aportul pe care înotul îl are asupra sănătății fizice a fost deja foarte bine documentat de numeroase studii de specialitate, beneficiile pentru sănătatea mintală ale practicării acestui sport sunt mai puțin cunoscute, dar la fel de importante.

În 2019, aproape o jumătate de milion de britanici care fuseseră diagnosticați cu diferite boli mintale au declarat că înotul a redus numărul de vizite pe care le făceau la cabinetul medicului specialist, potrivit Swim England.

Este din ce în ce mai clar faptul că înotul practicat la plajă – unde apa este în mod natural mai rece – prezintă și mai multe beneficii pentru sănătatea mintală a oamenilor.

Dopamina, substanța denumită și hormonul fericirii, este secretată la intrarea în apa rece, iar efectul său poate persista chiar și câteva ore după ieșirea din apă, fenomen ce poate fi experimentat și de persoanele ce sunt destul de curajoase pentru a încerca acest lucru.

Cercetările de la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie asupra proprietăților antiinflamatorii ale apei reci au scos la iveală un număr tot mai mare de dovezi anecdotice conform cărora  aceasta poate atenua răspunsurile inflamatorii ale organismului care provoacă anxietate și depresie.

Momentul în care suntem într-un „mediu albastru”, termen ce se referă la clipa în care ne aflăm în proximitatea unui ocean sau a unei acumulări de apă, este cunoscut pentru reducerea răspunsurilor la stres.

Scriind pentru CNN vara trecută, cercetătorul din linia întâi, Dr. Mark Lieber, a reflectat asupra impactului benefic al scufundărilor, chiar și de scurtă durată, în piscină asupra atenuării greutăților din anul precedent, la propriu și la figurat.

„Primul meu sentiment în timp ce m-am scufundat a fost că plutesc, probabil din cauza kilogramelor în plus aduse de carantină”, a spus Lieber.

„Pe măsură ce am continuat să alunec prin apă, îngrijorarea mea inițială cu privire la creșterea în greutate a fost înlocuită cu o senzație de catharsis, de parcă apa mă curăța de stresul care se acumulase în timpul pandemiei de coronavirus.

„Secundă după secundă, am putut simți că starea mea de spirit se îmbunătățește, mintea mi se limpezește și corpul începe să devină din ce în ce mai ușor.”

Momentul revelației, bucurie autentică

Rachel Ashe, fondatoarea Mental Health Swims, este o dovadă vie a impactului mental pozitiv al înotului în apa mării, oceanului sau lacului..

Cu sediul în Marea Britanie, Mental Health Swims este o comunitate de sprijin reciproc, fiind condusă de voluntari care organizează întâlniri în ape deschise în toate regiunile Regatului Unit.

După ce a primit un diagnostic ce releva o problemă mintală, Ashe a încercat inițial să alerge, dar și-a pierdut încrederea după niște alunecări înspăimântătoare pe gheață în timpul iernii.

Până la sfârșitul anului, ea se simțea „foarte rău” și „totul devenise o provocare”. Totuși, în ziua Anului Nou, Ashe s-a scufundat la propriu într-un nou viitor.

Înfruntând „Loony Dook”, un eveniment anual care în cadrul căruia participanții intră în apele înghețate de lângă Edinburgh, Scoția, Ashe s-a întors la plajă tremurând, dar fiind, de asemenea, schimbată în bine.

„A fost foarte dureros și nu mi-a plăcut”, a recunoscut Ashe în cadrul unui interviu pentru CNN Sport, „dar sentimentul foarte străin de conexiune cu corpul meu după ce am trăit atât de mult timp nefericită, fiind prizonieră în propria minte, a reprezentat un moment de revelație pentru mine. ”

Șase luni mai târziu, 30 de persoane i s-au alăturat lui Ashe pentru o sesiune de înot, iar din acel moment grupul a crescut exponențial, chiar și în perioada pandemiei.

În acest an, Mental Health Swims va găzdui peste 80 de sesiuni de înot, de la Cornwall, în sud-vestul Angliei, până la Loch Lomond din Scoția, conduse voluntari instruiți, punându-se accentul asupra incluziunii și sprijinului reciproc.

Motivele aderării oamenilor la Mental Health Swims variază. Pentru unii, motivarea este reprezentată de apartenența la un grup social, în timp ce alții sunt mânați de atenția pe care și-o doresc ațintită asupra lor și endorfinele pe care corpul le eliberează în timpul înotului în ape reci.

Ashe iubește apa și o consideră o alternativă sigură pentru mediul intimidant al sălii de sport, o pasiune care i-a oferit o nouă șansă în ceea ce privește sănătatea sa mintală.

„Am învățat că micile mele probleme mele sunt mai degrabă o putere decât ceva de care să-mi fie rușine”, a spus Ashe. „Nu m-am gândit niciodată că aș putea face lucrurile pe care le fac astăzi.”

„Voi avea întotdeauna o boală mintală, dar mă simt mult mai echilibrată în ultimul timp. Încă am sentimente puternice al căror efect negativ îl resimt, dar cu medicamente, terapie, înot în aer liber și relații sănătoase și fericite, mă descurc foarte bine.”

Revitalizat

Nu există o persoană mai potrivită să discute despre beneficiile înotului asupra sănătății fizice și mintale decât Sarah Waters, care locuiește în comitatul de coastă Cornwall.

Diagnosticată cu poliartrită reumatoidă în perioada petrecută la universitate, Waters a trăit cu simptomele bolii inflamatorii cronice  peste un deceniu.

Tratamentele agresive și medicamentele puternice s-au dovedit a fi extrem de epuizante, iar după ce s-a întors din călătoria în interes de muncă pe care a făcut-o în Australia, a descoperit faptul că nodulul pe care îl avea în regiunea gâtului era cancerigen.

Efectele nefaste la nivel fizic și emoțional generate de operația de excizare a tumorii de la gât și de schimbarea tratamentului au fost agravate și de nevoia de a se proteja de virusul SARS-CoV-2 în perioada pandemiei, dar viața lui Waters a luat o întorsătură pozitivă când, sfătuită de mama ei, a început să înoate în mare.

„Ea a intrat în apă și spunea în continuu: Trebuie să intri, chiar ajută la sănătatea ta mintală”, a spus Waters pentru CNN.

„Când ieși, te grăbești, aproape ca și cum ai fi fost trezit brusc. Știu că sună foarte ciudat, dar cu siguranță îți oferă senzația aceea de furnicături pe șira spinării, ca și când ai realizat ceva ce nu credeai că vei putea face vreodată.”

Și acesta a fost momentul în care Waters a început să simtă un devotament pasional față de înot, menținut chiar și în timpul iernii. Într-o perioadă înota chiar și de două sau trei ori pe săptămână, fiind singurul mod al lui Waters de a părăsi casa din pricina restricțiilor de siguranță impuse în perioada pandemiei.

De la reducerea rigidității musculare și creșterea flexibilității articulațiilor, înotul are o serie de beneficii fizice pentru cei ce suferă de artrită, potrivit organizației de caritate Versus Arthritis, pentru care Waters a scris.

Pentru Waters, aceste beneficii au venit la pachet cu echilibrul mintal pe care l-a obținut practicând acest sport.

„Întotdeauna te confrunți la început cu o senzație de frică și te întrebi dacă poți face cu adevărat asta”, a recunoscut Waters.

„Totuși, după ce treci peste acele temeri, simți că ai realizat ceva cu adevărat benefic pentru bunăstarea ta fizică și mentală, că totul a meritat pe deplin!”, a adăugat ea.

„Uneori, medicamentele te fac să te simți cu adevărat extenuat, iar când ai o zi liberă, ești atât de obosit încât nu simți că ai energia necesară pentru a înota, dar odată ce ai făcut-o, te revitalizează.”

„După ce veți simți îmbunătățiri substanțiale ale stărilor de anxietate și depresie, vă puteți bucura și de beneficiile fizice.”

După ce a terminat prima sa ședință de înot după un an de pauză, dr. Lieber devenise chiar nerăbdător să își înceapă garda de patru nopți în cadrul secției de terapie intensivă din unitatea medicală în care lucra.

„De obicei sunt terifiat de aceste ture de noapte”, a spus el. „Dar, cumva, sarcina părea mai ușor de gestionat acum.”

„Orice s-ar întâmpla în seara asta, voi trece peste cu bine. Indiferent de ce îmi rezervă viitorul, va exista întotdeauna o zi de mâine mai bună.”